• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu soprana Mirela Ungureanu-Biser

La Bucureşti m-am întâlnit cu o artistă stabilită în America, soprana Mirela Ungureanu-Biser, care mi-a vorbit pe scurt despre renumitul regizor american Bernard Uzan. Născută la Braşov (iunie, 1977), într-o familie de muzicieni cu ambiţii şi talente muzicale deosebite, Mirela Ungureanu-Biser a cântat pe mai multe scene ale Statelor Unite ale Americii (West-Virginia, Florida, California, New York, etc.) Pe marele regizor american Bernard Uzan, artista l-a cunoscut la Opera din Charlotte, unde a montat opera Pescuitorii de perle de G. Bizet.

***

Loredana Balthazar: Ştiu că ai avut ocazia să-l cunoşti personal pe marele regizor american Bernard Uzan în Opera “Pescuitorii de perle” de G. Bizet la opera din Charlotte, USA. Cum se comportă cu artiştii?

Mirela Ungureanu Biser: Da, este adevărat. Ştiu că mulţi artişti din domeniul operei îşi doresc colaborarea cu el, însă eu am avut acest noroc! Bernard Uzan este un regizor care m-a impresionat profund cu energia şi felul lui de a lucra la scenă. Cerea de la tot ansamblul concentrare şi, de asemenea, multă energie. Este un regizor care te inspiră, dar în acelaşi timp te lasă să-ţi dezvolţi rolul şi în imaginaţia ta. Fiind născut în Tunisia, iar mai apoi trăind mult timp la Paris, cunoaşte foarte bine literatura franceză şi prin asta a reuşit foarte mult să inspire ansamblul artistic prin viziunea lui pur franceză.

Ai afirmat acum caţiva ani în Ziarul The Alternative din Canada, că în zilele noastre artiştii de operă au înţeles că trebuie să fie deopotrivă şi buni actori. Cum ţi s-a părut montarea acestei opere: în stil clasic sau modern?

A fost o combinaţie interesantă între clasic şi modern în sensul că artiştii au fost îmbrăcaţi în costume clasice cerute de epoca în care s-a scris opera, însă decorul a rămas acelaşi de la început până la sfârşit, proiectând imagini computerizate pe parcursul operei: plaja, focul, palmierii, etc. în funcţie de mesajul operei.

Regizorii de operă caută mereu experimente noi. Ce ţi s-a părut interesant la regia lui Bernard Uzan?

Bernard Uzan este un iubitor de frumos şi a căutat tot timpul ca spectacolul să aibă un aspect plăcut. A fost foarte atent ca toţi artiştii să se vadă pe scenă. Au fost multe momente unde a împărţit ansamblul artistic, cântându-se concomitent şi din spatele scenei (culise) şi pe scenă.

Cum te-ai simţit în prezenta lui la repetiţii? Cum erau repetiţiile, grele şi lungi?

Bernard Uzan este un om cu o mare experienţă, ştie să creeze o atmosfera foarte lejeră la repetiţii. Trebuie să îţi spun că este extraordinar de ocupat, de aceea timpul nu i-a permis să stea decât două din cele trei saptămâni de repetiţii, rămânând apoi asistenta lui. Însă lipsa timpului nu a însemnat ca repetiţiile să se prelungească mai mult decât era scris în programul nostru. Trebuie să precizez că el, fiind un regizor foarte pregătit şi eficient, şi-a împărţit foarte bine orele de repetiţii. O altă latură deosebită este felul lui de a lucra din obişnuiţă cu artişti de orice nivel, având mereu răbdare şi un umor care îl caracterizează, explicând un lucru de mai multe ori dacă era nevoie.

Cum a fost primită regia operei de către public şi de critică?

Senzational! Când s-a ridicat prima dată cortina şi publicul a văzut templu din Bahamas pus în scenă extrem de realist, cu plaja şi luna care reflecta în ocean proiectacte pe fundal, au strigat „bravo“. De obicei, se strigă „bravo“ la sfârşitul ariilor, dar de data aceasta a fost complet altfel. Critica a scris că a fost cel mai frumos spectacol care s-a văzut până acum la Opera Carolina, iar că regizorul/scenograful francez Bernard Uzan a ales decoruri magnifice cu proecţii ultra-realiste.

În finalul interviului doresc să te întreb cât de important crezi că este rolul regizorului la scenă?

Regizorul este foarte important, deoarece rolul lui este să inspire tot ansamblul artistic, iar dacă un regizor nu ţi-a dat de gândit din punct de vedere artistic după prima repetiţie, nu este un regizor foarte bun. De fapt, eu mă bucur când regizorul mă lasă într-o nebuloasă la început. Ce înseamnă asta pentru mine: vreau să îmi dea un alt punct de vedere decât al meu când e vorba de rol, să îmi dea ceva nou de gândit, lăsându-mă să redescopăr rolul încă o dată.

Multumesc pentru interviul foarte interesant acordat şi poate o să te vedem şi pe scenele din România împărtăşindu-ne din experienţa ta americană.

Şi eu îţi mulţumesc la rândul meu şi, desigur, dacă timpul îmi va permite, voi veni cu bucurie şi sper ca ocazia să se ivească curând.

Loredana Balthazar – Bucureşti

Un comentariu la “„Eu mă bucur când regizorul mă lasă într-o nebuloasă la început…“”

  1. laura malin says:

    Bravo Mirela! Foarte interesant interviu!

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015