• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Suzana Fântânariu îşi aduce “ZidArta” la Palatul Baroc

Publicat de Pagini de Cultura 2 Aprilie 2013 Comments Off

Plasticiana Suzana Fântânariu-Baia le-a pregătit iubitorilor de artă o nouă expoziţie-ambient. Intitulată “ZidArta”, expoziţia va fi deschisă în perioada 3-24 aprilie 2013, la Muzeul de Artă Timişoara. Acest proiect expoziţional, cuprinzând 40 de desene, picturi, obiecte şi instalaţii, nu va fi precedat de vernisaj în favoarea unei dezbateri ce va avea loc pe parcursul acestei perioade. În acelaşi timp, artista îşi propune să primească personal publicul interesat să viziteze această expoziţie.

Misterioasa sală cu ziduri de caramidă “la vedere” de la parterul Muzeului de Artă, în stânga intrării principale, a fost motivul deschiderii acestei expoziţii-ambient intitulată “ZidArta” (Remember-Palatul Baroc). În anul 1992, în ruinele Palatului Baroc a avut loc manifestarea artistică “Pamântul”. Am participat cu o instalaţie amplă, monumentală intitulată “Ambalaj pentru suflet”, expusă în “Sala de bal”. A urmat Festivalul internaţional “Zona Europa de Est”. Peste timp, din ruine, s-a prefigurat în toată splendoarea Palatul Baroc oferit contemporaneităţii după o lungă aşteptare. Sala cu ziduri de cărămidă de la parterul Muzeului de Artă în sine este o mare “lucrare”. Zidurile roşcate cu arcade armonioase, ferestre mici şi obloane negre m-au fascinat mereu stabilind în timp un dialog cu trecutul experimentat în acest loc. Astfel s-a născut proiectul “ZidArta”, zidul care asimilează, opera de artă, frumuseţea, împreună eternizate, mărturiseşte artista.

Expoziţia cuprinde un număr de 40 de desene, picturi, obiecte, instalaţii: Remember-Palatul Baroc, Să nu ucizi” sau un fel de Ana lui Manole, Urme antropomorfe, Înger la zid, Fereastra de la subsol sau Visul unui întemniţat, Uşă din Hatzfeld, Uşa artistului (S.F.), Tempus-Regele şi regina de Valois (Valea Loarei), Vitrina cu 21 chipuri din Pomei, Chip mater-materia, Chip de lavă, Antropomorfie, Privire prin zid, Chipul multiplicat al unui surdo-mut, Cartea nescrisă etc. Instalaţia Procesiune ocupă spaţiul dintre ziduri, iar Radiografia utopică a unui tsunami (lui Toshio-Yoghizumi Kohsei) este situată dincolo de zid.

* * *

Grafician de renume internaţional, Suzana Fântânariu s-a născut în 15 septembrie 1947, la Baia, Suceava. Între 1970 şi 1975 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj, iar în 1985 îşi continuă studiile în Italia, unde a obţinut o Bursă de studii la Roma. Actualmente profesor universitar doctor la Facultatea de Arte Plastice şi Design din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, Suzana Fântânariu este posesoarea a numeroase premii şi distincţii, printre care amintim Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România (1999); Premiul I al Bienalei Internaţionale de Artă contemporană a ţărilor francofone Paris, Franţa (1992); Premiul II la Bienala de gravură Maastrich, Olanda (1993); Medalia de argint la Expoziţia Internaţională de gravură, Beijing, China (1998); Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de “Cavaler” pentru realizări artistice şi promovarea culturii (2000); sau Premiul de excelenţă al Bienalei internaţionale de gravură Beijing, China (2003).

Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Grupului International de Gravura “SMTG”, Cracovia, Polonia.

O perspectivă sociologică asupra reţelelor sociale virtuale

Publicat de Pagini de Cultura 1 Aprilie 2013 Comments Off

Facebook, Twitter, MySpace, Flicr, Digg, YouTube, Blogger – totul este interconectat, totul este public şi accesibil! De la companii la persoane fizice, de la domeniul corporatist, la spaţiul personal. Cu toţii folosim reţelele de socializare şi le accesăm zilnic. Ce impact au reţelele de socializare în viaţa noastră? Ce avantaje sau dezavantaje avem din utilizarea lor? Şi ce implicaţii au ele în viaţa noastră socială şi personală?

