• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Nu de mult s-a încheiat şi prima ediţie a Festivalului „Art Time”, sub genericul „Zilelor Rossiniene”, care au adus timişorenilor nu doar muzică de mare calitate, dar şi multă bucurie, un compozitor nu foarte cunoscut şi seri pline de farmec. Între 27-31 mai 2013, timişorenii au fost prezenţi la 4 evenimente diferite din cadrul „Zilelor Rossiniene”, reprezentative pentru cel care a fost unul din cei mai aclamaţi compozitori ai Italiei.

Dornici de a afla ce a însemnat organizarea acestui festival şi cum s-au încheiat „Zilele Rossiniene” pentru artişti şi organizatori deopotrivă, ne-am adresat lui Ovidiu Rusu, concert-maestru al Orchestrei Operei Române Timişoara, care ne-a împărtăşit din experienţa sa:

Aş vrea să vorbesc despre experienţa „Zilelor Rossiniene” atât ca şi organizator, cât şi ca protagonist, ca  interpret. Ca organizator, în primul rând, aş vrea să mulţumesc şi să amintesc din nou că ne-am bucurat de sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, al Operei Române Timişoara, al Episcopiei Romano-Catolice, al Muzeului de Artă Timişoara, organe care ne-au ajutat la înfăptuirea acestui festival, în mod special cele două evenimente, Concertul Petite Messe Sollenelle de la Domul Romano-Catolic şi Concertul Incanto Quartetto, de la Muzeul de Artă, evenimente pure din punct de vedere organizatoric şi  care s-au desfăşurat în afara Operei Române Timişoara. Acest sprijin pe care l-am primit ne face să mergem mai departe în construirea de festivaluri pe viitor, anual, dacă vom continua să ne bucurăm de ajutorul tuturor celor care au fost alături de noi anul acesta, sau cel puţin o dată la doi ani.

Din punct de vedere artistic am trăit momente deosebite, la Gala Rossini, cu care am deschis festivalul, unde am abordat lucrări noi, atât pentru noi cât şi pentru colegi, şi satisfacţia  soliştilor a fost una deosebită, la fel ca şi aportul pe care ei l-au adus festivalului.

La Muzeul de Artă, unde a avut loc Concertul Incanto Quartetto a fost un alt gen de spectacol cameral, deoarece Incanto Quartetto a abordat un repertoriu foarte dificil, sprijinit şi de aportul celor două soliste şi mai ales de David Crescenzi care a fost un pilon central al acestui festival, fiind prezent la toate programele festivalului. Îmi amintesc că la început spunea „Vreau să văd dacă va reuşi până la urmă acest festival” – iată că acest festival a reuşit şi a fost un adevărat succes, peste aşteptările noastre.

Publicul nostru a fost unul surprinzător, pentru că la început au spus că este un program dificil, greu de digerat, dar apoi s-a dovedit a fi un public avid de cultură şi prezent în număr mare. Întregul festival a fost o mare satisfacţie pentru noi, fiind la prima ediţie, şi existând dificultăţi în organizare, lucruri care poate ar fi putut fi rezolvate mai bine, dar de la care ne-am luat notiţe, ca pe viitor să putem realiza şi alte Festivaluri „Art Time” care să fie pe placul publicului nostru şi care să cucerească timişorenii care iau parte la evenimentele noastre.

David Crescenzi, cel care a fost unul din pilonii centrali ai acestui Festival, fiind prezent în toate cele patru seri, a fost de acord să ne împărtăşească şi el impresiile sale din cadrul „Zilelor Rossiniene”:

Cu siguranţă experienţa „Zilelor Rossiniene” în cadrul cărora am fost prezent toate cele patru zile a fost printre cele mai importante şi fascinante manifetări muzicale pe care le-am văzut în ultimii ani în România. Şi asta din multe motive. În primul rând pentru că Rossini a fost întotdeauna compozitorul meu preferat, pentru că l-am studiat ani de zile în oraşul său, Pesaro, sau pur şi simplu pentru că Rossini încă este considerat un compozitor genial şi pentru aceasta merita să fie omagiat.

Trebuie să spun că în România, şi în special în Timişoara, publicul cunoaşte foarte puţin muzica rossiniană. Nu s-a mers mai departe de două titluri de operă, „Bărbierul din Sevilla” şi „Cenuşăreasa” sau câte o uvertură celebră. De aceea când Ovidiu Rusu şi Incanto Quartetto s-au gândit să mă implice în această iniţiativă, am acceptat cu mare entuziasm.

Astfel primul nostru obiectiv a fost de a face cunoscut, de a face publicul să înţeleagă că Rossini nu e doar acela al lui Figaro, sau al „Largo al Factotum” dar este şi un om profund legat de religie şi spiritualitate, de bucuria de a trăi şi de căutarea aprofundată a compoziţiei muzicale.

Astfel, în Gala ce  i-am dedicat-o, împreună cu orchestra, corul şi tinerii solişti ai Operei din Timişoara, pentru prima oară am putut asculta dificila uvertură pentru „La scala di Seta” sau aria lui Signor Bruschino, sau complicatul, dar foarte comicul final din actul întâi ai „Italiencei în Alger”. Acest lucru ne-a permis să înţelegem cât de util este Rossini, nu doar pentru solişti, cât şi pentru orchestră. De fapt, toţi instrumentiştii trebuie să se implice cu toate capacităţile lor tehnice şi expresive.

La Domul Romano-Catolic am realizat, pentru prima oară în România, „Petite Messe Sollenelle”, în versiunea originală pentru două piane, harmoniu, 8 corişti şi 4 solişti. Aceasta este formaţia pentru care Rossini a conceput lucrarea, de unde şi titlul „Petite”, pentru că se dorea o interpretare intimă, ca o rugăciune. Sunt foarte legat de această „Petite Messe Sollenelle” pentru că în anul 1992 am fost chemat să îl înlocuiesc pe celebrul dirijor austriac Gustav Khunn, şi astfel m-am îndrăgostit de această capodoperă extraordinară şi am fost foarte onorat să o pot cânta şi la pian.

Alături de cele două tinere mezzosoprane Gabriela Varvari şi Ramona Zaharia, la Muzeul de Artă Timişoara, am interpretat patru romanze pentru voce şi pian. Şi acesta a fost un moment cultural de mare importanţă. Rossini a folosit textele unui tânăr şi cunoscut poet veneţian, Francesco Maria Piave, după care acesta a devenit un mare libretist pentru Giuseppe Verdi.

Concluzia festivalului s-a realizat la Opera Română, cu reprezentarea „Bărbierului din Sevilla”, cu participarea veteranului Peter Hertz, a tânărului tenor Tony Bardon şi debutul Gabrielei Varvari, acest spectacol fiind adevăratul şi merituosul triumf al acestui mare compozitor.

Este oarecum greu şi de prisos să mai adaugi ceva la tot ceea ce s-a spus despre „Zilele Rossiniene” – au fost cu adevărat un festin al muzicii clasice, în toate formele sale, şi cu siguranţă au adus publicul timişorean mai aproape de muzica lui Rossini, de interpreţii oraşului de pe Bega şi nu în ultimul rând, de noi înşine, pentru că în fond, muzica nu ne duce mai departe de adâncurile noastre, de sufletul nostru, acolo unde este locul ei de drept.

Iar pe toţi cei cuceriţi de frumos şi de proiectele Asociaţiei Culturale „Art Time”, Incanto Quartetto îi aşteaptă marţi, 11 iunie 2013, de la ora 19.00, la Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş, la un nou concert tematic, „Tango”.

Sursa foto: D.S. Photography

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015