• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Studenţii sărbătoresc Ziua Teatrului printr-un maraton teatral

Publicat de Raul Bastean 26 Martie 2013 Comments Off

Miercuri, 27 martie, de Ziua Internaţională a Teatrului, teatrul studenţesc Thespis din Timişoara prezintă spectacolul „Aşteptându-l pe spectator” după textul „Ultimul Godot” al lui Matei Vişniec.

Un spectacol mai mult decât potrivit pentru această ocazie, textul lui Vişniec dezbătând chiar subiectul Teatrului, care are puterea să renască, indiferent de criza prin care poate trece la un moment dat. Pe scurt, o dezbatere între dramaturg şi personaj despre soarta teatrului şi condiţia actorului. Un spectacol viu, în care publicul nu mai este doar spectator, ci SpectActor, declară Adrian Korek, coordonator al trupei de teatru Thespis.

Acest spectacol nu este însă singurul mod în care este aniversată Ziua Teatrului. Teatrul Studenţesc Thespis organizează şi în acest an festivalul 24 de ore de teatru la Casa Studenţilor din Timişoara, sărbatorind printr-un maraton teatral care atrage sute de tineri dornici să vadă spectacole şi concerte invitate şi să ia parte la ateliere de actorie, toate cu intrare gratuită.

Festivalul „24 de ore de teatru” va începe vineri 29 martie, la ora 24, şi se va încheia după miezul nopţii de sâmbătă, 30 martie. Trupe şi actori din oraşe precum Bucureşti, Cluj, Oradea şi Timişoara precum şi artişti ca Mădălina Ghiţescu, Kooperativa şi Phaser, Serious Road Trip şi alte nume vor face parte din programul festivalului. Întreg programul festivalului poate fi gasit pe site-ul www.thespis.ro.

Până atunci, miercuri, 27 martie, de la ora 20, cu intrarea liberă şi braţele deschise, trupa de actori de la Thespis îşi aşteaptă spectatorii la Casa Studenţilor, studioul 202, la spectacolul  Aşteptându-l pe spectator.

Program „24 DE ORE DE TEATRU” 2013, ediţia a XI-a

Vineri, 29.03.2013, ora 24 / Sâmbătă, 30.03.2013, ora 24

00.00: Vlaicu Vodă – Teatrul PODUL (C.C.S. Bucureşti)

01.00: Racz & Cârli – Concert acustic – actul I

02.00: E pur si muove – premieră Teatrul THESPIS

03.00: Racz & Cârli – Concert acustic – actul II

04.00: Iona – Teatrul THESPIS

05.00: Proiecţii spectacole de teatru

08.00: Proiecţii desene animate

09.00: Înviorare teatrală cu Mirela PUIA

10.00: Workshop improvizaţie cu Claudiu DOGARU

12.00: Workshop de actorie cu Mădălina GHIŢESCU

14.00: Show demonstrativ de circ – The OUTSIDERS

14.30: Workshop jonglerii – The SERIOUS ROAD TRIP

16.00: Verde – Teatrul THESPIS

17.30: Jumătăţi de măsurăTeatrul  Liber IMAGO (C.C.S. Cluj-Napoca)

19.00: Edith Piaf – Anca Lăcusteanu – Teatrul GAUDEAMUS (Universitatea Tehnică Cluj)

20.00: KOOPERATIVA concert electro visuals

21.00: Până la capătul dragostei – Denisa VLAD (Teatrul „Regina Maria” Oradea)

22.00: Douăzecişitrei – Teatrul THESPIS

23.00: Shakespeare, I love you! – Teatrul GAUDEAMUS (Universitatea Tehnică Cluj)

24.00: PHASER Concert

Eveniment în premieră de Ziua Internaţională a Teatrului

Publicat de Pagini de Cultura 26 Martie 2013 Comments Off

Teatrul Naţional din Timişoara marchează Ziua Internaţională a Teatrului printr-un eveniment în premieră: miercuri, 27 martie, de la ora 19, Teatrul Naţional programează spectacole la toate cele trei săli ale sale.

Astfel, la Sala Mare va avea loc reprezentaţia cu spectacolul Nopţi cu Isadora de Ion Jurca Rovina, în regia lui Sabin Popescu, Sala 2 va găzdui spectacolul Boala familiei M de Fausto Paravidino, regia Radu Afrim, iar la Studio „Uţu Strugari” publicul va putea viziona spectacolul Dumnezeu e un mafiot de Nick Mancuso, concept de Doru Iosif.

După cum se ştie, de peste jumătate de secol, în fiecare an, în data de 27 martie este celebrată Ziua mondială a teatrului. Creată la iniţiativa Institului Internaţional de Teatru, Ziua Mondială a Teatrului aduce în prim-plan comunitatea internaţională a artiştilor scenei. Cu această ocazie, teatre şi companii de artele spectacolului din întreaga lume marchează momentul prin mesajul internaţional pe care, în fiecare an, la invitaţia ITI, o figură marcantă a teatrului universal îl lansează artiştilor de pe toate continentele lumii. Anul acesta, mesajul internaţional aparţine dramaturgului, actorului, scenografului, scriitorului şi pictorului italian Dario Fo, laureat al premiului Nobel.

Cu această ocazie, Teatrul Naţional s-a alăturat campaniei „Artiştii pentru artişti” lansată de UNITER în 2002 şi derulată în fiecare an în perioada Zilei Mondiale a Teatrului, reprezentaţia spectacolului Nopţi cu Isadora fiind dedicată acestei campanii care susţine solidaritatea între artişti.

