• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu mezzosoprana Ramona Zaharia

Czipra din Voievodul Ţiganilor de J. Strauss, Marcellina din Nunta lui Figaro de W. A. Mozart, Martha din Faust de C. Gounod, Prinţesa de Bouillon din Adriana Lecouvreur de F. Cilea, Eliza Doolittle din musicalul My Fair Lady de F. Loewe sau rolul titular din Carmen de G. Bizet: şarmantă şi plină de graţie, Ramona Zaharia reuşeşte să-şi surprindă publicul de fiecare dată când urcă pe scenă.

Mezzosoprană la Opera Română din Timişoara, Ramona Zaharia a absolvit secţia canto din cadrul Universităţii de Arte “George Enescu” Iaşi (1999 – 2004), urmând un an mai târziu un Master Class în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ superior. În 2005, participă la cursurile de măiestrie vocală susţinute de Ludovic Spiess (Piatra Neamţ) şi Theodore Coressi (Krems, Austria). Pe parcursul carierei sale, s-a bucurat de Premiul Special al Juriului Concursului „Vacanţele Muzicale” (Piatra Neamţ, 2008) şi Premiul al II-lea la Concursul de Interpretarea Liedului „Ionel Perlea” (Slobozia, 2005).

Ramona Zaharia are un portofoliu complex de roluri, cel care îi va rămâne însă permanent în inimă este unul din cele mai îndrăgite personaje de musical, Eliza Doolittle, rolul titular din celebrul musical de Frederick Loewe – My Fair Lady. Cu o muzică vibrantă, cu ritmuri aparte, efervescent şi vesel, celebrul musical lasă în urma sa un mesaj important, dincolo de graţie şi eleganţă, dincolo de cântec şi amuzament, că visele se pot împlini, că pentru a dobândi ceea ce îşi doresc foarte mult oamenii se pot schimba, că în fiecare există acea piatră preţioasă ce merită şlefuită.

* * *

Eliza Doolittle este unul din cele mai îndrăgite roluri de musical. Ce înseamnă pentru tine acest rol şi cum relaţionezi tu cu acest personaj?

Eliza Doolittle este unul dintre cele mai îndrăgite roluri deoarece este un personaj complex şi foarte interesant. Musical-ul urmăreşte traiectoria dezvoltării ei umane de la lăzile de zarzavat din apropierea Covent Garden-ului până la balul unui prinţ, la care este în centrul atenţiei din cauza faptului că a devenit o nobilă prin comportament. Ea însăşi spune: „Diferenţa dintre o florăreasă şi o ducesă nu constă în felul în care se comportă florăreasa, ci în felul în care se comportă ceilalţi oameni cu ea.” Atâta vreme cât se comportă ea frumos şi nobil, dacă oamenii nu ştiu cine e de fapt, ea poate să treacă drept o ducesă. Ajunsă în casa profesorului Higgins, când acesta o întreabă ce-şi doreşte, ea răspunde că vrea să fie vânzătoare într-o florărie adevărată, nu pe „trotal”, dar că nu o primeşte nimeni căci nu vorbeşte „nobel”. În final, Eliza nu numai că a învăţat să vorbească nobil, dar a devenit o nobilă.

Personajul Eliza Doolittle şi persoana mea la un moment dat se confundă, pentru că şi eu împrumut din ticurile ei – ca să fim aceeaşi persoană pe scenă – şi vieţile noastre se aseamănă într-un fel, cu toate că direcţiile noastre sunt diferite. Eu îmi doream foarte mult să fac muzică, meserie începută ca hobby. Nu am terminat un liceu de artă, ci unul teoretic, în speranţa să urmez Facultatea de Drept sau Filosofie. Apoi mi-am dat seama că viaţa mea nu ar avea sens dacă nu aş urca pe scenă. Amândouă, şi eu, şi Eliza Doolittle, ne-am dorit ceva foarte mult şi amândouă am reuşit.

Ai spus deja că Eliza Doolittle este un rol progresiv, ce urmăreşte o evoluţie. Care sunt dificultăţile pe care le-ai întâmpinat în interpretarea sa?

Dificultatea rolului o constituie realizarea unei treceri line şi a unei creşteri gradate în transformările personajului. Dacă Eliza la început este foarte gălăgioasă şi foarte rapidă în „logoreea ei stricată”, ea devine din ce în ce mai calmă spre sfârşitul rolului şi vorbeşte foarte simplu, la obiect, fiind foarte sigură pe ea.

Care rămâne mesajul principal al musical-ului, dincolo de întreg farmecul şi amuzamentul spectacolului, cum este povestea de dragoste din spatele „lecţiilor”?

„My Fair Lady”, per total, transmite mesajul că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, poţi să şi dobândeşti, căci nu există nimic imposibil, aceasta e doar o barieră pe care noi oamenii ne-o impunem singuri.

Relaţia dintre Eliza şi profesorul Higgins este foarte complexă, la început fiind o relaţie de profesor-elev, tată-fiică, spre sfârşit începând să existe prietenia şi sentimentele de iubire. În final, cei doi ajung să se privească de la egal la egal, Eliza spunându-i profesorului: „Nu mă mai tem de dumneata, de tirania dumitale!”. De abia atunci, când cei doi sunt egali, poate începe să crească sentimentul de iubire.

În final, ce înseamnă să faci muzică, şi mai ales Operă, în secolul XXI? Care este relaţia ta cu publicul?

În secolul nostru, oamenii îşi doresc mai mult, îşi doresc să vadă pe scenă aproape un film, să vadă sinceritate, să fie emoţionaţi. Eu, în meseria mea, cred că cel mai important este să fiu sinceră cu publicul şi am observat că publicul percepe asta, şi astfel îi pot dărui sentimente, emoţii, cu atât mai mult cu cât acum se cere să fii un artist complet, să poţi cânta în orice condiţii, şi dacă alergi şi dacă dansezi pe scenă, să fii un foarte bun actor şi, nu în ultimul rând, să fii sincer în tot ceea ce faci pe scenă.

Sursa foto: www.ort.ro

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015