Într-o societate înţesată de mondenităţi, tindem să-i pierdem din vedere pe oamenii talentaţi, oamenii cu adevărat speciali pe care îi avem lângă noi. Unul dintre aceştia este Claudia Fotin, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional de Artă “Ion Vidu” din Timişoara unde studiază, constant, vioara de mai bine de 10 ani. Pe lângă acest lucru, Claudia Fotin face parte din puţinii tineri ai zilelor noastre care îşi transpun pe hârtie, prin intermediul versurilor, gândurile, ideile sau sentimentele, punându-şi toată nădejdea în evoluţia poeziei contemporane.
Dac-aş fi de piatră, m-ar durea că sunt de piatră.
Aşa sunt de carne şi carnea mă doare şi
se frânge înăuntrul meu.
Vai, cât urăsc cuvintele!
Aş vrea să nu mai am cuvinte,
oare de ce mi-au fost date?
Goluri se cântă înăuntrul meu
şi inima-mi plânge după muzica ce a pierdut-o…
De ce nu am primit muzica?
poate atunci s-ar fi auzit ecouri în plămânii mei
şi nu m-ar mai fi durut acest puls neregulat…
Iată ce de cuvinte!
Pentru cine? [...]
Când ai început să scrii şi de ce?
Prima mea compunere cu iz literar am scris-o în clasa a IV-a, după o excursie, şi învăţătoarei mele i-a placut foarte mult şi m-a încurajat să scriu mai departe… Evident, pe atunci nu înţelegeam ce fac de fapt; conştient am început să scriu la 12 ani, pentru că simţeam că am mult prea multe gânduri în cap şi în suflet şi nu ştiam ce să fac cu ele, astfel că am descoperit că cel mai sincer şi uşor mod al meu de exprimare este scrisul.
Care sunt temele sau motivele des abordate în poezia ta?
Poezia mea s-a schimbat de câteva ori şi a trecut oarecum prin mai multe perioade… Cred că o supra-temă ce le leagă pe acestea ar fi aceea a iubirii, dar nu într-un sens comun, siropos, ci, sper eu, într-un mod concret şi sincer, al unor trăiri autentice. Nu cred în exagerare de amorul artei. Aş putea spune că tema ar fi aceea a vieţii, privite prin prisma nevoii de cunoaştere şi de aparţinere unei alte persoane.
De ce simţi nevoia să scrii în jurul acestor teme?
Nu scriu în jurul temelor, ci temele reies din ceea ce scriu eu. Şi scriu ceea ce simt, ceea ce trăiesc în modul cel mai concret, într-un anumit punct, într-un moment anume. De regulă, scriu acele lucruri pe care nu am curajul să le spun cu voce tare, dar pe care nici nu le pot păstra ascunse înăuntru.
Care este starea ta de spirit atunci când creezi? Cărui gen de cititori crezi că se adresează poezia ta?
E o stare specifică, cu care acum sunt foarte familiară şi pe care o recunosc atunci când apare, dar nu ştiu dacă o pot defini. Are la bază un sentiment de tristeţe, dar care s-a schimbat mult în ultimii ani… poate fi o formă de revoltă, o forma de război, sau poate fi o resemnare dulce, o aducere-aminte, sau pur şi simplu o simţire, o constatare a vieţii dintr-un moment al ei, dintr-un unghi întâmplător. Nu pot să-mi dau seama cărui gen de cititori mă adresez, cred că voi descoperi asta în timp…
Ştiu că ai obţinut multe premii şi menţiuni la concursuri importante de creaţie literară. Vorbeşte-mi puţin despre ele.
Nu am publicat înca în volum, doar în câteva reviste şcolare şi am recurs la concursurile literare pentru a aduce la lumină ceea ce am scris şi a vedea cum sunt primite poeziile mele. Câteva din premiile pe care le-am luat ar fi Premiul I la faza judeţeană a concursului „Tinere condeie” 2010, Premiul II la Concursul şcolar dedicat aniversării a 20 de ani de la Revoluţie, Timişoara, 2009; Premiul III la Concursul Naţional „Marin Sorescu” – Râmnicu Vâlcea 2009; Premiul III la Concursul Revistei „Metamorfoze” Medgidia, 2009.
Eşti unul dintre elevii de elită ai CNA “Ion Vidu”. Cât de bine asociezi literatura cu muzica?
Studiez vioara şi mărturisesc că mă dedic aproape cu totul acestui instrument, dar în acelaşi timp cele două, muzica şi literatura, depind în viaţa mea una de cealaltă. Nu cred că aş fi început să scriu, sau poate nu atât de devreme, dacă nu aş fi cântat deja la vioară… Sunt sentimente, sau gânduri, pe care nu le exprim nici măcar în scris, pentru că aparţin cu totul muzicii… La fel, nu văd viaţa mea fără una din cele două şi simt că acestea două îşi împart sufletul meu şi de multe ori fac ce vor din el…
Cât de apreciată crezi că mai este, astăzi, poezia în spaţiul literar actual?
Cred că poezia este încă apreciată, cel puţin de către cei pasionaţi de literatură. Poezia are momentul ei şi starea ei în care atinge un suflet şi cred că oamenii încă se regăsesc în anumite poezii. Metamorfoza prin care trece poezia înseamnă doar schimbarea gustului pentru un anumit gen de poezie, dar nu renunţarea la ea.
Care sunt planurile tale de viitor? Muzică, literatură sau ambele?
E o întrebare pe care, sincer, mi-o adresez şi eu de multe ori, şi de care m-am mai lovit… În ceea ce priveşte facultatea pe care o voi urma, aceasta va fi cea de muzică, unde voi continua studiul viorii. Ca muzician, vreau să predau vioara în viitor şi să mă dedic ansamblurilor mici, camerale. Nu voi renunţa, în schimb, nici la literatură şi mi-ar plăcea să urmez şi Facultatea de Litere, dar nu voi putea face două facultăţi în paralel, amândouă fiind solicitante, aşa că voi aştepta să termin Conservatorul pentru a da curs acestei idei. Sper să îmi văd publicate poeziile şi aştept cu nerăbdare acea perioadă în care voi putea să îmi iau răgazul de a mă dedica literaturii, într-o manieră desăvârşită.
PDF 
