• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Imagini de poveste la Cărtureşti

Publicat de Ana Brunner 17 Ianuarie 2012 Comments Off

Lumea copilăriei cu toate poveştile ei li se descoperă, timp de o lună, iubitorilor de lectură ce vor trece pragul Librăriei Cărtureşti Mercy. Aici, mai exact în ceainăria de la etaj, miercuri, 18 ianuarie, de la ora 18.00, va fi vernisată expoziţia de grup intitulată Imagini de poveste. Expoziţia, organizată de Clubul Ilustratorilor din România, este una itinerantă, fiind prezentă la sfârşitul anului trecut la Galeria Kromart din Târgu Mureş şi în librăria Cărtureşti din Cluj.

Lucrările sunt mici fragmente din proiecte individuale mai ample, publicate sau nepublicate. Acestea nu sunt legate între ele printr-o temă, au doar aceeaşi calitate: aceea de a deschide câte o fereastră spre o lume din care noi întrezărim doar un fragment – şi aceeaşi înclinare – spre lumea copilăriei cu toate poveştile ei, precizează reprezentanţii Cărtureşti.

Clubul Ilustratorilor a luat fiinţă în 2006 şi este un grup de artişti coagulat în jurul unei preocupări comune: pasiunea pentru lucrul cu imaginea, pentru construcţia de naraţiuni vizuale şi pentru incursiunile în zonele de contact ale textului cu imaginea. Este, momentan, una dintre puţinele organizaţii naţionale care oferă un cadru coerent şi profesionist practicării ilustraţiei ca artă, îndeosebi cea a ilustraţiei de carte.

În 2006, Clubul a pornit la drum cu 10 membri din Bucureşti, iar în prezent reuneşte aproximativ 50 de membri din cinci oraşe ale ţării: Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş, Arad şi Timişoara. 20 dintre ei sunt prezenţi în expoziţia Imagini de poveste: Mădălina Andronic, Sandra Chivu, Livia Coloji, Andreea Constantin, Irina Dobrescu, Adriana Gheorghe, Raluca Ilie, Eugenia Ilieş, Agnes Keszeg, Dana Matei, Maria Moldovan, Sebastian Opriţa, Cristiana Radu, Alexandra Rădulescu, Alina Samoschi, Suzan Sulima, Ileana Surducan, Maria Surducan, Anamaria Tatu şi Margareta Udrescu.

Ilustraţiile pline de culoare vor putea fi admirate pe simezele Cărtureşti până pe 18 februarie 2012.

Eminescu şi Italia, repere sacre pentru serata Dante Alighieri

Publicat de Pagini de Cultura 17 Ianuarie 2012 Comments Off

Poetul Mihai Eminescu, a cărui zi de naştere – 15 ianuarie – marchează de anul trecut şi Ziua Naţională a Culturii, va fi sărbătorit şi la Universitatea de Vest din Timişoara. Joi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, timişorenii sunt invitaţi în Aula Magna a UVT (bd. Vasile Pârvan, 4), la serata Dante Alighieri, o întâlnire sub semnul muzicii şi a poeziei.

Programul seratei, a cărei temă este Eminescu şi Italia, va cuprinde lieduri şi romanţe pe versuri eminesciene, precum şi arii din opere italiene, interpretate de sopranele Nicoleta Colceiar (Opera timişoreană) şi Doina Irimia Bordac (Colegiul Naţional Ion Vidu), baritonul Cristian Ardelean (Filarmonica Banatul) şi pianistele Angela Balici (Opera timişoreană) şi Flora Toth (Colegiul Ion Vidu), cărora li se va alătura şi corul Carmina Dacica, dirijat de Flora Toth.

Vorbesc despre supremul poet al neamului şi despre neţărmurita sa iubire pentru patria rădăcinilor noastre latine Prof. univ. dr. Viorica Bălteanu, Conf. univ. dr. Rodica Viorica Bărbat, Lect. univ. dr. Mirela Ileana Boncea şi Prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru. Evenimentul va fi încununat de un moment de balet clasic semnat de coregrafa Ana Maria Valkay.