Sociologul Bogdan Nadolu, conferenţiar universitar la Departamentul de Sociologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, va răspunde la aceste întrebări miercuri, 3 aprilie, cu ocazia unui nou seminar pe tema “Reţele de socializare”. Pus la cale de Organizaţia Studenţilor Creştini Evanghelici din Timişoara, evenimentul va avea loc de la ora 19:30, în Sala A33 de la etajul 3 al UVT.

Comunicarea Mediată de Computer (CMC) reprezintă tot mai mult un model, un stil, un pattern, dar şi un simbol al civilizaţiei post-postindustriale. Implicaţiile asociative ale utilizării reţelelor de computere sunt deja universal acceptate. Dezvoltarea platformelor de social-media a luat forma unor fenomene cvasi-globale care pun laolaltă, în timp şi în cyberspaţiu, un miliard din locuitorii planetei. În această prelegere vom încerca să creionăm o perspectivă sociologică asupra reţelelor sociale virtuale, răspunzând la câteva întrebări specifice: De ce spaţiul social virtual nu este opozabil cu spaţiul social real? Care este realitatea sociologică a interacţiunilor sociale mediate de computer? Câte feţe sunt în “Cartea feţelor”? Cât de “viral” poate fi un mesaj vehiculat în cadrul Internetului? Putem vorbi despre un cybertime? Există viaţă după Facebook? Dacă astfel de probleme vă preocupă şi pe dvs. sunteţi bineveniţi să vă alăturaţi acestei prezentări care va include cu necesitate şi o parte experimentală, precum şi una de dezbatere, precizează organizatorii evenimentului.

***

Conf. univ. dr. Bogdan Nadolu are o îndelungată preocupare asupra mediului social virtual, având teza de doctorat susţinută în 2002 pe tema “Interacţiunile sociale mediate de computer”. Aplecarea sa profesională asupra domeniului sociologiei comunicării, impletită cu o viziune de natură antropologică au permis conturarea unei abordări integratoare a realităţii sociale virtuale, cu accentuarea evidentă a importanţei definitorii a oamenilor aflaţi în spatele unor computere interconectate.

Ziua lungă a Teatrului Nil pe scena Teatrului German de Stat din Timişoara

Publicat de Raul Bastean 1 Aprilie 2013 Comments Off

Trupele de teatru de tineret NiL, NiL-Junior şi After-NiL ale Liceului Teoretic “Nikolaus Lenau” din Timişoara organizează cea de-a a treia ediţie a Zilei lungi a Teatrului NiL. Evenimentul va avea loc în ziua de sâmbătă, 6 aprilie, începând cu ora 15, pe scena Teatrului German de Stat Timişoara. Scena germană timişoreană sprijină şi în acest fel entuziasmul copiilor şi al tinerilor pentru teatru.

Trupele de teatru NiL sunt coordonate de actriţa TGST, Isolde Cobeţ, iar pentru o mare parte dintre actorii de astăzi ai colectivului de actori de expresie germană trupele de teatru de tineret au reprezentat primul prilej de întâlnire cu scena. Prima trupă de Teatru NiL a fost înfiinţată în 1996 de Christian Bormann, la vremea aceea actor invitat din Germania la TGST. În 1998 s-a constituit trupa de teatru NiL-Junior pentru elevii din ciclul gimnazial, iar zece ani mai târziu a luat naştere şi trupa de teatru studenţesc After-NiL, compusă din absolvenţi ai Liceului “Nikolaus Lenau”.

Până în prezent cele trei trupe de teatru au participat la mai multe festivaluri din ţări precum Germania, Ungaria, Croaţia şi România.