Nostalgia jocului de-a adolescenţa. Cronică de spectacol – Elevul Dima

Publicat de Raul Bastean 26 Martie 2013 Comments Off

Clasa de elevi ca microgrup social. Lupta tinerilor cu intoleranţa şi superficialitatea adulţilor din jur reprezintă fundaţia construcţiei spectacolului „Elevul Dima” de la Teatrul de Vest din Reşiţa, montare a regizorului bucureştean Radu Popescu.

Trecutul lasă amprente fără să anunţe că o face. Timpul. Un element de bază – jucăria preferată a celui care a montat spectacolul – ce pare să aibă ca punct de plecare proverbul apa trece, pietrele rămân. Contemporaneitatea punerii în scenă pentru care a optat regizorul evidenţiază acel ceva provocator, plin de intuiţie, adevăr şi umanitate caracteristic pionierilor din vremea comunismului şi care s-a transmis ereditar generaţiei de astăzi.

Rezultatul e satisfăcător: o „clasă” cu câţiva elevi, fiecare cu personalităţi puternic conturate de către doi studenţi la actorie în Timişoara şi alţi doi actori. Basu, un elev credul şi uşor de manipulat atunci când vine vorba de viciile faţă de care adolescenţii se simt atraşi, a fost extrem de bine construit de către actorul Eugen Pădureanu. În tot acest joc de-a vârstele, Eugen Pădureanu pare-se a fi câştigătorul. Convingător, veridic şi foarte asumat.

Împrăştiat, distrat şi mereu cu energia la maxim, Magotu (Ştefan Roman) este cel care păstrează, prin energia sa, entuziasmul întregului grup. E de ştiut că o clasă de elevi nu poate exista fără celebrul tocilar, Cătălin Şoimaru (Raul Lăzărescu). Elev silitor, aparent fire melancolico-romantică şi foarte sensibil, el este elevul sclipitor al clasei care se individualizează prin lumea aparte în care trăieşte, o lume a creaţiei veşnic însetată de poezie. Retras, ajunge să trăiască în imaginar o poveste de dragoste cu directoarea şcolii, Lucreţia Pleşea, ajungând la hotărârea să se sinucidă atunci când îşi surprinde „iubirea vieţii” făcând amor într-o sală alăturată „cu un bărbat necunoscut”. Dima pare-se a fi peste tot şi nicăieri. Un timp cu foarte multe principii, dar fără rezultate concrete. Un sigur lucru e cert, faptul că e îndrăgostit de Lotte. Patru tineri, colegi de clasă cu gânduri, frământări, personalităţi, preocupări şi, în final, destinde complet diferite. Directoarea şcolii (Camelia Ghinea) este pata de culoare din acest tablou şcolăresc. Un personaj exemplar al profesorului atotştiutor care cerşeşte respectul elevilor şi nu încearcă să-l dobândească. Prea multe hohote de râs la o scenă minusculă, într-un timp mult prea scurt. Sunt consecinţele unui rol de câteva minuţele, bine conturat de către actorul Florin Ibraşi în rolul lui Atilla, profesorul de istorie.

De fapt, spectacolul este costruit ca o retrăire la nivel psihic a unei poveşti trecute. Mi-a dat impresia că regizorul a ţinut morţiş să se utilizeze cumva conceptul de teatru în teatru. Spectacolul demarează aparent de nicăieri cu o scenă dintre Dima (Marius Tudor) şi Lotte (Ana-Maria Cizler) maturi, măcinaţi de curiozitatea reciprocă asupra ideii că celălalt ar putea fi deja inexistent din cauza morţii. Toată povestea se repetă în mintea lor. Un mod plăcut şi dorit de-a dezgropa morţii prin răsfoirea în propriile amintiri printre foi îngălbenite de trecerea anilor şi scrisori de dragoste adolescentină care duc la reamintirea vieţii din liceu. Practic, (re)întâlnirea celor doi adulţi aduce după sine activarea memoriei afective şi involuntare a lor prin dedublarea sau, mai bine zis, transpunerea lor în tinereţe. Un singur element defineşte acest concept. Cortina se trage şi, convenţional vorbind, timpul se dă înapoi. Toată povestea se mută de la acum la atunci. Un atunci în care tinerii liceeni Dima (Silviu Dumitrache) şi Lotte (Anca Rădulea) şi-ar da şi viaţa pentru eternitatea relaţiei de iubire pur adolescentină pe care o trăiesc.

Simetria începutului cu finalul dă spectacolului un aer de deja-vous, o lume aparte în care fiecare dintre noi se regăseşte măcar o clipă. Este asemenea senzaţiei pe care o avem după ce urmărim de nenumărate ori un film preferat doar că, în cazul de faţă, finalul spectacolului te lasă uşor în aer, dar cobori cu picioarele pe pământ şi te dezmeticeşti auzind ca prin şoaptă concluzia: „aşa a fost”. Replică ce transformă lumi, oameni, caractere şi vieţi.

Timpul le rezolvă pe toate. Acest spectacol demonstrază prin cel mai simplu mod acest lucru. Deşi spectacolul dă, aparent, senzaţia de superficialitate, spectatorul pleacă acasă meditând asupra ideii că fiecare dintre noi venim şi plecăm singuri din această lume.