Sursa foto: www.ziarmm.ro

PORTRET DE ARTIST: Mircea Roman

Publicat de Iulia Sur 16 Ianuarie 2012 Comments Off

O figură monumentală orizontală ce pare a se lupta pentru a se elibera, lucrare fixată pe un ponton pe Tamisa, astfel încât se îneacă şi reînvie în fiecare zi odată cu fluxul şi refluxul. Iată cum descrie criticul de artă britanic John McEwen lucrarea Omul Barcă a sculptorului Mircea Roman, care a locuit şi a creat aproape 15 ani la Londra. Omul Barcă este poate cea mai cunoscută lucrarea a sa din Anglia. Publicul român îl poate descoperi prin intermediul lucrărilor monumentale Memorial în Şag (judeţul Timiş), Cupa lui Ovidiu în Constanţa sau Piramida căzută în nas din Parcul de Sculptură al Fundaţiei Interart Triade în Timişoara.

Asemenea multor opere ale sale, şi Piramida căzută în nas reflectă pasiunea lui Mircea Roman pentru arta vechilor egipteni. Lucrarea din metal sudat de aproape trei metri înălţime se înscrie în rândul „trupurilor-piramidă“ – opere ale sculptorului ce prezintă aceeaşi morfologie. Forma răsturnată ce aminteşte de arhitectura funerară egipteană dezvăluie privitorului treptele din interiorul ei. Chiar dacă sculpturile sale îmbracă forme abstracte, figura umană sau părţi ale acesteia se pot recunoaşte cu uşurinţă. Concepută ca o sculptură de grădină, cum mărturiseşte autorul, Piramida primeşte înlăuntrul ei orice musafir dornic de răgaz şi odihnă. Marginea deschiderii piramidei nu este vopsită întâmplător în roşu – o culoare ce aparţine paletei cromatice restrânse a vechilor egipteni şi se regăseşte în majoritatea sculpturilor lui Roman. Pentru artist, roşu înseamnă pasiune.

***

Născut în 1958 la Târgu Lăpuş (judeţul Maramureş), Mircea Roman frecventează Liceul de Artă din Baia Mare şi studiază apoi sculptura la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” în Cluj-Napoca. Iniţial, a vrut să se dedice picturii. După admiterea la liceu, însă, pictura n-a mers deloc bine, cum recunoaşte singur. Deoarece profesorul de sculptură îl încuraja, optează pentru sculptură. Nici ea n-a mers prea bine, dar n-am mai schimbat, afirmă Roman.

Cu toate că de-a lungul timpului a pierdut mai multe lucrări, prima sculptură o deţine şi astăzi. Era elev în clasa a noua la Liceul de Artă, iar prima temă de sculptură a fost realizarea unui personaj în picioare. Am învăţat cum se face armătura, proporţiile, cum se toarnă, povesteşte artistul. Cum am turnat prea gros negativul în ipsos, profesorul Carol Kadar mi-a propus să o torn în plumb şi aşa o am şi acum.

Profesori-artişti precum Natalia Grigore Sigărteu, Carol Kadar la liceu şi Egon Korondi la Institutul de Arte Plastice din Cluj-Napoca, contribuie la formarea sculptorului. După absolvirea facultăţii, în 1984, vine la Bucureşti, unde găseşte o mulţime de artişti foarte buni şi încearcă să-şi găsească şi el locul. O perioadă de lucru şi căutari, este descrierea lui pentru aceşti ani, ce vor culmina în luna mai 1989 cu o expoziţie personală.

Schimbarea se va produce în 1992 când primeşte Marele Premiu la Trienala de Sculptură de la Osaka, despre care spune: mi-a dat un pic mai multă încredere şi mi-a permis să ajung la Londra, în rezidenţă la Delfina Studios. Până în prezent, Mircea Roman este singurul român care a obţinut acest premiu. Capitala Regatului Unit s-a dovedit a fi un spaţiu propice pentru activitatea artistică. Am lucrat mult, cum în România nu cred că reuşeam şi asta m-a ajutat să merg mai departe. Am văzut multă artă şi multă artă contemporană, spune Roman. Dacă Londra a favorizat actul creator, nu la fel s-a întâmplat cu posibilităţile de a expune. S-a întors în România tocmai pentru că îi place să expună şi acest lucru i-a reuşit cu succes aici. În anul 2005 a făcut primul transport cu lucrări în ţară, după care a prezentat publicului expoziţia Dezorient Expres la Muzeul Ţăranului Român. S-a întors definitiv în România în anul 2007, când a avut loc şi ultimul transport de lucrări, eliberând astfel atelierul londonez.