Programul din acest an a Zilei lungi a Teatrului NiL cuprinde următoarele spectacole:

Ora 15:00 – Vara Aviyei de Gilla Almagor

Ora 16:30 – After Juliet de Sherman MacDonald

Ora 18:00 – Frate şi soră de J. W. Goethe şi Cerere în căsătorie de A.P. Cehov (spectacol coupé)

Ora 19:30 – Nu mi-e frică nici de iad şi nici de dracu’, monolog de Isolde Cobeţ şi Undine pleacă de Ingeborg Bachmann (spectacol coupé)

Ora 21:00 – Nora sau Casa cu păpuşi de Henrik Ibsen

Toate spectacolele vor fi jucate în limba germană şi vor fi traduse la cască în limba română. Biletele se pot achiziţiona de la Casieria de bilete a teatrului, având preţul de 10 lei sau, online pe http://www.biletmaster.ro/.

Roma, corp urban – expoziţie marca Sorin Scurtulescu, la Muzeul de Artă

Publicat de Pagini de Cultura 1 Aprilie 2013 Comments Off

Pictorul Sorin Scurtulescu, fost bursier “Vasile Pârvan” la Accademia di Romania din Roma, aduce, pentru două săptămâni, Roma la Timişoara. În perioada 2-14 aprilie 2013, Palatul Baroc din Piaţa Unirii va găzdui expoziţia “ROMA, corp urban”. Lucrările prezentate în cadrul expoziţiei sunt realizate în tehnica clasică a uleiului pe pânză şi fac parte dintr-o serie recentă de picturi realizate în plein air.

Seria cuprinde corpul urban, concentrarea scenografică creată de lumina stradală în diverse puncte de interes, precizează organizatorii evenimentului. Oraşul Etern este surprins de tânărul pictor timişorean cu liniştea, staticul architectural, dinamismul urban şi dramatismul ruinelor.

Vernisajul va avea loc marţi, 2 aprilie, la ora 18, la Palatul Baroc din Piaţa Unirii, Timişoara. Vor lua cuvântul Marcel Tolcea, directorul Muzeului de Artă Timişoara, şi Robert Şerban, curatorul expoziţiei.

Expoziţia va fi deschisă până în data de 14 aprilie şi poate fi vizitată zilnic, între orele 10-18 (lunea închis).

***

Sorin Scurtulescu s-a născut la Timişoara, în 1979. Printre cele mai importante expoziţii personale se numără: “ROMA Corp Urban“ la Noua Galerie a IRCCU Veneția,(2012); “Il corpo urbano notturno”, Accademia di Romania, Roma (2011); “Pour les connaisseurs”, Centrul Cultural Francez din Timişoara (2010); “Ecorşeu”, Galeria Calina, Timişoara (2009); “Plein Air”, Palatul Mogoşoaia, Bucureşti (2007); Galeria Melnikow, Heidelberg, D (2007); “24 Portrait Project”, Centrul Cultural German din Timişoara (2006); “BLOC” Galeria 28, Timişoara (2005); “New paintings 2003-2004”, Lord Wandsworth College, Marea Britanie (2004); “New Paintings and Drawings 2001-2002”, University of Sunderland, Marea Britanie (2002). O parte din lucrările sale se află în colecţii publice şi private.

Interviu cu pianistul Horia Mihail

În urbea de pe Bega, aflată încă în căutarea primăverii, a poposit, luni, 25 martie 2013, „Pianul Călător” – avându-l ca protagonist pe unul din cei mai apreciaţi pianişti români, Horia Mihail, care a fascinat publicul timişorean prin interpretarea Sonatelor pentru pian de Ludwig van Beethoven, Appassionata, Sonata Lunii şi Patetica. Înainte însă de a urca pe scena Filarmonicii Banatul Timişoara, pianistul Horia Mihail ne-a acordat câteva momente, pentru a vorbi despre cultura din spaţiul românesc şi proiectele sale de viitor.

În anul 2009 aţi realizat împreună cu violonistul Alexandru Tomescu un turneu Stradivarius dedicat strângerii de fonduri pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România, care, la vremea aceea, încerca să ridice un Centru Social de Reabilitare pentru membrii ei. Ideea acestui turneu a venit în urma unei întâlniri cu preşedintele asociaţiei, domnul Radu Sergiu Ruba, care v-a convins de gravitatea situaţiei în care se afla asociaţia şi de necesitatea urgentă pe care o aveau de a primi un ajutor. Cum s-a realizat acest proiect cultural-social, într-un conext în care fondurile sunt insuficiete pentru cultură în sine, de unde a venit sprijinul care a făcut posibilă îmbinarea planului cultural cu cel social?