Conflictele principale, dar şi cele secundare, sunt puse în balanţă şi se (re)declanşează în unele momente ale spectacolului dând importanţă anumitor situaţii scenice, astfel se face că nimic nu devine liniar. Spaţiul de joc este exploatat şi valorificat odată cu parcurgerea fiecărei scene. Regizorul a rezolvat o problemă esenţială referitoare la egalizarea importanţei şi preţiozităţii personajelor, prin întrepătrunderea scenelor în aşa fel încât fiecare profesor să aibă rezervat un moment solo alături de personajul colectiv reprezentat de elevi, cu care interacţionează.

Viziunea regizorului asupra personajelor principale, Dima şi Lotte, adolescenţi, este destul de ambiguă şi-ţi dă senzaţia necesităţii schimbului de roluri între Lotte-adolescenta, jucată de Anca Rădulea, o studentă cu înfăţişare şi voce (prea) matură pentru un astfel de personaj, cu cealaltă Lotte (Ana Maria Cizler). O abordare cuminte, aşezată şi timidă pe alocuri. Aceasta pare să fie coordonarea, voită, a trupei de actori, pentru care optează regizorul bucureştean. Totuşi, sub cuminţenia aceasta ascunde un soi de energie pozitivă absolut vitală pe care le-a transmis-o actorilor care o filtrează şi, involuntar, o transformă în construcţia relaţiilor scenice dintre ei.

Scenografia nu-ţi sare în ochi prin nimic deosebit. Decorul mobil e foarte practic şi funcţional, gândit exact aşa încât să rezolve probleme precum definirea spaţiilor de desfăşurare şi evoluţie a acţiunii (băncile de la şcoală dintr-o simplă mişcare devin mesele de la berărie, catedra joacă şi rolul de mobilier în camera lui Dima sau pantalonii de scenă care ajung să fie întrebuinţaţi ca şi ancorele unei corăbii) sau care să consolideze situaţiile scenice.

Ceea ce face ca acest spectacol să fie unul care să te ţină în priză timp de o oră şi jumătate, cred că este, de fapt, modalitatea prin care s-a focalizat acţiunea pe mediul şcolar născându-se astfel un spectacol cu şi despre tineri care, cred că va ţine mereu trează atenţia publicului tânăr. Colaborarea cu studenţi la actorie sau alţi tineri actori absolut nefamiliari publicului reşiţean cred că este soluţia pentru menţinerea atenţiei publicului fidel sau mai puţin fidel Teatrului de Vest din Reşiţa. Acum, această „combinaţie” a funcţionat deplin, rezultatul fiind un spectacol interactiv, viu, proaspăt şi bine articulat.

Elevul Dima, adaptare dramatică de Matei Mircioane după romanul „Elevul Dima dintr-a şaptea” de Mihail Drumeş.

Regia: Radu Popescu

Scenografia: Florica Zamfira

Distribuţia: Silviu Dumitrache, Anca Rădulea, Ştefan Roman, Raul Lăzărescu, Eugen Pădureanu, Sorin Fruntelată, Florin Ibraşi, Camelia Ghinea, Marius Tudor, Ana-Maria Cizler

FOTO: Matei Mircioane, Daniel Puşcău

Robert Reisz: “De ce universitatea nu este o întreprindere?”

Publicat de Pagini de Cultura 25 Martie 2013 Comments Off

Multe planuri de reformă educaţională încearcă, promovând conceptul de universitate antreprenorială, să acrediteze ideea că o instituţie de învăţământ superior ar fi mai bine administrată dacă ar fi condusă ca şi o întreprindere economică. Funcţionează însă universităţile la fel ca nişte întreprinderi? Ce le diferenţiază? Prof. univ. dr. Robert Reisz va răspunde unor astfel de întrebări cu ocazia Conferinţei “De ce universitatea nu este o întreprindere?”. Evenimentul va avea loc miercuri, 27 martie 2013, de la ora 18:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Eugen Todoran din Timişoara.

Conferinţa susţinută de Robert D. Reisz, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, se bazează pe un text scris ca răspuns la politicile educaţionale neo-liberale, în special la New Public Management şi prezintă argumente pentru o analiză mai complexă a organizaţiei universitate. Conferinţa va fi moderata de către conf. univ. dr. Vasile Docea, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare. Evenimentul este organizat de Centrul de Informare şi Documentare Europeană, din cadrul BCUT.

***

Născut în toamna anului 1964, la Lugoj, Robert D. Reisz a studiat matematica şi informatica la Universitatea de Vest din Timişoara (1984-1988) şi ştiinţe economice la Universitatea din Kassel, Germania (1994-1996) şi are un doctorat în informatică cu o teză de modelare statistică obţinut la UVT în 2000 (cond. şt. prof.dr. Ştefan Măruşter). Statisticianul a lucrat ca cercetător la Oktataskutatointezet Budapesta (1992-1993), la Wissenschaftlicher Zentrum für Hochschulforschung und Arbeit, Kassel, Germania (1994-1996) şi a fost bursier al New Europe College Bucureşti (1999-2000) şi al Collegium Helveticum, Zürich (2000).

Concertul aniversar Bega Blues Band va avea loc vineri, 22 martie 2013, la ora 19, în sala „Capitol” a Filarmonicii de Stat „Banatul”, unde grupul va fi acompaniat de orchestra Filarmonicii dirijată de Radu Popa.

Concertul de 30 de ani Bega Blues Band este o idee care îmi aparţine şi este un arc peste timp fiindcă acum zece ani, tot în luna martie, dar în ziua de 8 martie, de ziua Femeii, împreună cu colegul meu Béla Kamocsa, care nu mai este din păcate, am pregătit şi oferit publicului timişorean proiectul „De la Gershwin la Sting”, spune Johnny Bota, iniţiatorul evenimentului şi unul dintre membrii fondatori a cunoscutei formaţii timişorene Bega Blues Band.

