• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Filip Florian îşi aduce Toate bufniţele la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 10 Decembrie 2012 Comments Off

UPDATE: Întâlnirea cu scriitorul Filip Florian, programată marţi, 11 decembrie, se amână pentru luna ianuarie a anului ce vine din cauza condiţiilor meteo ce fac imposibilă deplasarea pe drumurile publice.

Filip Florian, unul dintre cei mai apreciaţi şi mai îndrăgiţi scriitori români, îşi va reîntîlni cititorii timişoreni cu prilejul apariţiei celui mai recent roman al său, Toate bufniţele, bestsellerul Editurii Polirom la Gaudeamus 2012.

Marţi, 11 decembrie, începînd cu ora 16.20, în Amfiteatrul A11 al Universităţii de Vest din Timişoara, Filip Florian va avea o întîlnire cu studenţii Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie, în cadrul căreia va citi fragmente din noul său roman. Lectura va fi urmată de un dialog cu studenţii, moderat de Daniel Vighi.

În aceeaşi zi, la ora 18.30, autorul va susţine o lectură publică la Librăria Cartea de nisip (Str. Victor Vlad Delamarina, Nr. 1). Cititorii cărţilor lui Filip Florian sînt aşteptaţi cu întrebări şi curiozităţi, lectura fiind urmată de un dialog cu publicul, moderat de Robert Şerban.

Lansat de Polirom la Gaudeamus 2012, şi în ediţie digitală, Toate bufniţele este cel mai bine vîndut titlu Polirom la ediţia de anul acesta a tîrgului recent încheiat.

* * *

FILIP FLORIAN s-a născut la 16 mai 1968, în Bucureşti. Primul său roman, Degete mici (2005),a fost recompensat cu Premiul pentru debut al României literare, Premiul de excelenţă pentru debut în literatură al Uniunii Naţionale a Patronatului Român şi Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză. În 2006, împreună cu fratele său Matei Florian, a publicat romanul Băiuţeii. Ambele titluri au ajuns astăzi la a patra ediţie.

Zilele regelui (2008), al treilea roman al lui Filip Florian, a fost distins cu Premiul „Manuscriptum” acordat de Muzeul Naţional al Literaturii Române şi a fost desemnat cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan.

“Reîntâlnirea cu publicul din România este întotdeauna emoţionantă”

Publicat de Pagini de Cultura 8 Decembrie 2012 Comments Off

Interviu cu mezzosoprana Mihaela Ungureanu-Binder

Numele celebrei mezzosoprane Mihaela Ungureanu-Binder este deja cunoscut atât publicului internaţional, cât şi celui românesc. O solistă experimentată, cu o carieră de peste 25 de ani, cântăreaţa a evoluat pe scenele europene alături de Placido Domingo, Angela Gheorghiu, Anna Netrebko, Agnes Baltsa, Edita Gruberova şi alţii. A X-a ediţie jubiliară a FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE OPERĂ, OPERETĂ ŞI BALET – BRAŞOV 2012 a avut-o ca invitată pe braşoveanca Mihaela Ungureanu-Binder, care ne mărturiseşte că “reântâlnirea cu publicul din România este întotdeauna emoţionantă”.

* * *

Corina KISS: Ce a însemnat pentru tine acest gen de spectacol – concert pe scena de “acasă”?

Mihaela UNGUREANU-BINDER: O mare bucurie! Doresc să le mulţumesc braşovenilor şi, nu în ultimul rând, domnului Ovidiu Mezei, cel care a făcut o reuşită din acest eveniment “Marea Gală – Concert” la Opera din Braşov. Desigur, pentru mine posibilitatea de a cânta pentru prima dată “acasă” pe scena acestui teatru a fost extrem de emoţionantă. Oriunde este mai uşor să treci peste o apariţie scenică decât acasă, unde eşti aşteptat de prieteni, părinţi, fraţi şi de publicul care te ştie de mic copil. Ei aşteaptă de la tine mai mult decât ai fost, doresc să vadă performanţa şi evoluţia carierei tale.

Eşti plecată din România la mijlocul anilor ’90 la Opera de Stat din Viena, unde ai făcut o carieră valoroasă demnă de respectat. Cum a fost prima colaborare cu orchestra Operei din Braşov care l-a avut la pupitrul dirijoral pe cel mai longeviv” dirijor Dorel Munteanu?

