• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români

Publicat de Nicoleta Bodiu 24 Februarie 2012

Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are rădăcinile în tradiţiile dace şi în credinţa într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic şi începutul primăverii.

Divinitate mitologica similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipeş şi iubăreţ nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic, el era la daci zeul care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. În decursul anilor, această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc” în acestă zi.

Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii. În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: “Dragobetele sărută fetele!” Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete, care se păstrează cu precădere în sudul şi sud-vestul României.

Tradiţii de Dragobete

În lumea satului românesc, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sărbătorit în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie. Probabil că, în vechime, 24 februarie însemna începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

Se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.

Aşa că, încă de dimineaţă, îmbrăcaţi de sărbătoare, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în faţa bisericii. Dacă timpul era favorabil, plecau cântând să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară, folosite pentru descântece de dragoste. Dacă vremea nu ţinea cu ei, se adunau la unii dintre ei acasă pentru jocuri şi poveşti, petrecere care se întindea până către seară. Se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus, nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului.

Un alt obicei de Dragobete, în special în sudul României, era cel de “zburătorit”. Fetele se întorceau în sat alergând, fiind urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

În unele sate mai exista obiceiul ca fetele să strângă apa din omatul netopit – zăpada zânelor –, pe care o foloseau pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015