Cea mai recentă expoziţie personală Trupuri şi chipuri a putut fi văzută în toamna lui 2011 pe simezele Galeriei AnnArt în Bucureşti. Preferinţa sculptorului pentru reprezentarea figurii umane şi pentru lemn, materialul care îi facilitează exprimarea, transpar din lucrările expuse. Singura expoziţie personală a lui Mircea Roman de până acum din Timişoara a fost organizată în 2006, la Galeria Fundaţiei Interart Triade. În oraşul de pe Bega ar mai expune. Oricând, dacă voi avea invitaţii serioase, conchide Roman.

***

Text Foto 1: Mircea Roman şi motanul Cenuşa. Pe perete lucrări ale sculptorului / FOTO: privat

Text Foto 2: “Piramida căzută în nas” din Parcul de sculptură Triade în Timişoara / FOTO: Miki Velciov

„Așa am ajuns să fac teatru: de la texte proprii, la scena altora”

Publicat de Raul Bastean 15 Ianuarie 2012 Comments Off

Interviu cu regizorul Chris Nedeea

După ce a montat, în 2007, spectacolul O viață în teatru dedicat actorului timișorean Vladimir Jurăscu, regizorul Chris Nedeea revine la Teatrul Național Timișoara punând în scenă un spectacol pe textul Alexandrei Pâzgu, În aer, text câștigător al Festivalului Dramaturgiei Românești în 2011. Chris Nedeea este iniţiatorul unuia dintre cele mai curajoase festivaluri românești de teatru – Festivalul Internaţional de Teatru Experimental MAN.In.FEST. În palmaresul regizorului se numără mai bine de 35 de spectacole montate la teatre din orașe precum: Cluj, Oradea, Tîrgu Mureș, Sfintu Gheorghe, Chișinău, Brăila sau Arad. Spectacolul În aer a intrat în lumina rampei în premieră absolută la data de 21 decembrie 2011. Următoarea reprezentație este programată pentru seara zilei de marți, 17 ianuarie, de la ora 19, pe scena Sălii 2 a TNTm.  

Cum ați ajuns la textul Alexandrei Pâzgu?

Simplu: mi-a fost propus. Și am acceptat după prima lectură… desigur, asta nu s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost ales cel mai bun text la concursul FDR din 2011.

Ce v-a atras la textul În aer?

Că era… greu! Provocarea era foarte mare, riscul de a gafa aproape palpabil, sufocant… În fond, vorbim despre un „one woman show”, despre o propunere care era din start foarte restrictivă: o actriță pe o scenă și… atât. Ori, eu mă mai întâlnisem cu astfel de propuneri (Fuck you, Eu.Ro.Pa!, Noir desir sau www.ofelia.ro) și am vrut de la început o altă abordare.

A existat o colaborare cu autoarea textului în privința realizării acestui spectacol?

Da, nu… într-un fel… Pentru că ea nu era în țară în acea perioadă și am corespondat sporadic pe mail. Evident, autoarea ar fi vrut să se respecte propunerea ei de spectacol. Și a trebuit să-i explic – probabil total neconvingător (zâmbește) – și perspectiva mea. E adevărat, un text dramatic are în mod normal un alt parcurs: prima montare este cea mai fidelă textului și abia următoarele vor încerca poate să-l abordeze într-un mod „nenatural”, să spunem. Eu am ales să procedez invers, să inventez personaje și situații și să obțin un spectacol ceva mai amplu… Aștept să aud și ce va avea ea de spus când îl va vedea… Cu orice risc!

Sunteți pentru a doua oară la Teatrul Național Timișoara. Cum a fost colaborarea cu actorii de aici?

Foarte bună… Deși am lucrat numai cu actrițe (zâmbește)! Și tocmai de asta mi-a fost frică – așa a apărut Alex Halka în ecuație, ca să echilibrăm puțin lucrurile. Desigur, glumesc! Adevărul e că îi iubesc pe toți, baieți și fete!

Sunteți inițiatorul revistei și Festivalului Internațional de Teatru Experimental Man.In.Fest. Ce v-a determinat să inițiați acest festival și ce presupune el?

Am fost inițiatorul lor… pentru că, între timp, toate aceste acțiuni devin inactuale. Și oarecum inutile. Dar atunci când s-au născut ele, în 2003-2004, eram mai tineri și mai frumoși și credeam cu tărie că merită, că teatrul românesc are nevoie de o infuzie de noutate și experiment… că are nevoie de noi! Așa că încercam să aducem în țară, an de an, cele mai razna 12-14 producții străine pe care le găseam. Și în revistă susțineam cu frenezie același gen de demers artistic. Când ne-a trecut „perioada romantică”, au trecut și toate aceste încercări… Pe scurt, viața.