Sunt sentimente care nu le putem descrie, deorece cuvântul e prea mic. Însă, nu pot trece peste calităţile maestrului Dorel Munteanu, care a dovedit nu numai o amplă experienţă dirijorală, ci şi un rafinament şi o delicateţe uimitoare cu care lucrează, fiind mereu alături de interpretarea solistului. Orchestra a fost stimulată şi a ştiut să se ţină la înălţimea cerinţelor creându-se o energie magică între orchestră, dirijor şi solist.

Ce amintiri te leagă de scena din Braşov?

Cariera mea artistică a început la 15 ani, când am urcat pentru prima dată pe scenă alături de Filarmonica din Braşov ca pianistă – concertistă, avându-l alături pe dirijorul I. Ionescu – Galaţi. Un an mai târziu, la 16 ani, am fost prima elevă din istoria Liceului de Muzică din Braşov care a adus un premiu internaţional la pian şi anume din Llangollen, Ţara Galilor – Anglia. Desigur, aceste evenimente au fost momente importante în viaţa mea şi în formarea mea artistică. Vocea mea s-a dezvoltat, încetul cu încetul, în corul “Camerata Infatis” a profesorului Nicolae Bica, conturându-se o voce cu armonice şi o culoare deosebită, cu sunete grave, care arătau încă din copilărie că voi fi cu siguranţă mezzosoprană.

Ai fi urmat o carieră pianistică dacă nu ai fi ascultat sfatul strălucitei mezzosoprane Marta Kessler – solista Filarmonicii din Bucureşti?

Dacă o întrebaţi pe profesoara mea de pian de atunci, Stela Drăgulin, o să spună cu certitudine: DA. Şi îi înţeleg alegerea! Eu eram “copilul minune” la vremea aceea, iar Stela Drăgulin – o tânără profesoară cu mari ambiţii şi foarte talentată pe plan pedagogic, o combinaţie extraordinară între elev şi profesor. Însă eu am fost cea care a ales “drumul” cântului, instrumentul de neînlocuit pentru mine, deoarece vocea umană este cea care poate să transmită cele mai rafinate culori şi emoţii. Ca pianist, trebuie să te obişnuiesti să fii de cele mai multe ori singur cu lumea muzicii, adâncit ore întregi în studiu, pentru descoperirea şi redescoperirea ei. Pe când ca şi cântăreţ, după ce ţi-ai învăţat rolul, eşti direct în legatură cu universul muzicii. Repetiţiile la scenă şi spectacolele îţi dau posibilitatea să descoperi mai repede frumosul şi emoţiile unice, care nu se repetă niciodată. Acelaşi rol cântat pe diferite scene ale lumii, cu dirijori şi orchestre diferite, aduc mereu alte emoţii, alte sentimente, alte trăiri. Chiar dimensiunile scenelor, ideile diferite despre aceeaşi arie a unui regizor nou schimbă total viziunea şi părerea ta despre un rol. Acest lucru m-a fascinat de la început şi m-a făcut din tinereţe să-mi doresc acest drum. Curiozitatea de a deschide uşa universului operei alături de o muzică care rămâne mereu aceeaşi, dar care e în acelaşi timp mereu nouă, încărcată de emoţii noi, m-a atras din ce în ce mai mult.

Despre profesoara Stela Drăgulin s-au auzit lucruri controversate în ultimii ani, ai o părere personală?

