• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

“Teatrul fără regizor se poate, fără actor nu prea!”

Publicat de Raul Bastean 5 Martie 2012

Interviu cu regizoarea Antonella Cornici

Actriță la Teatrul Național Iași, regizor și jurnalist cultural, Antonella Cornici face încă un pas în spațiul teatral românesc, fapt ce constă în debutul său ca regizor profesionist prin montarea spectacolului M-am hotărât să devin prost de Martin Page. Spectacolul a intrat pentru prima dată în luminile rampei vineri, 24 februarie, pe scena Sălii Studio 5 a Teatrului Naţional Timişoara.

Ca actriță, Antonella Cornici se poate mândri cu un palmares bogat în privința rolurilor în spectacole montate de regizori precum: Alexander Hausvater, Mihai Măniuţiu, Ada Lupu, Ovidiu Lazăr, Petru Vutcărău și mulți alții. Din distribuția spectacolului pe care l-a montat la Teatrul Național Timișoara fac parte actorii: Călin Stanciu Jr., Victoria Rusu, Victor Manovici, Mălina Manovici și Alina Chelba. Următoarele reprezentații ale lunii martie sunt programate pentru zilele de miercuri, 28 martie și vineri, 30 martie.

* * *

Ce v-a determinat să vă opriți la romanul lui Martin Page și nu la un alt text dramatic?

Cred că așa trebuia să fie! M-am mai oprit și la alte texte, dar romanul lui Martin Page a vibrat cel mai tare în mine și atunci m-am hotărât așa!

Cum a decurs colaborarea cu echipa Teatrului Național Timișoara?

Extraordinar! Îmi sunt dragi toți și sper să mă mai întâlnesc cu ei. E o trupă vie, pozitivă, sunt oameni care vor să facă multe și fac! M-am simțit minunat în teatrul acesta chiar dacă e foarte departe de Iași. Mă bucur că am ajuns aici, mă bucur că există și teatre cu acest tonus. Bravo!

Și mai cred că am avut noroc…

Sunteți actriță a Teatrului Național Iași. A avut vreo influență acest aspect asupra modului dvs de a face regie? Dacă da, în ce fel?

Da, normal, evident că actoria are o influență asupra regiei. În ce fel? În toate. Dar cel mai mult, probabil că are influență în felul meu de a lucra cu actorul. Dar cred că la întrebarea asta cel mai bine pot răspunde actorii care au lucrat cu mine.

A venit regia ca o completare a actoriei sau pur și simplu din pasiune?

Pasiune… și pe urmă… așa am simțit că trebuie să fac. Nu poate fi vorba de o completare a actoriei, una e pe scândură, alta e după… poate că la mine a fost și ceva care să mă completeze ca artist…

Faceți parte din generația tinerilor regizori români ai momentului. Care credeți că este doza de ”nou” pe care o aduceți în spectacolul de teatru actual?

Știi tu… nimic nu e nou sub soare… Eu vreau să fac spectacole care să spună ceva, care să aibă o poveste, un sentiment, să transmită o lacrimă, un zâmbet… în care să se vadă actorii. Cred foarte tare în actor! Teatrul fără regizor se poate, fără actor nu prea!

Care sunt textele sau genurile dramatice de care vă simțiți atrasă ca regizor și cele care vă fac plăcere să le interpretați ca actriță?

Ei, na! Ca actriță n-am făcut mofturi, am jucat de toate, nu pot spune că îmi place acel text mai mult ca altul, pentru că asta a depins şi de regizor, de viziunea lui… M-am simțit întotdeauna bine în spectacolele lui Alexander Hausvater, de exemplu. Simţeam că repet, că fac ceva… trăiam la maxim și-mi era bine!

Iar ca regizor, îmi plac textele care spun ceva, care transmit un mesaj, un gând… Se poate să fie și texte care îmi plac dar care să nu le simt pe mâna mea deocamdată. Ca actor ai partitura, rolul și trebuie să-l faci… ca regizor ai tot textul, tot spectacolul cu toată tehnica lui… nu e așa de simplu. Îmi place Cehov de exemplu, Shakespeare… îmi plac multe… doar că fiecare text cred că își are momentul său… Mulțumit?

Sunteți asistent universitar la Facultatea de Teatru din Iași, deci formator al generației noi de actori. Care este viziunea generației actuale față de teatru și cum sunt etichetați sau priviți acum, în societate, acești tineri care optează să facă artă?

Nu mai predau la facultate, momentan. Nu înțeleg sistemul acesta de învățământ, mai ales în teatru. Nu sunt de acord cu el. Nu cred că trebuie să faci norme atunci când vorbim de artă. Și cu asta-basta! Viziunea mea?… Hm! Păi, în primul rând cred că deja e inflație de actori… Prea multe locuri la facultăţile de teatru, prea multe facultăți de teatru, se intră prea ușor la aceste facultăți, nu mai e concurența de altă dată… și așa mai departe. Atâta timp cât la admitere ai 20 de locuri și vin 20 de candidați și sunt luați toți ca să justificăm norme… restul e tăcere!

Tinerii actori? Mulți ies din facultate la fel cum au intrat. Sunt și copii talentați, depinde și de norocul lor… Dar am întâlnit mulți tineri absolvenți de artă dramatică, de regie, cu un bagaj foarte sărac… e trist! Uite un subiect pentru o scurtă povestire…!

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015