• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu actrița Isolde Cobeț

Anii mei – bogăția mea. Așa se intitulează spectacolul aniversar ce omagiază cei 50 de ani de viață pe care actrița Teatrului German de Stat din Timișoara, Isolde Cobeț, îi serbează. Spectacolul bazat pe texte de Anna Achmatowa, Marina Tsvetaeva, Serghei Esenin şi Robert Voznesenskii va avea loc marţi, 17 aprilie, de la ora 19.30, pe scena Sălii Teatrului German.

Actriţa, născută în 1962 la Bacău, a absolvit Liceul “Nikolaus Lenau” din Timişoara în 1980, urmând apoi cursurile Secţiei de Germanistică a Filologiei timişorene. Până în 1988 a activat ca profesoară, iar în 1989 a devenit actriţă a Teatrului German de Stat Timişoara. Din 1992 până în 1996 a studiat Arta actorului la Secţia germană de Actorie din cadrul Universităţii din Timişoara. Deține în palmares numeroase roluri printre care: Zilla, în Portretul unei planete, de Friedrich Dürrenmatt, regia: Ida Jarcsek-Gaza; Elisabeth Roller, în Hoţii, de Friedrich Schiller, regia: Clemens Bechtel; Ţăranca, în Mutter Courage (Anna Fierling şi copiii ei), de Bertolt Brecht, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză; Cornelius, în Regele Cymbelin, de William Shakespeare, regia: Alexander Hausvater sau Mama, în Chip de foc, de Marius von Mayenburg, regia: Radu Alexandru Nica. Din 1998 desfăşoară o bogată activitate în domeniul teatrului şcolar şi de tineret de limbă germană. Conduce trupa de teatru NiL a Liceului “Nikolaus Lenau” din Timişoara montând numeroase spectacole. Isolde Cobeț conduce, în mod regulat, workshop-uri la festivaluri şi întâlniri de teatru şcolar din România, Germania, Ungaria şi Croaţia.

* * *

„Anii mei – bogăția mea” ați ales ca fiind titlul acestui spectacol aniversar. Care este bogăția acumulată de actrița Isolde Cobeț în cei 50 de ani de viață?

Am ales acest titlu după un cântec rusesc, cu care închei spectacolul. Mi s-a părut încărcat de viață și sensuri.

De ce ați ales texte din literatura rusă pentru acest spectacol? E vorba de o afinitate pentru literatura rusă?

Eu sunt pe jumătate rusoaică. Mama mea e născută lânga Odesa, dintr-o familie de ruși. Dar și tata și mama au cultivat în mine iubirea pentru literatura rusă și pentru poezie. Mama chiar scrie poezie și azi la 83 de ani! Iar muzica rusească, pe lângă faptul că am crescut cu ea în familie (vara când ne vedeam cu familia mamei mele, întâi la Chișinău și mai apoi la New York, unde au emigrat, la mesele de familie se cânta mult) mi se pare o muzică adâncă, textele având sensuri multiple și foarte legate de viață.

Ați colaborat, pentru acest spectacol, cu câțiva tineri actori ai trupei de teatru Nil pe care o și coordonați. De ce ați optat pentru colaborarea cu generația tinerilor actori?

Spectacolul marchează simbolic momente din viața mea. NiL-ul este o parte foarte importantă din ea, iar cei care vor juca: Isa Berger, Oana Vidoni, Lucian Pană și Harald Weisz sunt pentru mine cei ce vor fi colegii mei în viitorul apropiat și cei ce vor prelua într-o zi trupele NiL, atunci când voi simți cu adevărat că sunt depășită. Ei și azi mă ajută în tot ce fac. De la ei am învâțat multe și le mulțumesc că fac parte din viața mea și o fac mai amplă și, mai ales, mai frumoasă. Pe lângă fiul meu biologic, ei sunt copiii mei întru teatru.

De peste 15 ani v-ați remarcat prin bogata activitate în domeniul teatrului școlar și de tineret de limbă germană, prin faptul că sunteți conducătoarea trupei de teatru Nil al liceului „Nikolaus Lenau” din Timișoara. Ce a însemnat acest lucru pentru dvs.?

De 16 ani fac acest lucru și îi mulțumesc colegului și bunului meu prieten Christian Bormann, că a avut această idee de a face un teatru de tineret în limba germană. Dar teatrul școlar l-a început tatăl meu în 1969, dar în limba română. Sunt fiica lui, urmașa lui și-mi place să spun că „ce naște din Cobeț, teatru școlar face!”. Pot spune că NiL-ul a fost unul din profesorii mei de teatru. Ei m-au învățat să fiu mamă și prietenă adevărată. Toți cei care au trecut prin NiL de-a lungul timpului, au însemnat ceva pentru mine. Unii au făcut teatru și sunt colegii mei și sunt mândră de acest lucru. Alții, chiar dacă nu sunt actori sau oameni de teatru, sunt, mulți dintre ei, prietenii mei, în ciuda diferenței de vârstă. Ei m-au ajutat să nu mi-o ia timpul meu prezent înainte, iar eu să rămân în trecut!

Dacă tot discutăm despre un spectacol aniversar în care amintirea și nostalgia se împletesc la tot pasul, aș vrea să vă întreb vis-a-vis de întreaga dvs. activitate profesională, ce simțiți acum, când priviți în trecut?

Ciudat e faptul că nu-mi simt anii și am senzația că încă n-am jucat destul, că încă se mai poate. Am trăit pentru această meserie, indiferent de forma ei, pentru mine și încă mai sper că ea îmi va mai da niște bucurii: adevărate-roluri și posibilități. Dacă însă s-a sfârșit, deoarece și asta e posibil, ținând cont de structura și tinerețea trupei teatrului nostru, voi fi recunoscătoare pentru ce am avut! Dar nu vreau încă să trăiesc din amintiri. Teatrul a fost viața mea de copil. Tata mi l-a hărăzit de mică, cred. Noi aveam multe de vorbit împreună. De multe ori în contradictoriu, dar de cele mai multe ori despre teatru. Sper să mai pot dărui teatru, indiferent cum!

Cât de receptivă e generația actuală de tineri față de teatru și de a face dintr-o pasiune o meserie?

Din păcate învățământul nostru nu dă direcții tinerei generații care abia așteaptă să găsească ceva, ce îi place. Ei pot fi entuziasmați ușor. Și dacă mai găsesc și iubire, pentru ei e lesne că vor merge pe un drum. Din păcate nu toți înțeleg că acest drum al teatrului e unul care implică multă muncă, multe sacrificii! Sigur și bucurii și împliniri, dar mai puțin lumești și mai puțin materiale. Mie mi-a fost suficientă dragostea de teatru. Când sunt întrebată de ce sunt singură, spun mereu că teatrul este un soț și un amant gelos și acaparator. Te vrea total sau deloc. Această meserie o faci cu toată ființa sau deloc!

Care sunt planurile dvs. de viitor în privința actoriei?

Planuri… vreau să lucrez în continuare cu studenții și elevii: cu NiL-urile și să plec iar la vară la Cernăuți să fac al treilea spectacol cu Bukowiner Phoenix. Ca actriță… nu știu ce va fi cu mine. Pot doar să sper!!!

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015