Sigur că am o părere personală, care s-a conturat de-a lungul timpului, cunoscând-o pe profesoara Stela Dragulin de când eram copil şi în preajma căreia mi-am dezvoltat “cariera” pianistică. Am cunoscut-o chiar de la începutul carierei sale, ca tânară profesoară la Liceul de Muzică din Braşov. Toţi tinerii aduc o energie, un puls nou cu ei, iar spiritul ambiţios al doamnei Stela Drăgulin era de a descoperi talente şi de a le forma. Sigur, a face performanţe cu copiii nu este tocmai uşor deoarece cere o mare disciplină, seriozitate şi multe ore de lucru. Talentul e un mănunchi de însuşiri (pe care mulţi părinţi nu le înţeleg), iar Stela Drăgulin a fost profesorul multilateral implicat în viaţa “micului artist”, aceasta însemnând nu numai ore de pian, ci şi acţiunea managerială. Există copii foarte talentaţi, dar fără aceşti profesori care să se implice şi să caute în lăuntrul copilului pentru a-l scoate la lumină, nu s-ar ajunge la performanţă. Fără tenacitate, perseverenţă, muncă asiduă şi preocuparea de a forma dintr-un copil talentat un “mic artist” care să stea pe o scenă profesionistă, nu s-ar vorbi astăzi de vârfuri. La Braşov, profesoara Stela Dragulin a păstorit şi a crescut copii care au dorit să descopere muzica, mai cu seamă pianul, cu pasiune şi fiecare din aceste mici talente s-a dezvoltat după datele naturale care le-a avut. Unii au dorit performanţa pianistică, alţii şi-au dezvoltat orizontul muzical în alte ramuri artistice unde baza pianului le-au fost de un ajutor major, sau cei care interior nu au putut ţine pasul spre perfecţiune şi au rămas admiratorii de pe scaunul spectatorului. Într-un cuvânt, Stela Drăgulin este şi a fost profesorul pe care ar trebui să ni-l dorim dacă vrem ceva serios şi performant.

Se spune că orele de instrument şi relaţia cu profesorul trebuie să fie o plăcere, nu o tensiune. Cum au decurs orele de instrument (pian şi mai apoi canto) în perioada ta de formare?

Ca elevă la pian am fost mult mai docilă şi mai asculătoare, am acumulat ca un “burete” tot ce mi se spunea şi îmi plăceau orele de pian, mă simţeam în elementul meu. Doresc să cred că şi profesoarele mele: Stela Drăgulin şi Cristina Georgescu, profesoara de la Liceul de Muzică din Bucureşti, au aceeaşi părere. Nici una din profesoarele mele nu au fost altfel decât generoase cu mine, conducându-mă fără forţă sau brutalitate spre succes! Pentru a face performaţă, nu înseamnă intimidare psihică, ci generozitate din partea profesorului pentru a putea scoate un talent la lumină. La canto însă, lucrurile au stat altfel. M-am remarcat în faţa profesorilor datorită timbrului meu special, cu dorinţe şi pretenţii mari. Ştiam că am o bază muzicală solidă datorită pianului şi a şcolii de muzică, dar nu am ştiut că posibilităţile tehnice de a-mi folosi vocea şi de a transmite emoţiile pe care le doream, nu erau la acelaşi nivel. De aceea, cred că am fost precum “un caluţ nărăvaş şi nerăbdător” pe care profesorii trebuiau să-l ţină în frâu să nu-şi rupă gâtul. Toţi aceşti ani de facultate în care se impunea o formare cu multă muncă, trudă, lacrimi şi deznădejdii nu au fost uşori, însă le port respect şi iubire profesorilor mei care şi-au adus contribuţia: Marta Kessler, Iulia Buciuceanu, Gheorghe Roşu, Ana Manciulea şi Lucia Stănescu.

Crezi în fraza că “performaţa cere sacrificii”?

Oh, da! Mari sacrificii! Cuvântul e scurt la figurat, dar amplu în realitate. Sacrificiile sunt din partea multora: a părinţilor, a profesorului şi a elevului. A face muzică într-un mod profesionist, care să reziste timpului, înseamnă implicare fizică şi psihică din partea acestor trei părţi. Trebuie să mărturisesc că în copilărie nu am ştiut ce înseamnă “sărbători”, cum am mai spus deja, studiul pianului cere un antrenament permanent şi neîntrerupt, dar mie mi-a făcut plăcere acest ritm de viaţă, m-a învăţat de mic copil că pentru a ajunge “în vârf” trebuie să fii mereu disciplinat, iar atât părinţii mei, cât şi profesoarele mele de pian, Stela Drăgulin şi Cristina Georgescu, cereau profesionalism.

Ce te-a legat în copilărie de cariera pianistică şi ce te leagă acum de cea a cântului?

Faptul că amândouă cariere le-am făcut, din ambiţia mea, într-o atmosferă serioasă. Apoi, frumuseţea şi emoţia pe care o poate da muzica: universul sunetelor în faţa căreia toţi suntem egali.

Se ştie că apariţiile tale au fost pe scene renumite internaţionale şi mai ales pe cele din Austria şi Germania. Cum ai găsit schimbarea cu scena de acasă”?

