• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Dudukul: Emoţie şi candoare, cu muzicianul Cosmin Bălean

Publicat de Iulia Sur 6 Decembrie 2011

Interviu cu muzicianul timişorean Cosmin Bălean

De 16 ani, Cosmin Bălean este angajat permanent al Filarmonicii de Stat „Banatul” din Timişoara, în cadrul căreia deţine funcţia de fagotist. Cu un an în urmă a descoperit dudukul, un instrument armenesc de suflat. În prezent, este singurul muzician român care cântă la acest instrument acompaniat de o orchestră simfonică, pentru care au fost adaptate piese precum cântecul popular românesc „Mociriţa”  sau melodia lui James Last „The Lonely Shepard”.

Născut la Moldova Nouă (judeţul Caraş-Severin), Cosmin Bălean a frecventat cursurile Liceului de Muzică „Ion Vidu” din Timişoara, la clasa Prof. Ioan Tomescu. Tot în oraşul de pe Bega a studiat la Facultatea de Muzică, la clasa Prof. Csaba Farkas. Ca student a urmat şi cursurile de măiestrie interpretativă ale Prof. Gheorghe Ciucureanu în Bucureşti. Muzicianul de 39 de ani este laureatul mai multor concursuri în Iaşi, Bucureşti, Suceava, Satu Mare şi a concursului „Haricléea Darclée” din Piteşti. A colaborat cu „Orchestra Simfonica Europea Mediterrania” din Barcelona şi „Borusan Istanbul Filarmonie”, a susţinut concerte ca solist, dar şi recitaluri de muzică de cameră.

La ce vârstă aţi început să cântaţi şi care a fost primul instrument?

Cu exactitate nu pot să vă spun, cert este că de copil m-am îndreptat, mai întâi din curiozitate, apoi cu toată convingerea, către această lume fascinantă. Am început să descopăr universul sunetelor cântând pentru prima oară la pian. Odată cu trecerea timpului, fagotul a devenit parte din eul meu, aducându-mi cea mai mare satisfacţie: posibilitatea de a mă exprima.

La câte instrumente cântaţi?

Pentru mine contează mai puţin cantitatea… încerc să fiu un fagotist de nivel profesional ridicat şi în ultima vreme mi-am propus să explorez câteva instrumente de suflat atipice muzicii culte, provenind din culturile populare ale altor neamuri: duduk, tav-shvi.

Nu pot afirma în prezent că stăpânesc şi alte instrumente; momentul prezent nu reprezintă decât o căutare. Fireşte, aceasta este întru bucurie.
Aţi avut mereu convingerea că muzica este menirea dumneavoastră? Au existat şi momente de îndoialã, când aţi fi dorit sã abandonaţi activitatea muzicală?

Da. Binenînţeles că în copilărie nu ştiam care e menirea mea, dar cu trecerea timpului am descoperit că limbajul muzical reprezintă vocabularul exprimării mele. Fără momente de îndoială nu poate exista un parcurs ascendent. Există multe motive din care aş putea să renunţ la muzică, dar faptul că ea reprezintă măsura lucrurilor pe care le fac în viaţă mă ţine legat.

Când aţi descoperit dudukul? Ce vă fascinează la acest instrument?

Am descoperit întâmplator dudukul în urmă cu un an. Fascinant la acest instrument este timbrul special total aparte faţă de instrumentele „clasice” pe care profesioniştii le folosesc în muzica cultă. Posibilitatea acestui instrument de a transmite emoţie şi candoare este minunată şi ceea ce cred că m-a fascinat pe deplin a reprezentat asemănarea cu timbrul vocii umane. Mă gândesc că până la urmă tindem tot către natural. Instrumentul lăsat de către Dumnezeu omului este vocea umană; sensibilitatea dată de aceasta o regăsesc în timbrul dudukului.

Dudukul este un instrument naţional armenesc. Ce reacţii aţi primit din partea comunităţii armeneşti din România ?

Am stabilit deja contacte cu reprezentanţii Ambasadei Armeniei în România, cu care ne-am propus nişte proiecte comune. Sper ca în cel mai scurt timp să putem prezenta publicului românesc lucrări muzicale armeneşti originale pentru duduk.

Pe când primul CD cu muzica proprie?

Primul pas ar fi confecţionarea unei biblioteci muzicale cu literatura specifică pentru duduk; din păcate în România literatura de acest gen este extrem de saracă. În momentul în care voi avea material suficient atunci mă voi putea gândi la oportunitatea înregistrării unui disc.

Foto: Titus Bălan

Un comentariu la “Dudukul: Emoţie şi candoare, cu muzicianul Cosmin Bălean”

  1. Imi place foarte mult urmatoarea afirmatiea “[...]ceea ce cred că m-a fascinat pe deplin a reprezentat asemănarea cu timbrul vocii umane. Mă gândesc că până la urmă tindem tot către natural. Instrumentul lăsat de către Dumnezeu omului este vocea umană [...]“. Am intalnit aceasta aspiratie marturisita la mai multi artisti plasticieni, cred ca vine din
    nevoia de a ne apropia de sublim, lucru cu adevarat posibil, probabil, doar in natura…

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015