În cadrul acestui concert aniversar, Bega Blues Band va apărea în faţa publicului într-o formulă extinsă. Iniţial formaţia era alcătuită de Béla Kamocsa (1944-2010), vocalistul şi chitaristul trupei, Johnny Bota (bass) şi Lică Dolga (tobe). Celor doi membri iniţiali li se vor alătura Toni Kühn (claviaturi), Lucian Nagy (saxofon, percuţie), Maria Chiorean (voce) şi Dan Alex Mitrofan (chitară). Ultimii trei sunt absolvenţi ai Facultăţii de Jazz şi Pop „Richard Oschanitzky” (2005-2010) ai Universităţii particulare „Tibiscus” din Timişoara. Cel mai nou membru al trupei este trompetistul Flavius-Ştefan Olariu. Programul septetului include piese de blues, jazz, soul şi funk.

Invitaţi speciali ai evenimentului sunt mezzosoprana Aura Twarowska, solistă a Operei de Stat din Viena; violoncelista Alexandra Guţu, solistă a Filarmonicii de Stat „Banatul”; Moni Bordeianu, primul vocalist al legendarei trupe de rock „Phoenix”, şi chitaristul timişorean de blues Mircea Bunea. În colaborare cu Mircea Bunea, unul din primii colaboratori ai Bega Blues Band, a fost realizat în 1993 primul CD de blues-jazz din România: Blues de Timişoara, a cărui piesă de titlu este inclusă în programul serii.

La Concertul care a aniversat 20 de ani de la înfiinţarea formaţiei, Bega Blues Band a fost acompaniată tot de orchestra Filarmonicii „Banatul” care l-a avut la pupitru atunci pe Cristian Oroşanu, un concert care s-a desfăşurat pe scena Operei Naţionale Române din Timişoara. Pentru evenimentul de acum zece ani a trebuit să învăţ un program de scriere de partituri pe computer şi în acelaşi timp să învăţ să orchestrez, îşi aminteşte Bota, autorul lucrărilor orchestrate, unele compoziţii proprii, pe care le va acompania orchestra Filarmonicii. Programul concertului este variat şi a fost conceput astfel încât prezenţele scenice ale artiştilor să alterneze cu cele ale Bega Blues Band care va cânta de sine stătător sau împreună cu orchestra Filarmonicii, ne dezvăluie Johnny Bota. La unele piese Bega Blues Band nu va cânta deloc, una dintre acestea fiind Nebunul cu ochii închişi, un hit al formaţiei Phoenix, cu Moni Bordeianu şi orchestra Filarmonicii. Programul va începe cu uvertura lui Gabriel Almaşi, scrisă special pentru formaţia Bega Blues Band şi dedicată acesteia. Almaşi a absolvit secţia Pedagogie muzicală a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, unde a urmat şi cursul de compoziţie al lui Remus Georgescu din afara programei de curs. Ulterior a studiat compoziţie la Academia Naţională de Muzică din Bucureşti. În prezent este cadru didactic asociat al Facultăţii de Muzică din Timişoara.

Concertul aniversar din acest an constituie o „reeditare” a concertului De la Gershwin la Sting în urmă cu zece ani. Unele piese sunt compoziţii ale lui George Gershwin, precum Summertime, It Ain’t Necessarily So din opera Porgy and Bess şi Lady, Be Good!, având-o drept solistă pe mezzosoprana Aura Twarowska. Cu Moni Bordeianu şi orchestera Filarmonicii Bega Blues Band va prezenta hiturile trupei Phoenix: Vremuri (Hei tramvai) şi Mamă, mamă. Programul cuprinde şi hitul lui Jimi Hendrix Hey Joe, o piesă cu care Bega Blues Band a înregistrat mult succes. Solist va fi aici chitaristul Mircea Bunea, care împreună cu Moni Bordeianu va cânta toate piesele formaţiei Phoenix. Violoncelista Alexandra Guţu va interpreta, ca în urmă cu zece ani, piesa lui Sting Fields of Gold, dar şi compoziţiile lui Johnny Bota Song for Saşa şi piesa lui George Gershwin Lady, Be Good!. Programul concertului se va încheia cu Blues de Timişoara, hitul grupei Bega Blues Band, la care vor participa toţi soliştii invitaţi.

Un CD cu înregistrarea concertului aniversar de acum zece ani din sala festivă a Operei din Timişoara va fi oferit publicului şi va putea fi achiziţionat la preţul promoţional de 30 RON. Înregistrarea CD-ului a avut loc în mare parte cu sprijinul sopranei Mirela Zafiri, solista concertului de atunci, ea preluând multiplicarea discului. Mirela Zafiri, originară din Lugoj (judeţul Timiş), a trecut în nefiinţă în 2012, la vârsta de 41 ani. Ea este verişoara mezzosopranei Aura Twarowska, născută şi ea la Lugoj, care va urca pe scenă alături de Bega Blues Band la concertul aniversar de 30 de ani.

Interviu cu pianista Adelina Suvergel

Născută la Timişoara, tânăra pianistă Adelina Suvergel a susţinut numeroase recitaluri de-a lungul anilor, experienţa sa profesională obţinută pe scenă reuşind să-i contureze profilul artistic atât în direcţia muzicii de cameră, cât şi ca solist pianist sau pianist în orchestră.

