• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu regizorul Chris Nedeea

După ce a montat, în 2007, spectacolul O viață în teatru dedicat actorului timișorean Vladimir Jurăscu, regizorul Chris Nedeea revine la Teatrul Național Timișoara punând în scenă un spectacol pe textul Alexandrei Pâzgu, În aer, text câștigător al Festivalului Dramaturgiei Românești în 2011. Chris Nedeea este iniţiatorul unuia dintre cele mai curajoase festivaluri românești de teatru – Festivalul Internaţional de Teatru Experimental MAN.In.FEST. În palmaresul regizorului se numără mai bine de 35 de spectacole montate la teatre din orașe precum: Cluj, Oradea, Tîrgu Mureș, Sfintu Gheorghe, Chișinău, Brăila sau Arad. Spectacolul În aer a intrat în lumina rampei în premieră absolută la data de 21 decembrie 2011. Următoarea reprezentație este programată pentru seara zilei de marți, 17 ianuarie, de la ora 19, pe scena Sălii 2 a TNTm.  

Cum ați ajuns la textul Alexandrei Pâzgu?

Simplu: mi-a fost propus. Și am acceptat după prima lectură… desigur, asta nu s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost ales cel mai bun text la concursul FDR din 2011.

Ce v-a atras la textul În aer?

Că era… greu! Provocarea era foarte mare, riscul de a gafa aproape palpabil, sufocant… În fond, vorbim despre un „one woman show”, despre o propunere care era din start foarte restrictivă: o actriță pe o scenă și… atât. Ori, eu mă mai întâlnisem cu astfel de propuneri (Fuck you, Eu.Ro.Pa!, Noir desir sau www.ofelia.ro) și am vrut de la început o altă abordare.

A existat o colaborare cu autoarea textului în privința realizării acestui spectacol?

Da, nu… într-un fel… Pentru că ea nu era în țară în acea perioadă și am corespondat sporadic pe mail. Evident, autoarea ar fi vrut să se respecte propunerea ei de spectacol. Și a trebuit să-i explic – probabil total neconvingător (zâmbește) – și perspectiva mea. E adevărat, un text dramatic are în mod normal un alt parcurs: prima montare este cea mai fidelă textului și abia următoarele vor încerca poate să-l abordeze într-un mod „nenatural”, să spunem. Eu am ales să procedez invers, să inventez personaje și situații și să obțin un spectacol ceva mai amplu… Aștept să aud și ce va avea ea de spus când îl va vedea… Cu orice risc!

Sunteți pentru a doua oară la Teatrul Național Timișoara. Cum a fost colaborarea cu actorii de aici?

Foarte bună… Deși am lucrat numai cu actrițe (zâmbește)! Și tocmai de asta mi-a fost frică – așa a apărut Alex Halka în ecuație, ca să echilibrăm puțin lucrurile. Desigur, glumesc! Adevărul e că îi iubesc pe toți, baieți și fete!

Sunteți inițiatorul revistei și Festivalului Internațional de Teatru Experimental Man.In.Fest. Ce v-a determinat să inițiați acest festival și ce presupune el?

Am fost inițiatorul lor… pentru că, între timp, toate aceste acțiuni devin inactuale. Și oarecum inutile. Dar atunci când s-au născut ele, în 2003-2004, eram mai tineri și mai frumoși și credeam cu tărie că merită, că teatrul românesc are nevoie de o infuzie de noutate și experiment… că are nevoie de noi! Așa că încercam să aducem în țară, an de an, cele mai razna 12-14 producții străine pe care le găseam. Și în revistă susțineam cu frenezie același gen de demers artistic. Când ne-a trecut „perioada romantică”, au trecut și toate aceste încercări… Pe scurt, viața.

Am observat faptul că montările dvs. au la bază, în general, texte contemporane. Ce vă atrage la dramaturgia contemporană?

Da, oarecum. Și cred – acum că mă gândesc la asta – că există o explicație foarte simplă: am cochetat câțiva ani buni și tineri cu o carieră de scriitor, ba chiar de dramaturg. Așa am ajuns, de fapt, să fac teatru: de la texte proprii, la scena altora. Pe mulți dintre dramaturgii români de azi i-am citit sau cunoscut atunci, de unii mă leagă prietenii, pe alții am reușit chiar să-i debutez, să-i promovez sau chiar să-i public… Într-un fel e și normal să fie așa – faci teatru cu contemporani și pentru contemporanii tăi, nu?

Știu că scrieți atât poezie cât și dramaturgie. V-ați gândit vreodată să montați propriile textele?

Nu!

Cum vedeți situația teatrului în viitor?

Ups! Orice aș spune acum, ar fi o banalitate sau o prostie… Oricum, într-un fel sau altul, Teatrul ne va supraviețui. Restul e tăcere!

Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt 2017, vine în România

“Ordinea de zi”, cea mai dezbătută carte francofonă a anului, va fi lansată oficial la București, Timișoara și Iași.

Migraţia, în dezbatere la Timişoara. UVT găzduieşte Conferinţa RoMig

Conferinţa RoMig se va desfăşura în acest an la Timişoara, în perioada 11-12 septembrie, fiind găzduită de UVT.

“Povestea unui pierde-vară”, în deschiderea Ceau, Cinema!

Filmul regizat de Paul Negoescu va fi proiectat în premieră la Timişoara în deschiderea Festivalului Ceau, Cinema!

Cântecele aerului, cel de-al doilea modul al Atelierului Identitate

Luna iulie reuneşte din nou la Teatrul Naţional oameni preocupaţi de recuperarea prin muzică a trecutului.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015