Trebuie să dezvălui un secret: eu cânt cu aceeaşi dăruire şi plăcere pe orice scenă din lume, însă, cum spuneam, acasă e cel mai greu. Reîntâlnirea cu publicul din România e întotdeauna emoţionantă. Emoţiile sunt mult mai puternice şi oamenii din public mult mai cunoscuţi.

Ultima ta colaborare cu Placido Domingo a fost tot într-o astfel de Gală – Concert la Viena. Ce ne poţi spune despre artiştii braşoveni alături de care ai cântat acum?

Colaborarea mea cu Placido Domingo a fost de mai multe feluri şi nu într-o gală – concert, ci într-un matineu de prezentare a unei premiere ce urma să aibă loc la Opera de stat din Viena şi apoi multe alte spectacole. Colegii mei braşoveni Carmen Oprişan şi Dorin Mara sunt cântăreţi şi artişti minunaţi, cu voci deosebite, care au străbătut scenele lumii datorită calităţilor şi cu care am avut o deosebită plăcere să mă reîntâlnesc pe scena de la Braşov. Trebuie să amintesc că, pe Dorin Mara îl ştiu de când eram elevi – el la fagot, iar eu la pian – în Braşov, iar pe Carmen Oprişan am cunoscut-o la Cluj, când ea era deja solistă la Opera Română, iar eu studentă. Începutul meu ca solistă la Opera din Cluj i se datorează într-un fel, deoarece a trebuit să cânt rolul Prinţului Orlovsky din opereta Liliacul înlocuind-o pe Carmen. Cu acest spectacol a avut loc şi primul meu turneu în Italia şi prima mea ieşire ca solistă în străinătate împreună cu Opera Română din Cluj.

Cariera ta de mare anvergură pe scenele mari din Europa şi Asia au făcut să devii un nume de rezonanţă atât în străinătate, cât şi în România. Ce sfat poţi să le dai tinerilor care sunt la început de drum?

Oh, greu de spus azi un sfat potrivit! În orice caz, pe lângă o pregătire bună care le va da siguranţă şi plăcere pe scenă, le doresc noroc pe drumul cântului, să poată cânta, ca şi mine, pe scenele mari ale lumii şi chiar acasă.

Dr. Corina KISS – Germania


Lectură în limba germană cu actorul Thommi Baake, la “Am Dom”

Publicat de Pagini de Cultura 7 Decembrie 2012 Comments Off

Autorul şi actorul german Thommi Baake le dă întâlnire, în acest sfârşit de săptămână, copiilor din oraşul de pe Bega, cu ocazia unei noi lecturi organizate de Centrul Cultural German din Timişoara. Lectura în limba germană va avea loc sâmbătă, 8 decembrie 2012, la ora 10, la librăria “Am Dom” (str. Matei Corvin/Piaţa Unirii nr. 11).

Thommi Baake, autor de cărţi pentru copii, va citi în limba germană poveşti cu aventuri din prima sa carte “Erwin und die Leuchtgiraffen (Erwin şi girafele strălucitoare)”, dovedindu-şi în același timp și talentul actoricesc. Astfel, vom afla cum Erwin şi girafele strălucitoare păcălesc un proprietar rău şi găsesc o comoară. Zburăm împreună cu Mona şi Michael pe un balaur la vrăjitorul Srideldibutsch. Ne jucăm alături de troli, de Stina şi de Tim în oraşul uitat şi misterios al trolilor. Suntem pe mare cu Per şi căpitanul “picior de plastic”, căutând împreună cu prinţesa Jasenka apa vieţii. Ne scufundăm într-o lume interesantă, imaginativă şi distractivă a personajelor şi aventurilor din poveştile lui Thommi Baake, anunţă reprezentanţii Centrului Cultural German Timişoara, organizatorul evenimentului alături de librăria germană “Am Dom”.

Thommi Baake, născut în 1962, este actor de comedie şi autor de cărţi pentru copii. El a jucat în diferite piese de teatru pentru copii, pentru teatrul Pööt şi teatrul Klecks din Hanovra, şi de asemenea în emisiuni pentru copii, cum ar fi cunoscuta Sesamstraße. El scrie, de asemenea, poveşti şi compune cântece pentru copii. În 2010, a publicat prima sa carte Erwin und die Leuchtgiraffen (Erwin şi girafele strălucitoare), iar în 2012 a urmat Die Rückkehr der Leuchtgiraffen (Întoarcerea girafelor strălucitoare). Poveştile lui au impresionat un număr mare de tineri ascultători din diferite şcoli, librării şi biblioteci din Germania.