Pentru seara de joi, 21 martie 2013, de la ora 18.00, Adelina Suvergel vine cu o propunere inedită: “De vorbă cu pianul” – lansare de carte cu cântec, în Sala Festivă a Şcolii Populare de Arte Timişoara.

***

“De vorbă cu pianul” este titlul pe care l-ai ales pentru volumul tău de poezii. Ce se ascunde în spatele acestui titlu, care au fost motivaţiile tale şi ce pregăteşti pentru seara de joi?

Titlul l-am ales pentru că majoritatea poeziilor incluse în volum au legătură cu muzica, cu studiul muzicii şi în special studiul la instrument, care presupune tot felul de trăiri, vis-a-vis de partituri şi de interpretarea pe care urmează să o faci pentru anumite lucrări. Iar a doua explicaţie ar fi că majoritatea le-am scris lângă pian, într-o pauză de studiu – făceam pauză de la pian şi mai scriam câte ceva. În volumul acesta sunt incluse atât lucrări recente cât şi lucrări de acum 10 ani, de când m-am apucat de scris, pe când aveam 15 ani. Am selectat dintre poezii iar acesta este primul volum. O altă explicaţie a titlului ar fi datorită relaţiei mele cu instrumentul, datorită completării şi conlucrării noastre. Sunt şi poezii vechi şi noi şi există o diferenţă de limbaj între ele şi se poate observa ce am scris acum câţiva ani şi ce acum recent, dar stilul este acelaşi. Nu am rimă albă, poeziile sunt structurate în strofe, cu diferite feluri de rimă, împerecheată, încrucişată şi unele mai speciale, cu diverse combinaţii.

Evenimentul de joi, din 21 martie, va cuprinde prezentarea volumului, de către invitaţi speciali, de onoare, iar apoi va urma un scurt moment muzical, cu doi dintre elevii mei, Lucas şi Jacqueline Kohl, care ne vor interpreta transcripţii pentru pian din muzică de film, după care vom fi prezenţi pe scenă fondatorii şi continuatorii proiectului Muzica Altfel, Andrei Fântânaru şi eu.

Evenimentul de joi este susţinut de firma Solutions for your problems, care se ocupă cu promovarea de tinere talente şi organizări de diverse evenimente culturale, concerte, lansări de carte, de discuri, expoziţii. Solutions for your problems e un fel de impresariat şi nu numai

Ce implică, ce-şi propune proiectul Muzica Altfel?

Muzica Altfel aduce în lumină o muzică proprie, compoziţiile aparţinându-ne nouă şi nu numai. Avem aranjamente ale unor lucrări consacrate în muzica clasică, aranjate pentru chitară electrică şi pian. Proiectul a debutat în 4 şi 5 septembrie 2012, cu două concerte intitulate “Repetiţie generală” şi “Concert de debut” care au marcat lansarea proiectului. Ca idee noi ne-am propus să fim altfel, prin concertul “Repetiţie generală”, care a pornit din ideea de a şterge discrepanţa dintre cei de pe scenă şi public. În acest concert oamenii trebuiau să vadă lejeritatea din noi şi să înţeleagă când încep şi când se termină piesele, când să aplaude, pentru că există o explicaţie pentru toate. Am avut un repertoriu diferit faţă de “Concertul de debut”, doar unele piese s-au cântat şi în prima şi în a doua seară. Proiectul Muzica Altfel îşi propune să popularizeze un nou stil interpretativ prin care oamenii să fie mai aproape de muzica cultă, care în acelaşi timp să fie destul de accesibilă pentru ca publicul larg să o poată înţelege. Repertoriul este diversificat de la compoziţii personale la Mozart, Shostakovich şi până la AC/DC şi Metallica.

Pregăteşti un concurs numit Young Artists, care sunt ingredientele acestui proiect?

Young Artists este un concurs internaţional, aflat la a doua ediţie şi care se va desfăşura la Timişoara în luna mai 2013, având categoriile muzică, dans şi teatru. Concursul este destinat atât amatorilor cât şi profesioniştilor, în cadrul regulamentului fiind prezente categorii diferite pe genuri de muzică, tradiţională, de divertisment şi cultă, cât şi categorii diferite de dansuri, sportiv, clasic, contemporan, modern şi tradiţional.

Ediţia întâi a concursului s-a desfăşurat între 26-28 octombrie 2012 la Reşiţa, la Liceul de Muzică „Sabin Păutza” şi a avut peste 70 de participanţi, existând doar secţiuni pentru amatori cu vârste cuprinse între 4-18 ani. Concurenţii au venit extrem de bine pregătiţi, având un nivel atât tehnic cât şi interpretativ demn de comparaţie cu elevi de la şcolile de specialitate.
Cei care sunt interesaţi şi doresc să participe la concursul Young Artists pot consulta pagina de facebook Young Artists sau pot solicita informaţii pe adresa de email youngartists.2012@yahoo.com . Concursul se va desfăşura în Timişoara, în perioada 10-12 mai 2013.Concursul va fi jurizat atât de personalităţi ale muzicii tradiţionale, cât şi ale muzicii culte şi de divertisment. Director executiv al concursului este conf. univ. dr. Veronica Demenescu, director artistic este prof. drd. Adelina Suvergel, preşedinte de comisie Iulia Roman, preşedinte de onoare Dan Băcilă, iar membrii juriului vor fi: Dana Băcilă, Adrian şi Adela Scorobete, Raluca Căplescu, Marian Suvergel, Alexandru Icleanu, Ciprian Roman, Andrei Fântânaru, Teo Milea, Anda Drăgan, Diana Gangan, Cătălin şi Daiana Vinars, Mircea Bloj, Codruţa Tomescu, Brânduşa Vitan, Andreea Milena Stoianovici. Juriul se poate extinde, deoarece este în curs de definitizare, dar aceşti membrii au răspuns deja invitaţiei noastre de a face parte din acest concurs.