După întâlnirea cu Radu Sergiu Ruba, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din România mi-am dat seama că un singur concert dedicat acestei cauze nu ar fi suficient, aşa că am decis ca întregul turneu Stradivarius din acel an, 2009, împreună cu violonistul Alexandru Tomescu să fie pentru strângerea de fonduri pentru acest centru nou. Apoi acest bulgăre din fericire a devenit din ce în ce mai mare şi am avut sprijinul Televiziunii Române, sprijinul Radio România, nenumăraţi sponsori pe vremea aceea, am reuşit să facem şi un Teledon, pe TVR Cultural, iar în cele din urmă am reuşit ce ne-am propus şi Asociaţia Nevăzătorilor din România a putut să îşi continue pentru o vreme construcţia pe care o aveau în plan. Este dificil oricum să combini culturalul cu socialul, mai ales în momentul în care nu ai conştiinţa specializată pe domeniul acela, mai ales că în vremea aceea Asociaţia Culturală Accendo era formată din câţiva muzicieni şi doar atât, dar până la urmă am reuşit, cu foarte multă muncă extra muzicală şi bătând la foarte multe uşi, fără niciun fel de jenă şi fără teama că vom fi respinşi, pentru că, până la urmă, ambele cauze erau pozitive.

Din experienţa dumneavoastră, prin concertele, invitaţii şi orchestrele din Bucureşti, este capitala un trunchi cultural care îşi întinde ramurile către celelalte oraşe din ţară? Cum apar, într-un turneu, celelalte centre culturale ale României?

Bucureştiul are avantajul, faţă de celelalte centre culturale mari din România, cum ar fi Timişoara, Cluj, Iaşi, că are Postul Naţional de Televiziune şi Postul Naţional de Radio, dar mai mult decât atât, Postul Naţional de Radio are şi aceste orchestre, coruri şi solişti, care, prin intermediul undelor, pot ajunge să fie ascultaţi în absolut toată ţara. E foarte interesant, totuşi, că România nu s-a dezvoltat, spre bucuria mea, ca o entitate culturală închegată, iar oraşele mari au propria viaţă culturală, şi aici nu mă gândesc neapărat doar la muzică, mă gândesc la toate formele de exprimare artistică, şi fiecare mare oraş are evenimente proprii care devin pentru un moment sau altul cele mai importante evenimente culturale ale României la un moment dat, cum ar fi Festivalul de Film de la Cluj, Festivalul de Teatru de la Sibiu. E foarte adevărat că acţiunile pe care le-am făcut în ultima vreme includ o răspândire a ceea ce se întâmplă la Bucureşti, practic asta am voit la început, în 2006, când am pornit aceste turnee: nu ne-am propus neapărat să mergem doar în oraşele mari, ci mai degrabă să răspândim ceea ce se întâmplă la Bucureşti în oraşele mai mici, de provincie. Şi dacă ar fi să fac acum o analiză a locurilor în care am cântat, există foarte multe locuri în România în care altminteri nu se întâmplă nimic, iar spectatorii de acolo, şi de foarte multe ori, numeroşii spectatori din aceste oraşe mai mici au primit cu foarte mult entuziasm şi bucurie demersul pe care l-am făcut.

Care este relaţia cu noua generaţie tânără, elevi şi studenţi? Pe de o parte ne confruntăm cu decăderea învăţământului, cu o delăsare vis-a-vis de cultură, şi atunci cum reuşim să impulsionăm noua generaţie către perfecţionare, iar pe de altă parte, cei care se perfecţionează au o mare tendinţă de a pleca din ţară, cum îi ţinem „acasă”, cum îi convingem să investească în spaţiul cultural românesc?