Crăiasa Zăpezilor – premieră la Teatrul Merlin

Publicat de Pagini de Cultura 7 Decembrie 2012 Comments Off

Un spectacol cu iz de vacanță de iarnă, miros de scorțișoară și coji de portocale. O poveste despre bucurii, copilărie, aventură și prietenii necondiționate. Teatrul Merlin pune în ghetuțele puștilor iubitori de povești frumoase o istorioară care îi va vrăji cu siguranță: Crăiasa Zăpezilor – un concept artistic de Mihaela Lichiardopol după H.C. Andersen.

O montare de care se pot bucura deopotrivă cei mari și cei mici, spectacolul va fi adus în faţa publicului spectator în premieră vineri, 7 decembrie 2012, de la ora 17.00, în sala mare a Teatrului Merlin.

Scenografia spectacolului poartă semnătura Krisztinei Nagy, muzica le aparţine lui Gabi Almași şi Adrian Mardan, iar distribuţia îi reuneşte pe actorii Mariana Ivașcu, Angelica Pamfilie, Maria Kristofoletti, Diana Boboc, Luana Uncruțiu, Maria Gornic, Vasile Dolga și Sabina Bijan, de la Teatrul Național Timișoara.

Concert caritabil: Seară de decembrie… cu Bach

Publicat de Pagini de Cultura 6 Decembrie 2012 Comments Off

Seară de decembrie cu Bach. Astfel se intitulează concertul caritabil care va avea loc joi, 6 decembrie 2012, de la ora 19:00, la Biserica Piariştilor din Timişoara (Str. Piatra Craiului, nr.1). Organizat de Fundaţia „Pentru Voi” şi Facultatea de Muzică din Timişoara, evenimentul are drept scop strângerea de fonduri în beneficiul persoanelor cu disabilităţi.

Concertul va cuprinde sonate şi partite interpretate de elevii şi studenţii clasei de vioară coordonaţi de Conf. Univ. Dr. Ioan Fernbach. Îşi vor da concursul Andreea Constantineanu, Diana Covaci, David Duma, Otilia Mariţa, Sorina Mehedinţi, Anna Maria Cristina Popan, Bianca Pomparău, Kinga Soter, Andreea Ţiprigan.

Fondurile strânse în urma acestui eveniment vor fi folosite pentru ca 195 de persoane cu dizabilităţi intelectuale să beneficieze în continuare de servicii sociale: să aibă o locuinţă, un loc de muncă, un centru de zi în care să primească sprijin specializat, precizează Laila Onu, Director Executiv Fundaţia „Pentru Voi”.

Nu se percepe taxă de intrare, dar sunt încurajate donaţiile.

De altfel, în cadrul evenimentului se va organiza o tombolă cu strângere de fonduri a căror premii vor fi: bilete la film la Cinema City, voucher cu o consultaţie la Clinica Medicală Profilaxis, 5 şedinte la înot la Arena Aqua Sport, 2 vouchere de masaj de relaxare sau masaj anticelulicit la Salonul de înfrumuseţare Sunshine, felicitări de Crăciun realizate de beneficiari ai Fundaţiei „Pentru Voi”. Preţul unui bilet la tombola este de 10 lei şi poate fi achiziţionat la intrarea în biserica, înainte de începerea concertului.

Eveniment susţinut de Biserica Piariştilor din Timişoara.

FOTO: Stanciu Radu Eduard/ http://ro.wikipedia.org

“Steaua de sticlă”, operă pentru copii în premieră absolută

Publicat de Ana Brunner 6 Decembrie 2012 Comments Off

O feerie muzicală în care principalii protagonişti sunt Albă ca Zăpada, Fram Ursul Polar şi Cei 7 pitici. Asta li se pregăteşte micilor spectatori din urbea de pe malurile Begăi în prag de Sărbători. Opera Naţională Română din Timişoara va prezenta vineri, 7 decembrie 2012, de la ora 18, premiera absolută a operei pentru copii Steaua de sticlă de Dumitru Ardelean, cu un libret de Silvia Kerim.