***

Adelina Suvergel s-a născut la Timişoara în 8 februarie 1987. A început studiul pianului la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu”, urmând apoi cursurile Facultăţii de Muzică din Timişoara pe care le-a absolvit în anul 2009, continuând în aceeaşi instituţie studiile masterale pe care le-a finalizat în anul 2011. Actualmente este doctorandă a Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi.

De-a lungul anilor a susţinut numeroase recitaluri camerale şi în calitate de solistă pe scenele timişorene, activitatea sa concertistică însumând peste 45 de recitaluri de clasă, 15 recitaluri de pian solo, concerte pentru pian şi orchestră susţinute cu orchestre de studenţi, dar şi cu orchestre filarmonice, concerte cu scop caritabil, concursuri naţionale şi internationale pentru pian, festivaluri de muzică de cameră.

Experienţa sa profesională obţinută pe scenă a reuşit să-i contureze profilul artistic atât în direcţia muzicii de cameră – în formaţii Duo şi Trio – cât şi ca solist pianist sau pianist în orchestră.

Repertoriul său include lucrări consacrate din literatura pianistică universală, precum şi lucrări cu grad înalt de dificultate tehnică şi interpretativă, mai puţin abordate de tinerii pianişti. Din repertoriul pianistei fac parte lucrările „Tablouri dintr-o expoziţie” de Modest Petrovici Musorgsky, Suita op. 14 de Bela Bartok, “Mephistowalz” de Franz Liszt, precum şi concerte: Concertul KW 415 şi Concertul Kw 491 de Wolfgang A. Mozart, Concertul nr 2 op. 19 şi Concertul nr 3 op. 37 de Ludwig van Beethoven, Concertul nr.2 de Franz Liszt, Concertul nr 1 op 15 de Johannes Brahms, Concertul nr. 1 op. 35 pentru pian, trompetă şi orchestră de coarde de Dimitri Shostakovich şi multe altele.

Teatrul German de Stat Timişoara participă la campania naţională „Artiştii pentru artişti”. În cadrul acestei campanii, scena germană timişoreană prezintă spectacolul Titus Andronicus de William Shakespeare, în regia lui Brian Michaels. Reprezentaţia va avea loc în seara zilei de joi, 28 martie 2013, de la ora 19:30 pe scena sălii TGST.

Şi în acest an, cu ocazia celei de-a XII-a ediţii a acestei campanii, Uniunea Teatrală din România (UNITER), alături de numeroase instituţii de spectacole din întreaga ţară şi de alţi parteneri, acţionează împreună în spiritul solidarităţii între creatori. Aceasta deoarece, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, care se celebrează an de an în data de 27 martie, prin Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” se urmăreşte sensibilizarea opiniei publice cu privire la situaţia unora dintre seniorii scenei, care se confruntă cu probleme de existenţă ori de sănătate.

Teatre din întreaga ţară participă la această campanie prin prezentarea unui spectacol din repertoriul curent, iar veniturile realizate din vânzarea biletelor sunt direcţionate către acest amplu proiect de solidaritate teatrală.

Interviu cu Emanuel Pecingină, maestru corepetitor al Corului Naţional de Cameră Madrigal

Experienţă inedită pentru studenţii Facultăţii de Muzică Timişoara. Emanuel Pecingină, cercetător bursier postdoctoral MIDAS şi maestru corepetitor al Corului Naţional de Cameră Madrigal a susţinut luni, 11 martie 2013, o conferinţă cu tema Aspecte ale concepţiei interpretative şi ale tehnicii dirijorale cuprinse în tratatul discografic „Arta construcţiei şi interpretării corale” de Marin Constantin.

Conferinţa a fost urmată de un workshop de muzică corală, de care au beneficiat studenţii Facultăţii de Muzică din Timişoara, pregătiţi de prof. asociat dr. Maria Gyuriş şi prep. univ. drd. Cezar Verlan. În urma acestora, Emanuel Pecingină, membru al Corului de Cameră Madrigal, ne-a realizat o sinteză a conferinţei sale, împărtăşindu-ne experienţa sa în faţa studenţilor din Timişoara.

***

În cadrul conferinţei aţi vorbit despre maestrul Marin Constantin şi despre tratatul său, cum aţi sintetiza importanţa şi influenţa acestuia în muzica corală românească?

Maestrul Marin Constantin a pus bazele conceptuale ale muzicii corale de cameră, nu doar în spaţiul românesc, ci şi în muzica europeană şi mondială, prin acest tratat a conceptualizat acest lucru, lucru foarte important şi care nu a rămas fără ecou. După modelul Madrigalului au apărut multe formaţii de muzică de cameră, nu doar corale, care au produs un reviriment al muzicii de cameră, un exemplu fiind cvartetul Voces de la Iaşi şi încă mulţi alţii.

