• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu poetul Gelu Vlașin

“Ayla”. Acesta este titlul celui mai recent volul de poezii a poetului Gelu Vlașin. Volumul a văzut recent lumina tiparului la Editura Cartea Românească în colecția “Poezie”, fiind cea de-a șaptea carte ce-i poartă semnătura. Despre activitatea literară a lui Gelu Vlașin se poate vorbi în pagini întregi, fiind unul dintre oamenii de cultură importanţi ai momentului.

Scriitor, poet și promotor cultural, Gelu Vlașin deține studii universitare în București și Paris. Dintre numeroasele sale colaborări și preocupări ar fi de amintit faptul că este membru al Uniunii Scriitorilor din România și Fondatorul și coordonatorul platformei online Rețeaua literară. Este laureat al multor premii literare precum: “Premiul Tertulia Cerro Almodovar” (Madrid, 2004), Premiul “Puertas Abiertas” (Madrid, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor Colocviile Coșbuc (2000), Premiul pentru debut al Asociașiei Scriitorilor din București (1999) și altele. Din activitatea sa publicistică se numără publicații în reviste culturale din România, dar și din țări precum: Italia, Franța, Spania, Canada, SUA, Israel, Ungaria, Germania, Rusia, Australia, Argentina, Chile și Mexic. “Tratat la psihiatrie” (1999), “Atac de panică” (2000) și “Omul decor” (2009) sunt doar câteva dintre titlurile cărților semnate de Gelu Vlașin.

Cum s-a născut conceptul acestui nou volum de poeme?

Fiecare nouă carte înseamnă un alt început. Privesc lumea din perspectiva îndepărtării de mine și îmi asum condiția existenței prin raportarea la simțire. Nu-mi pot înțelege trăirea dacă lumea nu asimilează prin poezia mea o parte din atingerea îngerilor. Pentru că lumea se reponsabilizează mereu de tot ceea ce înseamnă deasupradincolo. Exist în măsura în care reușesc să mă ridic deasupra lumii. Și când sunt acolo, sus, îmi dau seama că de fapt lumea sunt eu. Când reușesc să mă ridic deasupra mea, însemnă că sensul existenței mele capătă un înțeles primordial. Dar ca să mă înalț deasupra lumii a trebuit să învăț zborul. Ayla s-a născut din zbor și din simțire. Din viziunea sublimului și din îmbrățișarea luminii. Ayla este ființa.

Poezia lui Gelu Vlașin între minimalism și deprimism!?

Poezia există dincolo de concepte doar în măsura în care-și depășește propria condiție. Poezia poate fi şi rugăciune, şi terapie, şi alinare, şi declaraţie de dragoste, şi blestem. Poezia poate fi orice atunci când este scrisă de cine trebuie. Pentru că înlăuntrul fiecăruia dintre noi există potenţialul creator, există scânteia devenirii întru fiinţă. Nu poţi nega evidenţa la nesfârşit aşa cum nu poți face abstracţie de tot ceea ce te înconjoară fără să simţi îndepărtându-se de tine miracolul existenţei. Suntem prin noi înşine mai presus de înţelegerea simplă a lucrurilor, însă nu putem fi parte a universului dacă înţelepciunea noastră se limitează doar la necredinţă.

În ce măsură este tema morții importantă și incitantă de abordat în creația dvs.?

Bunica mea, care locuiește deasupra lumii, pe Podirei, în satul lui Coșbuc, îmi spunea mereu că moartea nu-i altceva decât o trecere dincolo, o intrare într-o altă dimensiune a spiritului. Prin moarte, ființa renaște – devine bildung, devenirea întru devenire. Sigur că nu întotdeauna suntem îndreptățiți să privim trecerea dincolo altfel decât o trecere în neființă, sigur că angoasa învăluirii în întunecimea eternă devine leit motivul depresiei și motivația pertinentă a defulării prin surogatele fericirii, însă oamenii mari știu să depășească fiecare limită emoțională prin înțelegerea sublimului ca parte intrinsecă a iubirii. Iubește-ți aproapele prin altruismul nedisimulat și vei atinge pragul de sus al simțirii. Trezindu-ți simțirea din suflet ca pe o taină a unui altfel de început vei afla ce înseamnă revelația înțelepciunii - luciditatea superioară / energia.

Care este starea de spirit atunci când începeți să așterneți versurile pe hârtie?

Fiecare stare poate însemna la un moment dat imboldul scriiturii însă nu întotdeauna ceea ce se așterne pe coala de hârtie înseamnă neaparat deslușirea neînțelesului. Percepția clipei are pentru mine însemnătatea izvorului. Primesc bucuria descoperirii prin setea dorinței de atingere și privesc miracolul existenței prin forma ei cea mai pură: vibrația. Vibrez de fiecare dată când întâmplarea mă învăluie în stratul ei de afectivitate și conștient. Vibrez atunci când bucuriile simple devin parte din mine, din viață. Vibrez când redescopăr senzația de plutire, de întâlnire cu inocența și de vizualizare a culorilor prin muzică. Asta-i starea de spirit care mă transpune în lumea din mine, care mă face să înțeleg diferențele dintre însingurare și singurătate. Acesta-i modul meu de supraviețuire.