Spectacolul urmăreşte drumul iniţiatic pe care copiii unei familii, ajutaţi de părinţi, îl fac prin intermediul jocurilor şi al personajelor din basme până la conştientizarea răspunderii pe care o vor avea ca adulţi, faţă de planeta pe care trăiesc. Imaginându-şi că sunt cei 7 pitici, copiii – însoţiţi în jocul lor de Mama şi Tata, care devin Albă ca Zăpada şi Fram Ursul Polar – vor învăţa să-şi rezolve probleme care le vor fi puse în viaţă: să fie generoşi (Fetiţa cu chibrituri), neînfricaţi (Balaurul), să aibă mereu speranţă (Pasărea albastră), să nu risipească darurile care au venit pe lume (Prinţul fericit) şi să nu se lase atraşi de străluciri deşarte (Motanul încălţat). Iar la sfârşit vor moşteni Pământul pe care trebuie să-l păzească şi să-l dea mai departe urmaşilor lor.

Pentru mine acest proiect constituie o mare provocare deoarece pe lângă colectivul Operei cu care am mai lucrat până acum, de data aceasta voi lucra şi cu personajele principale care sunt copii. Copii între 5 ani – cel mai mic şi 10 ani – cea mai mare, care pe parcursul desfăşurării spectacolului vor dansa, vor juca diverse roluri şi vor învăţa să se integreze alături de actorii adulţi într-un spectacol pe Scena Mare a Operei. Împreună cu scenografa Geta Medinschi şi Hellen Ganser, care semnează coregrafia, am gândit un spectacol alert, plin de culoare, de veselie şi poezie şi mai ales… de tandreţe. Am apelat la modul de gândire al copiilor şi am lăsat copiii actori să completeze cu fantezia lor, fantezia noastră. Va fi un experiment unic atât pentru ei – copiii, cât şi pentru noi cei mari, experiment care ne dorim cu toţii să se bucure de apreciere din partea publicului ţintă – Copiii, precizează regizorul spectacolul, Marina Emandi Tiron. Conducerea muzicală a noii producţii a Operei timişorene aparţine Mihaelei Silvia Roşca, iar concert maeştri sunt Ovidiu Rusu şi Corina Murgu.

Din distribuţia spectacolului fac parte artiştii Crina Vezentan (Albă ca zăpada), Mihai Prelipcian, Florin Belean, Remus Alăzăroae (Pitici, voce), Alexandru Pîntea (Fram Ursul Polar), Gelu Dobrea (Fram Ursul Polar, voce), Diana Chirilă (Zâna Zăpezilor), Andreea Colceiar (Fetiţa cu chibrituri), Cosmin Borlovan (Balaurul cu 7 capete), Nina Zaharescu (Pasărea albastră), Mariana Şarba (Rândunica ostenită), Gabriella Varvari (Motanul încălţat), Ramona Zaharia (Regina Neagră), Andreea Colceiar (Micul Prinţ) şi copiii Daria Bădescu, Victor Geru, Rania Ibrahim, Rayan Ibrahim, Saşa Milosav, Rosa Mureşan şi Roberta Rozemberg. Acestora li se alătură Ansamblul de balet al Operei Naţionale Române Timişoara.

* * *

Silvia Kerim – absolventă a Facultăţii de Filologie, Secţia Limba şi Literatura Franceză – este autoarea a peste 24 de volume: memorialistică, literatură pentru copii, traduceri din literatura universală. Împreună cu Marius Ţeicu este autoarea unor musical-uri de mare succes: Mary Poppins, Micuţa Dorothy, Gulliver, Frumoasa din pădurea adormită, jucate atât în ţară, cât şi în străinătate, în Franţa şi Spania. În 1996 a creat serialul TV Căsuţa cu poveşti, difuzat în prime time pe TVR 1 şi TV 2 în anii 1996-1997. Silvia Kerim deţine numeroase şi importante premii literare naţionale şi internaţionale. Recent, juriul IBBY a nominalizat-o pentru Premiul Andersen.

Libretul operei pentru copii Steaua de sticlă a fost inspirat din volumul O poveste cu nouă poveşti, carte care a obţinut la Santiago de Compostela un premiu de excelenţă.