Am observat faptul că montările dvs. au la bază, în general, texte contemporane. Ce vă atrage la dramaturgia contemporană?

Da, oarecum. Și cred – acum că mă gândesc la asta – că există o explicație foarte simplă: am cochetat câțiva ani buni și tineri cu o carieră de scriitor, ba chiar de dramaturg. Așa am ajuns, de fapt, să fac teatru: de la texte proprii, la scena altora. Pe mulți dintre dramaturgii români de azi i-am citit sau cunoscut atunci, de unii mă leagă prietenii, pe alții am reușit chiar să-i debutez, să-i promovez sau chiar să-i public… Într-un fel e și normal să fie așa – faci teatru cu contemporani și pentru contemporanii tăi, nu?

Știu că scrieți atât poezie cât și dramaturgie. V-ați gândit vreodată să montați propriile textele?

Nu!

Cum vedeți situația teatrului în viitor?

Ups! Orice aș spune acum, ar fi o banalitate sau o prostie… Oricum, într-un fel sau altul, Teatrul ne va supraviețui. Restul e tăcere!

La Teatrul Merlin, poveștile sunt scrise în… stele

Publicat de Pagini de Cultura 14 Ianuarie 2012 Comments Off

Aţi auzit povesti spuse de părinţi, de bunici sau de fraţi mai mari. De câte ori aţi auzit însă, poveşti spuse de… stele? Ei bine, la Teatrul Merlin cei mici pot asculta o astfel de poveste. Astre cunoscătoare de istorii minunate îşi părăsec locul ocupat de… veşnicii şi coboară, preț de o seară, pe scena Teatrului Merlin din Timişoara. Şi asta ca să spună o poveste minunată – cea a Luceafărului, o montare originală a poemului eminescian cu acelaşi nume.

Semnată de Eva Labadi Megyes, noua producție a Teatrului Merlin va fi pusă în scenă luni, 16 ianuarie, de la ora 12, avându-i drept protagoniști pe actorii Adrian Balint (în rolul Cătălin), Melinda Feher (Cătălina) și Gina Macovei, Maria Kristofoletti, Diana Boboc, Luana Uncruţiu, Angelica Pamfilie, Doru Maniu, Laurenţiu Pleşa, Laura Miculescu, Mariana Ivaşcu şi Lăcrămioara Petricescu (în rolul Stelelor vorbitoare). Evenimentul se va bucura și de prezența a doi invitaţi speciali, muzicienii Horea Crişovan şi Lică Dolga.

Acest spectacol este creat cu un scop precis: acela de a îi atrage pe tinerii nostri spectatori în lumea minunată a poeziei. Îi invităm să pătrundă în această lume altfel decât erau ei obişnuiţi. De fapt, acest exerciţiu se adresează privitorilor, dar şi actorilor implicaţi în acest proiect. Spectacolul este rezultatul unui workshop de mişcare scenică şi canto, precizează Eva Labadi Megyes, directorul instituției teatrale.

Următoarea reprezentaţie a spectacolului Luceafărul va avea loc marţi, 17 ianuarie, de la ora 12, şi îi are ca invitaţi pe copiii aflaţi în evidenţele Fundaţiei „Rudolf Walther”.

Eminescu, omagiat la Teatrul Național

Publicat de Pagini de Cultura 14 Ianuarie 2012 Comments Off

Începând de anul trecut, data de 15 ianuarie are o dublă semnificaţie pentru români: ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu a devenit ziua Culturii Naţionale. Dublul eveniment va fi marcat și de Teatrul Naţional Timişoara printr-un spectacol pe versurile şi proza lui Mihai Eminescu, cu inserţii din amintirile celor care l-au cunoscut pe marele poet.

Un concept al Adei Lupu, care semnează scenariul şi regia artistică a spectacolului, piesa Eminescu va fi pusă în scenă duminică, 15 ianuarie, de la ora 19, în sala Studio 5 a TNTm, avându-i drept protagonişti pe actorii Ion Rizea, Doru Iosif, Victor Manovici, Cătălin Ursu, Valentin Ivanciuc, Alecu Reus, Colin Buzoianu şi Romeo Ioan.

Baletul clasic din Kiev, în spectacol extraordinar la Timişoara

Publicat de Ana Brunner 12 Ianuarie 2012 Comments Off

Pentru iubitorii dansului clasic, anul artistic 2012 în Timişoara începe cu un eveniment de neratat: Lacul Lebedelor, cel mai celebru balet al tuturor timpurilor, interpretat de o companie-fanion a legendarei şcoli de balet ruso-ucrainene. Artiştii Teatrului Municipal de Operă şi Balet din Kiev, reuniţi în cea mai valoroasă formulă coregrafică a instituţiei, va dansa miercuri, 25 ianuarie 2012, de la ora 19, pe scena Operei timişorene.