Dar de ce să-i ţinem acasă? Nu trebuie să-i ţină nimeni acasă, asta este o decizie personală, cine vrea să stea sau cine vrea să plece. Şi ar fi, cred, nedrept, să ţii studentul, elevul, copilul aproape de casă când acea casă nu e neapărat poate cea mai bună casă pentru individul respectiv. Spuneaţi foarte bine, delăsare, ăsta cred că este cuvântul, eu ţin minte foarte bine ce se întâmpla înainte de 1990 la concertele Filarmonicii din Braşov în principal, pentru că acolo locuiam, ambele concerte care aveau loc lunea, şi matineul şi concertul de seară, adunau 700-800 de spectatori, iar de la Şcoala de Muzică, pe vremea aceea nu exista nici măcar liceu, erau foarte mulţi tineri care mergeau la concert. Eu mergeam săptămânal, cu colegi de la Şcoala de Muzică şi mai târziu cu diverşi elevi de la alte şcoli. Acum nu mai vine nimeni, chiar dacă există Liceu de Muzică, chiar dacă există Facultate de Muzică – lipsa de interes este totală, dar totuşi n-aş vrea să generalizez, pentru că sunt oraşe în care nu se întâmplă aşa, Iaşi, de exemplu, în Iaşi e plin de tineri, de elevi şi studenţi de la liceu şi conservator, e altceva. Şi aici în Timişoara am văzut destul de mulţi tineri, dar mult mai puţini ca la Iaşi, în Bucureşti depinde cine cântă, în Cluj iarăşi, interesul e mult mai scăzut decât în alte părţi. Cred că o condiţie necesară, dar nu suficientă este ca şi profesorii, îndrumătorii, să fie interesaţi şi se pare că nici aceştia nu mai au, în marea lor majoritate, interesul de a afla o altă părere, pentru că practic nu e nimic altceva, niciun solist nu vine aici să dea lecţii de cum se cântă sau cum se face un lucru sau altul. Pur şi simplu vii să afli o altă părere, poţi să fii de acord sau nu, dar în momentul în care nu te mai interesează e destul de grav, mai bine te apuci de altceva.

Cum aţi motiva alegerea repertoriului pentru acest turneu, sonatele de Ludwig van Beethoven?

Deşi par şlagăre, este o muzică absolut fantastică, o muzică ce îmi dă posibilitatea de a putea povesti aceste sonate de fiecare dată un pic altfel. Trebuie să recunosc că în ultimele luni, ce le-am dedicat în mare măsură studierii acestor sonate, nu am studiat în sine, ci practic am căutat; am căutat modalitatea optimă pentru mine în acest moment de a desluşi simbolistica muzicii lui Beethoven. E foarte interesant, pentru că se pot găsi atâtea feluri, dar important este ca atunci când eşti pe scenă să fii convins de veridicitatea acelui moment şi de inevitabilitatea sunetului care urmează, în legătură cu ceea ce a fost şi ceea ce va fi, altminteri nu mai e nimic.

Ce pregătiţi pe viitor, care sunt următoarele proiecte şi turnee pe care le veţi realiza?