Cum v-ați caracteriza, în câteva cuvinte, poezia sau stilul dvs. de a scrie?

Când reușești să transpui în cuvinte stări și trăiri, când asimilezi lumina și accepți misterul ca pe-un dar și nu ca pe-o întunecime, îți dai seama că nu poate exista poezia fără suferința la nivel artistic. Pentru că pozia nu este altceva decât o formă de evadare, o modalitate de-a intra în somnul letargic, în starea de visare, de reverie atemporală, chiar dacă unii o percep ca pe o experiență onirică lucidă, ca o stare de conștiință prezentă. Poezia mea nu-mi mai aparține din momentul în care și-a luat zborul în lume. Devine parte a lumii. Devine shambala.

Ce influență și importanță au pentru dvs. premiile obținute pentru literatură?

Recompensarea vine mai degrabă atunci când cineva descoperă prin scriitura ta parte din sine, din tentația unei trăiri, din identificarea vibrației lecturii prin empatie. Emoțiile latente sunt cele care ne fac să deslușim sensul experiențelor prin lectură. Sinergia nu se poate naște decât atunci când revelația înțelesului îți atinge spiritul și te transformă într-un receptor al diafanului. O poezie prin care îți identifici stările și trăirile emoționale dinspre tine înspre ceilalți este o poezie în cel mai profund înțeles al cuvântului. Este forma pură de transformare a doriței în împlinire. Premiile sunt importante doar în măsura în care depășesc o anumită conjunctură emoțională, însă de fiecare dată o astfel de recompensare își are sensul și doza de necesar. Un premiu înseamnă mult atunci când excelența este primordialul reper, iar alinierea în zonele elitei devine forma pură a evaluării fără situarea neaparată pe treptele valorice ale momentului.

Vorbiți-mi puțin și despre proiectul de mare succes care a luat ființă datorită dvs. și care știu că are mare importanță pentru dvs. și anume platforma online Rețeaua literară.

Rețeaua literară (www.reteaualiterara.ro) a fost inițial un proiect personal experimental și s-a transformat actualmente într-o platformă culturală alternativă, cu peste 7700 de membri și aproape 1 milion de utilizatori unici din 176 de țări în doar 3 ani și jumătate de funcționare. Rețeaua literară este locul în care cineva care are într-adevar ceva de spus la nivel de artă și cultură se poate face auzit și remarcat. Pentru că Rețeaua literară promovează valoarea.

Ce părere aveți despre modul în care mai este receptată astăzi poezia în spațiul cultural românesc?

Poezia este receptată în diverse forme și modalități, așa cum orice formă de exprimare artistică poate fi receptată. Lipsesc însă acțiunile instituționale concertate de vizualizare a poezie și de înțelegere a unei altfel de realități literare. La metroul din Moscova există un tren al poeziei, în Madrid există un program numit “Nici o zi fără poezii”, la Paris o Primăvară a Poeziei pe străzi și prin grădinile publice, în București un Târg Național al Cărții de Poezie. Dar nu oricine știe să prețuiască poezia prin suprapunerea noțiunilor de liberă exprimare. Însă “eu privesc mereu înspre și nu dinspre noțiunea de liber. Particip afectiv în tot ceea ce înseamnă eliberare. De sine. De aglomerările inutile ale cotidianului. De senzația mediocrității și  banalului. Pentru că sunt în conștient și nu în afara lui” (Ayla, Ed. Cartea Românească 2011).

Știu că “navetați” între România și Spania, cele două domicilii ale familiei Vlașin. Care este diferența între statutul scriitorului român și receptarea operelor în România față de cea de acolo?

Receptarea ca formă emancipată a societății actuale, indiferent de poziționarea geografică, aduce poezia și poeții în zona prețuirii neprețuite, deci în zona ridiculizării materiale în favoarea poziționării în cetate. În formele actuale de structurare globală, cetatea s-a dispensat de bufoni, însă niciodată n-o să se poată dispensa de poeți și de poezie. Pentru că poeții sunt evaluați pretutindeni ca parte intangibilă a universului creativ, ca forme evoluate de percepție a realității și perspectivare a lumii viitoare. Poeții sunt regii neîncoronați ai monarhiei culturii, iar poezia forma de exprimare spre care mulți se îndreaptă, însă puțini vor fi cei atinși de harul divin. Sau cum superb spunea Steinhardt: Fericiti cei ce știu poezii”.

Doi chitarişti legendari aduc avangarda jazz-ului american la Gărâna

Bill Frisell Trio şi David Torn completează line-up-ul ediţiei 21 Gărâna Jazz Festival, ce va prinde viaţă între 6 şi 9 iulie 2017.

PREMIERĂ: Florin Piersic jr. regizează şi joacă la Teatrul Naţional

Spectacolul reprezintă prima colaborare a TNTm cu Florin Piersic jr., aflat în tripla ipostază de actor, regizor şi traducător.

Sebastian Spanache Trio lansează noul album, “The Furnace”

După trei ani şi trei zile, grupul Sebastian Spanache Trio va lansa cel de-al treilea material de studio din carieră.

Expoziţia Martin Schongauer: Martin cel frumos

Opera unuia dintre cei mai fascinanţi artişti ai Evului Mediu devine, timp de o lună,principala atracţie la Palatul Baroc din Piaţa Unirii.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015