Realizat de Valerii Kovtun, după coregrafia clasică a lui Marius Petipa, spectacolul aduce pe scenă aproape 50 de balerini, solişti fiind prim-balerinii Tatyana Tsygankova (Odette/Odile) şi Constantin Vinovoi (Siegfried), iar Nikita Suchorukov va interpreta rolul Rothbart. Spectacolul Lacul lebedelor, pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski, are în distribuţie şi o remarcabilă balerină japoneză, Akari Kawasaki, care va dansa, împreună cu Alisa Voronova şi Michail Sineavskhi, Pas de trois.

Faimos în întreaga lume, Ansamblul de balet al Teatrului Municipal din Kiev a fost fondat în 1980 de celebrul coregraf Vahtang Vronskii, din fosta URSS. Se numea atunci Baletul Clasic din Kiev, iar între 1989 şi 2005, ansamblul a fost condus de marele maestru al baletuliui ucrainean Valerii Covtun (1944-2005), laureat al premiului Vatlav Nejinsky, al Academiei franceze de dans, artist al poporului în URSS. Din 2005, maestru de balet al trupei este Victor Litvinov. În 1990, Baletul Clasic din Kiev a participat la cel mai mare  festival de dans din India, iar în 1991 a urcat pe scena Festivalului George Enescu, la Bucureşti.

Biletele pentru reprezentaţia timişoreană a baletului, cu preţuri cuprinse între 90 şi 150 de lei, s-au pus în vânzare la Agenţia Operei şi în reţeaua eventim.

Promoţie la Teatrul German: două bilete la preţ de unul în ianuarie

Publicat de Pagini de Cultura 12 Ianuarie 2012 Comments Off

Am intrat în sezonul marilor reduceri de iarnă! Febra promoţiilor a cuprins nu doar magazinele din oraş, ci şi Teatrul German de Stat din Timişoara, care îşi îmbie publicul cu o ofertă specială în luna ianuarie: două bilete la preţ de unul!

Toţi aceia care doresc să meargă mai des la teatru în anul 2012 pot profita de oferta Teatrului German de Stat Timişoara: în luna ianuarie se pot achiziţiona bilete în regim special, în cadrul acţiunii două bilete la preţ de unul. În cadrul acestei acţiuni primiţi un bilet gratuit la fiecare bilet cumpărat, fie la acelaşi spectacol sau la unul diferit din perioada menţionată. Oferta se aplică inclusiv asupra biletelor cu preţ deja redus, pentru elevi, studenţi şi pensionari, anunţă reprezentanţii instituţiei teatrale.

Repertoriul lunii ianuarie conţine o varietate de spectacole, de la musicalul pentru copii Frumoasa şi Bestia până la spectacolul Don Carlos semnat Alexander Hausvater, la reinterpretarea Marelui Will Shaking Shakespeare ori la spectacole de teatru contemporan (Mountainbikerii, Urâtul).

Programul spectacolelor TGST în luna ianuarie:

-           Vineri, 13 ianuarie, ora 19.30: Judecata (regia: Alexander Hausvater)

-           Marţi, 17 ianuarie, ora 11.00: Frumoasa şi Bestia (regia: Simona Vintilă)

-           Miercuri, 18 ianuarie, ora 19.30: Grăsani în fustă (regia: Simona Vintilă)

-           Sâmbătă, 21 ianuarie, ora 19.30: Don Carlos (regia: Alexander Hausvater)

-           Duminică, 22 ianuarie, ora 19.30: Don Carlos (regia: Alexander Hausvater)

-           Luni, 23 ianuarie, ora 19.30: Urâtul (regia: Theodor-Cristian Popescu)

-           Marţi, 24 ianuarie, 19.30: Mountainbikerii (regia: Radu-Alexandru Nica)

-           Joi, 26 ianuarie, 19.30: Shaking Shakespeare (regia: Radu-Alexandru Nica)

-           Duminică, 29 ianuarie, 19.30: Omul invizibil (regia: Alex Halka)

Toate spectacolele se traduc în limba română. Biletele pot fi rezervate la telefon, fax sau email: 0256-435743, 0769-044348, fax: 0256-201293, email: tickets[a]dstt.ro

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015