Aviz colecţionarilor: licitaţie de bijuterii şi antichităţi

Publicat de Pagini de Cultura 5 Decembrie 2012 Comments Off

Cei ce iubesc lucrările frumoase şi piesele de mare valoare au ocazia, peste puţin timp, să participe la o licitaţie de bijuterii şi antichităţi. Evenimentul este organizat de Casa de licitaţii Andreas, înfiinţată încă din anul 1991, şi va avea loc în ziua de 12 decembrie, în cadrul Galeriei din Timişoara, Piaţa Unirii nr. 2.

Cu acest prilej, vor fi scoase la licitaţie peste 100 de obiecte ce fac parte din colecţiile unor renumite familii de colecţionari din Timişoara achiziţionate de-a lungul timpului din Bucureşti, Viena, Paris sau din alte mari capitale ale lumii.

Vizionarea obiectelor se face până în 11 decembrie, pe baza programării, persoanele interesate având posibilitatea să se înscrie şi să trimită ofertele în scris fie contactându-i pe organizatori telefonic, la numerele 0256 434 770 sau 0737 031 548, fie pe adresa de e-mail licitatii@andreasantic.ro sau la sediul firmei.

Cu ocazia vizionării obiectelor licitate firma noastră vă va prezenta mai amănunţit lucrăriile, condiţiile de participare la licitaţie, cât şi incursiuni în lumea licitaţiilor. Putem asigura servicii de consiliere în limba română, germană, engleză etc., anunţă organizatorii evenimentului.

Catalogul obiectelor poate fi vizualizat şi pe site-ul www.andreasantic.ro. Programul de funcţionare al galeriei este de luni până vineri între orele 10.00-17.30, sâmbăta între orele 10.00 şi 13.00

Cu această ocazie, Casa de licitaţii Andreas va dona muzeului de istorie a Banatului o fotografie de epocă reprezentand-o pe „Femeia în roşu” din Comloşu Mare, ultima iubită a lui John Dillinger, protagonista filmului, romanului şi piesei de teatru cu acelaşi nume.

Întâlnire literară cu scriitorul francez Alain Leygonie

Publicat de Pagini de Cultura 4 Decembrie 2012 Comments Off

Ce reprezintă o casă părintească? În romanul „La Maison”, scriitorul Alain Leygonie şi-a pus această întrebare în momentul scoaterii la vânzare a casei părinteşti de la Quercy, în care familia sa a locuit din secolul XVIII. Amintiri reapar, se amestecă, accentuate de reflecţii asupra ancorării într-un loc, asupra dezrădăcinării. Acestea conferă lucrării o dulce nostalgie.

Autorul, pe care am avut plăcerea să-l întâlnim şi anul trecut, când a prezentat eseul „Les animaux sont-ils bêtes?” va veni să prezinte şi în România „La Maison”, cu ocazia publicării sale în 2012.

Sunt încă mulţi cei care păstrează în minte amintirea unei case. Emil Cioran a fost şi el printre aceştia, păstrând întotdeauna nostalgia casei. Comparat cu paradisul casei natale de la Răşinari, din Transilvania, restul vieţii sale i s-a părut fără culoare. Eu am cunoscut acel paradis verde al copilăriei, la Cavagnac, un sătuc din Quercy, în sud-vestul Franţei, într-o casă în care s-au succedat zece generaţii de Leygonie, cu toţii ţărani. Casa a fost vândută nu de mult (…) din motive familiale şi economice. (…) Fac acest drum pentru a vă vorbi despre o casă de familie, convins că nici în România nu este rar să porţi o casă în suflet. Pentru ca a mea, bântuită de fantome şi de amintiri, să le vorbească tuturor, a trebuit să fac un efort creativ, să transform în fiecare moment particularul în universal. Astfel spus, să fac literatură. Sper să fi reuşit…, spune Alain Leygonie.

Scriitorul francez se va afla la Timişoara marţi, 4 decembrie, unde îşi va lansa noul vomlum de la ora 18:00, în sala Roma 1 de la Hotel Timişoara (str. Mărăşeşti nr. 1-3). A doua zi, 5 decembrie, de la ora 13:00, Alain Leygonie le dă întâlnire cititorilor din Arad, în sala Concordia a Bibliotecii Judeţene Arad (str. Gheorghe Popa de Teiuş nr. 2-4).

Accesul este gratuit, în limita locurilor disponibile.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015