Madrigalul a apărut în 1963, deci în speţă în a doua jumătate a sec XX, acesta a devenit un fel de model pentru muzica de cameră din România. Maestrul Marin Constantin, prin acest tratat care a apărut în anul 1983, a pus piatra de temelie a acestor concepte de muzică de cameră, iar pe parcursul celor 10 LP-uri (apoi transpuse pe CD), a vrut să lase ca un fel de moştenire viitorilor dirijori, viitorilor împătimiţi ai artei corale, din experienţa sa, de peste 40 de ani la acea vreme, pentru că este foarte important ca experienţa dobândită să treacă mai departe, să nu se piardă odată cu cel ce a dobândit-o. Şi a reuşit ce şi-a propus, dovadă este faptul că Madrigalul şi Maestrul Marin Constantin au fost şi sunt o adevărată şcoală de cânt coral, dirijat şi muzică de cameră. Ca exemple avem câteva personalităţi ale muzicii corale actuale care au trecut prin şcoala Madrigal: dirijorul Corului Radio Dan Mihai Goia, dirijorul Corului de Copii Radio şi actualul dirijor al Corului Madrigal Voicu Popescu, directoarea casei de discuri Electrecord, doamna Cornelia Andreescu, doamna Sorina Goia, redactor la Radio România Cultural, şi mulţi alţii, dintre care sunt şi personalităţi ale noastre plecate din ţară, cum este şi soprana Angela Gheorghiu, care şi ea a avut o conexiune cu Madrigal. Toţi cei care au trecut prin Corul Madrigal au avut o şcoală adevărată, deosebită, muzicală şi umană totodată.

Mulţi au auzit Madrigalul şi l-au admirat, cine a fost interesat a căutat să intre mai în bucătărie, ca să zic aşa, în tainele acestei arte corale a Maestrului, iar Tratatul său este cel mai bun loc unde poate fi găsită reţeta corului Madrigal şi reţeta prin care se poate construi un cor de cameră.

De asemenea, sunt nişte volume care au apărut legate de personalitatea lui Marin Constantin şi de Corul Madrigal, prima carte aparţine lui Viorel Cosma – Corul Madrigal al Conservatorului, apoi apare cea a lui Iosif Sava – Constelaţia Madrigal, în care Marin Constantin este în dialog cu Iosif Sava, prima ediţie apărută în 1988, apoi reeditată în 1990, la care s-au adăugit anumite elemente care înainte de 1990 nu au putut fi puse. Următoarea carte îi aparţine lui Grigore Constantinescu – Madrigal sau Magia Sunetului, care de asemenea este un colocviu între autor şi membrii ai corului Madrigal pe de o parte şi Maestrul Marin Constantin pe de altă parte, în care se urmăreşte evoluţia corului, cu nişte impresii personale din partea membrilor, legat de ce au realizat ei în cadrul formaţiei, din punct de vedere personal, profesional, muzical şi uman. Ultima carte, aparţinând lui Viorel Cosma şi apărută în 2011, este o monografie, intitulată Dirijorul Marin Constantin, apărută după plecarea Maestrului dintre noi, în care Viorel Cosma face o sinteză a mişcării corale româneşti, situându-l pe Maestrul Marin Constantin printre cei mai de seamă dirijori ai celei de-a doua jumătăţi a secolului XX.

Aceste volume sunt materiale principale, pe lângă care au apărut şi o mulţime de articole, în ţară şi străinătate, în urma celor 4200 de concerte şi peste 300 de turnee. Cronicile apărute au fost întotdeauna pozitive, remarcând omogenitatea corului, culoarea specifică; acestea constituie nişte documente din care se poate formula o concluzie cu privire la influenţa Maestrului Marin Constantin şi a corului Madrigal.

De asemenea, dacă aţi putea să ne vorbiţi despre importanţa psiho-tehnicii în formarea corală, subiect pe care l-aţi atins în conferinţa dumneavoastră.

Psiho-tehnica este un termen, pe cât de cunoscut, pe atât de greu de realizat, adică mulţi au auzit de el, dar puţini ştiu cu adevărat ce înseamnă. Maestrul Marin Constantin a fost influenţat de lucrările celebrului regizor de teatru şi pedagog rus, Konstantin Sergejewitsch Stanislawski, în care actorul trebuia să intre în pielea personajului. Maestrul Marin Constantin a preluat acest lucru, el fiind format în acest sens şi având dezvoltate capacităţile sale psihice şi psiho-tehnice. Personalităţile din Bucureşti cu care a intrat în contact, mă gândesc aici la Tudor Vianu sau Mircea Florian, i-au dezvoltat gândirea pentru psihologie, filosofie, pedagogie, iar toate acestea Maestrul Marin Constantin le-a trecut prin filtrul personalităţii sale, le-a înglobat şi le-a adaptat cu intuiţia deosebită pe care o avea şi a scos la iveală această psiho-tehnică corală, care este omogenitatea de gândire şi de trăire a membrilor corului, în strânsă legătură cu dirijorul, care de fapt este cel care controlează totul, este ca un dispecer care dozează totul. Chiar are o formulă foarte interesantă Maestrul, care zicea că „drijorul este ca un comandant de navă, care înainte de a porni în cursă verifică foarte bine toate amănuntele, toate butoanele, ca totul să meargă perfect.” Şi orice neconcordanţă poate fi fatală în desfăşurarea muzicii şi pentru asta el trebuie să controleze foarte bine acest flux sonor care se realizează. De aceea, cum ziceam şi astăzi, dirijorul este ca un fel de dictator, în muzică nu se poate cu democraţie pentru că altfel nu pot fi toţi în aceeaşi trăire, în acelaşi gând, şi dirijorul este cel care controlează acest lucru şi se crează acel circuit dirijor-cor-public-dirijor şi el simte dacă publicul aderă sau nu la mesajul pe care el îl propune.