Sunt cele patru turnee pe care le-am realizat şi anul trecut, primul care va urma este „Flautul de Aur” alături de Ion Bogdan Ştefănescu, solist-concertist invitat al Filarmonicii „Banatul” Timişoara, apoi este în pregătire prima ediţie a unui festival în care sunt implicat în mod organizatoric, care se va desfăşura la Dumbrăveni în judeţul Sibiu, şi este un festival dedicat comunităţii armeneşti din România, Dumbrăveniul fiind la un moment dat un centru important al armenilor din aceste meleaguri, din păcate în acest oraş nu mai sunt decât 8 armeni, dar spiritul rămâne. Vor fi 8 sau 9 muzicieni, inclusiv timişoreni, dar şi bucureşteni, braşoveni, clujeni şi ne vom întâlni la Dumbrăveni şi vom cânta patru zile, cu condiţia ca finanţarea să existe. Apoi revine Duelul Viorilor, poate cel mai de succes experiment pe care l-am realizat împreună cu Radio România Cultural. Şi nu în ultimul rând, spre sfârşitul anului, înainte de venirea iernii, voi relua împreună cu Gabriel Croitoru nebunia pe care am făcut-o anul trecut, şi anume un turneu rural, concerte în sate. Dacă anul trecut am vrut doar să vedem ce se întâmplă, rezultatele au fost mult peste aşteptări, am avut şi 300 de oameni la un concert într-un sat din judeţul Botoşani, şi nu orăşeni veniţi la concert, ci localnici din satele şi comunele din apropierea locului în care am cântat, veniţi să ne asculte. Şi reluăm acest mic turneu în octombrie – ducem Vioara lui Enescu în sate. Ideea mea a venit în urmă cu mai mulţi ani, când cântam în Germania în sate şi orăşele, unde veneau 10-20 de oameni. Şi aveam de mult ideea asta, dar nu am îndrăznit să o rostesc, până când i-am povestit asta doamnei Oltea Şerban-Pârâu, director al Radio România Cultural şi al Corurilor şi Orchestrelor Radio şi dânsa mi-a spus să o pun pe hârtie, ceea ce am şi făcut, şi dacă ne aşteptam la 10-15 oameni, au fost mult mai mulţi, iar singura lor nemulţumire a fost că a fost mult prea scurt, în loc să cântăm un concert de o oră şi jumătate, am cântat doar 45 de minute spre o oră şi toată lumea ne-a întrebat „De ce aşa puţin?”.

***

Pianistul Horia Mihail a debutat la vârsta de 10 ani, în oraşul său natal – Braşov, interpretând Concertul în Re major de J. Haydn. De atunci, a concertat de peste 200 de ori cu marea majoritate a orchestrelor simfonice din România, inclusiv cu Filarmonica “George Enescu” din Bucureşti şi cu Orchestra Naţională Radio.

Absolvent al Colegiului de Matematică şi Fizică “Andrei Şaguna” din Braşov şi după 14 ani de studii, în România, cu prof. Stela Drăgulin, la Braşov, şi prof. Constantin Ionescu-Vovu, la Academia de Muzică din Bucureşti, Horia Mihail a urmat şi cursurile Universităţii din Illinois. Aici a studiat cu Ian Hobson, obţinând după o perioadă de trei ani – în 1995 – diplomele de absolvire şi de masterat. În anul 1999, a primit şi “Artist Diploma” de la Boston University, unde a studiat cu Anthony di Bonaventura.

Horia Mihail a obţinut premiul întâi la toate concursurile de pian la care a participat, beneficiind de bursa Kate Neal Kinley Memorial Fellowship şi de burse complete la toate instituţiile de învăţământ superior pe care le-a frecventat. În anul 1999 a primit premiul Esther B. & Albert S. Kahn Career Entry Award.

Horia Mihail a susţinut concerte, recitaluri solo şi de muzică de cameră în 18 ţări, pe 4 continente, colaborând cu artişti cunoscuţi precum Roman Totenberg, Lory Wallfisch, Robert Merfeld, Peter Zazofsky, Andres Diaz şi Nathaniel Rosen. A putut fi ascultat pe diverse posturi de radio şi de televiziune din România, Belgia, Anglia, Danemarca, Ungaria şi Statele Unite, şi a înregistrat cu Orchestra Simfonică Naţională Radio din România.

După ce a funcţionat o perioadă de trei ani ca lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Braşov, în toamna anului 2002, ca solist al Filarmonicii şi membru al deja cunoscutei formaţii “Romanian Piano Trio“, alături de violonistul Alexandru Tomescu şi celistul Răzvan Suma. Din anul 2009, artistul este solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, calitate în care a susţinut mai multe concerte la Sala Radio (alături de Orchestra Naţională Radio şi dirijorii Jin Wang, Christian Badea, Gerd Schaller, Tiberiu Soare), dar şi turnee în ţară sau străinătate.

În 2013, printre alte iniţiative solo şi camerale, Horia Mihail are în plan ediţiile cu numărul trei ale turneelor Pianul călător – cu un program exclusiv Beethoven, Flautul de aur, Duelul viorilor precum şi cea de-a doua ediţie a periplului muzical rural alături de violonistul Gabriel Croitoru sub genericul Vioara lui Enescu la sate.

Sursa foto: www.pianulcalator.ro

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015