• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu actorul Boris Gaza

Marele Premiu la Utah Arts Festival, Silver Award la California Film Awards şi cel mai bun film la Los Angeles Cinema Festival of Hollywood, precum și premiul pentru cele mai bune costume, dar și cel mai bun actor în rol principal – acordat actorului timișorean Boris Gaza: sunt doar câteva dintre rezultatele demne de laude obținute de tânărul regizor timișorean Cristian Pleș cu filmul de scurtmetraj The Crossing, în care actorul Boris Gaza a interpretat personajul principal.

De mai bine de cincisprezece ani, Boris Gaza este actor al Teatrului German de Stat din Timișoara unde își face meseria ca la carte. În tot acest timp, Boris Gaza interpretează numeroase roluri, printre care Duhul din Shaking Shakespeare (regia Radu Alexandru Nica), Căpitanul de pompieri din Cântăreața cheală (regia Alexandru Dabija), Macheath în Opera de trei parale (regia Victor Ioan Frunză) și multe altele.

Pătrunde încet-încet în lumea filmului începând cu anul 2003. Astfel, Cocoșul decapitat, Călătoria lui Gruber (regia Radu Gabrea), The Crossing (regia Cristian Pleș) sau Comfort Zone (regia M. Lintner) sunt filmele de scurt și lungmetraj pe care acesta le deține în palmares.

* * *

Ai experiența atât a actoriei de teatru cât și a actoriei de film. Ce diferență ai simțit atunci când ai făcut film, comparativ cu emoția scenică?

La film e mai puțină emoție, poate, asta referitor la emoția scenică de care vorbeai. În schimb, e nevoie foarte mare de focus, de concentrare și acesta a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat pe platoul de filmare. Practic, toată pregătirea care e necesară în teatru și lucrul cu încărcătura emoțională… în film e mult mai scăzută, fiind mult mai important să fii atent, concentrat, să fii pregătit pentru orice și, în orice caz, să fii foarte relaxat în fața camerelor.

Care dintre cele două îți este mai apropiată de suflet sau pentru care ai o afinitate?

Teatrul e prima iubire! Anul acesta sunt cincisprezece ani de când sunt în teatru. Asta, însă, vine la pachet cu un anumit nivel de saturație vis-a-vis de teatru și cu nevoia de a face un pas în afară sau de a lua o nouă pauză. Din punctul acesta de vedere, filmul a fost foarte bine venit. Începând cu anul 2000 au apărut primele contacte cu lumea filmului. Făcând o scurtă relatare, prima experiență a fost în anul 2003, când am filmat pentru un scurtmetraj la Berlin, precedat de un curs destul de condensat de arta actorului de film. Pe parcurs, au fost întâlnirile cu regizorul Radu Gabrea şi cele două lungmetraje ale lui – Cocoșul decapitat și Călătoria lui Gruber –, ultimele două producții fiind The Crossing și Comfort Zone, filmat cam jumătate de an mai târziu, tot la Berlin. Deci, într-un fel, m-am întors de unde am plecat. (zâmbește)

Subiectiv, vorbind, sunt într-o perioadă în care aș prefera să fac mult mai mult film, dar îmi dau seama că teatrul e ca un bazin de unde tot poți să iei, să te inspiri.

Ai jucat personajul principal, Grigore Ceuca, în scurtmetrajul “The Crossing”. Ce a însemnat pentru tine această experiență?

A însemnat o experiență care a venit, oarecum, întâmplător și accidental, și care s-a dezvoltat mai întâi într-un proiect foarte interesant; mă refer aici la partea de filmare, și apoi evoluția ulterioară a scurtmetrajului, inclusiv participarea festivalieră și marea surpriză cu recepția din Statele Unite care a fost una foarte, foarte bună!

Ai fost desemnat drept cel mai bun actor în rol principal la Los Angeles Cinema Festival of Hollywood. Ce influență a avut acest premiu asupra ta?

Interesant… când citești așa ceva despre tine, primul impuls este că nu îți vine să crezi. E ca și cum ai lua brusc un pumn în plex, după care te bucuri foarte tare când îți dai seama ce s-a întâmplat (îmi amintesc faptul că eram singur în cameră și vorbeam singur de bucurie), după care vine o perioadă destul de lungă în care ai o senzație de ireal. Premiul îl văd ca pe o încurajare să merg mai departe pe drumul profesional pe care am pornit, continuând cu filmul. Dar a fost și o gură de aer, mai ales că îmi doresc să îmi dezvolt cariera înspre Europa de Vest și, evident, Statele Unite.

Vorbește-mi puțin despre personajul pe care l-ai jucat în acest film.

Ce mi se pare foarte important e faptul că am jucat un personaj fără a mă fi pregătit în prealabil. Discuția cu Cristian (n.r. Cristian Pleș, regizorul scrurtmetrajului) a fost cu o zi înainte să înceapă filmările, pentru că l-am înlocuit pe actorul care trebuia să joace acest rol.  Pentru că acesta nu a mai putut juca, Cristian a făcut o muncă gigantică făcând un casting la nivel național în doar câteva zile. Astfel, am ajuns să colaborăm. În muncă s-a reflectat faptul că e vorba despre un personaj dificil. Nu e un personaj liniar sau un personaj dintr-o galerie la îndemână pentru un actor. Atunci, am și fost, cumva, în situația de a improviza foarte mult pentru a intra repede în rol, folosindu-mă, mai ales, de elemente naturaliste, particulare: de a mânca sau de a dormi în costumul soldatului sau de a face duș mai rar; adică de a mă priva de anumite lucruri pe plan personal, tocmai pentru a mă putea transpune în personaj fără a face neaparat o compoziție, în sens teatral.

Deși în răspunsurile tale ai atins, parțial, o parte din răspunsul următoarei mele întrebări, nu ezit să te întreb, totuși, care ar fi dorințele tale în privința industriei cinematografice?

În orice caz, să îmi dezvolt cariera înspre Europa de Vest, Germania în mod special. Sunt impresariat de un impresar din Berlin. Spun Germania pentru că eu sunt neamț, iar germana e limba mea maternă. Sunt și actor la Teatrul German de Stat din Timișoara, deci mă consider actor de expresie germană, română și engleză. Dar, practic, germana și româna sunt limbile mele materne și, ca atare, legăturile mele cu Germania sunt foarte puternice, ținând cont și de faptul că am avut câteva experiențe cinematografice foarte bune în această zonă.

Cu Statele Unite e puțin dificil. Îți dorești, ca actor, dar e foarte îndepărtat… Pe de altă parte, având participarea aceasta festivalieră, începând cu vara lui 2011 sunt vreo 10 distincții pe care le-a luat filmul și e o încurajare foarte mare și un impuls în plus să îmi concentrez cariera spre partea aceasta a lumii.  

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015