Aţi vorbit despre munca pe care Maestrul Marin Constantin a depus-o pentru a căuta mereu ceva nou, pentru a dezvolta şi înnoi muzica corală românească. Cum se continuă această muncă, acest spirit, cum se prezintă şcoala corală românească astăzi?

Se continuă în primul rând prin corul Madrigal, care merge mai departe ş care caută să păstreze cât mai mult din datele esenţiale ale patentului corului Madrigal, mă refer aici la sonoritate specifică, la tehnică foarte bună şi psiho-tehnică. Dar intervine şi personalitatea dirijorului, pentru că se şi spune că „Omul sfinţeşte locul”, dirijorul dă natura personalităţii sale corului, instrumentului său, iar acum fiind un alt dirijor, natural, nu poate fi la fel, pentru că fiecare dirijor are personalitatea lui şi o imprimă corului. Dar elementele de bază, sonoritatea, acel sunet non-vibrato şi acele elemente specifice se păstrează, sunt nişte date, sperăm, imuabile ale patentului şi ale brandului Madrigal. Şi în acest sens, am dezvoltat un proiect, Cantus Mundi, în care dorim să propagăm în rândul copiilor, de la grădiniţă până la 18 ani, muzica corală, să-i învăţăm să cânte, să le placă muzica corală, asta pornind de la membrii Corului Madrigal – e un fel de misionariat. Este un program foarte ambiţios pe care îl vrem şi am vorbit cu dna Maria Gyuris şi sperăm să putem colabora, iar cea care se ocupă de acest proiect este colega mea, dirijor adjunct al Corului Madrigal, dna Anna Ungureanu. Sperăm să ducem mai departe ideea de Madrigal şi, crescându-i pe aceşti copii, să promovăm muzica corală şi în acelaşi timp să ne formăm viitorul public, pentru că publicul trebuie format, şi chiar din fragedă pruncie, şi e bine, pentru că tinerii de azi sunt bombardaţi cu o mulţime de genuri de muzică, şi muzica corală este un gen care formează şi educă, iar cântatul în ansamblu te învaţă să fii atent şi la celălalt de lângă tine.

Aţi lucrat şi aţi cântat dirijat fiind de Maestrul Marin Constantin, iar apoi aţi dirijat chiar dumneavoastră Corul Madrigal. Cum a fost această experienţă pentru dumneavoastră, percepută din perspectiva atât a coristului cât şi a dirijorului?

Este destul de greu să vii din cor şi să fii în faţă, să-ţi dirijezi colegii, mai ales în ziua de azi, este destul de greu, dar avându-l pe Maestru alături, am avut un garant, un sprijin, pentru că personalitatea dânsului, chiar dacă nu dirija, era prezentă şi am fost edificat, fiind recomandat de dânsul, iar colegii au fost colaboranţi şi am putut face lucruri frumoase, concerte, turnee, festivaluri, atât în ţară, cât şi în străinătate. Atâta vreme cât nu se încurcă borcanele este în regulă totul. Aici noi, românii, avem un pic de lucrat, să facem diferenţa clar dintre muncă efectivă şi prietenie, nu înseamnă că dacă suntem prieteni, atunci când avem de lucrat ne uităm fiecare locul nostru, aici avem un pic de lucrat. Dar din punctul meu de vedere nu am avut probleme, am fost colaboratori chiar foarte buni, eu şi colegii mei.

Pentru sfârşit, cum a fost experienţa de a lucra cu studenţii Facultăţii de Muzică din Timişoara?

A fost o experienţă plăcută, chiar am observat că sunt persoane care se ocupă de ei şi lucrează cu studenţii. Pot să remarc că sunt la un nivel destul de bun, chiar dacă piesele erau recente, de o săptămână, ceea ce înseamnă că au potenţial foarte bun şi se poate lucra cu ei şi pot realiza lucruri foarte bune şi un repertoriu adecvat.  Nivelul este destul de ridicat şi mi-a plăcut să lucrez cu ei. A fost o experienţă pozitivă.

***

Născut la Timişoara, la data de 1 ianuarie 1964, Emanuel Pecingină s-a remarcat ca un muzician complex: la 8 ani a început studiul violoncelului, în adolescenţă a manifestat un deosebit interes pentru domeniul interpretării vocale (de la 18 ani s-a dedicat studiilor de canto), pentru ca la 25 de ani să fie atras şi de arta dirijorală corală. Studiile superioare le-a finalizat în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secţia Pedagogie muzicală (1985-1990), continuându-şi pregătirea de specialitate în cadrul masteratului Stilistică dirijorală (clasa prof. univ. dr. Marin Constantin). Distinsul muzician Marin Constantin i-a fost şi primul îndrumător, din 2004, în cadrul doctoratului în muzicologie. În prezent, Emanuel Pecingină este cercetător bursier postdoctoral MIDAS.

În ipostaza de artist liric, tenorul Emanuel Pecingină a fost membru al Corului Gaudeamus din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti (1985-1987), ansamblu coordonat de prof. univ. dr. Gheorghe Oprea, iar din 1987 activează în Corul Naţional de Cameră Madrigal, în cadrul căruia a îndeplinit şi funcţiile de director adjunct artistic şi director general adjunct, în prezent deţinând din nou funcţia de maestru de cor al acestui valoros ansamblu.

Sursa foto: www.madrigal.ro

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015