• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

„Vă place Brahms?” – dar de Răzvan Suma şi Josu Okiñena vă place?

Publicat de Claudia Fotin 25 Octombrie 2013 Comments Off

Publicul timişorean, dar şi elevii Colegiului Naţional de Artă „Ion Vidu”, alături de studenţii Facultăţii de Muzică din Timişoara, au avut onoarea de a răspunde alături de violoncelistul Răzvan Suma şi pianistul Josu Okiñena la întrebarea „Vă place Brahms?”, la un masterclass şi un recital de înaltă valoare muzicală, în cadrul turneului naţional cu acelaşi nume.

Răzvan Suma s-a remarcat, mai ales odată cu Romanian Piano Trio, alături de Alexandru Tomescu şi Horia Mihail, ca fiind un violoncelist extraordinar, capabil de o profundă şi frumoasă sensibilitate artistică, cu un sunet bogat, amplu şi o tehnică sigură şi precisă. A încântat publicul alături de Analia Selis şi în componenţa cvartetului „Cellisimo” şi apoi solo, interpretând în 2012 integrala Partitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach, în cadrul turneului naţional „Vă place Bach?” Anul acesta a revenit alături de pianistul spaniol Josu Okiñena, cu care a menţinut o frumoasă colaborare încă din anul 2002, într-un turneu naţional însoţit de masterclass-uri în mai multe şcoli de specialitate din ţară, întrebând din nou publicul dacă „Vă place Brahms?”. La Timişoara masterclass-ul a avut loc luni, 14 octombrie 2013, de la ora 16.00 la Facultatea de Muzică din Timişoara, iar recitalul a avut loc marţi, 15 octombrie 2013, de la ora 19.00 la Sala Capitol a Filarmonicii „Banatul” Timişoara.  Prin interpretarea celor două sonate pentru violoncel şi pian de Johannes Brahms, Răzvan Suma şi Josu Okiñena au demonstrat că au „acel ceva” care îi face să fie mai mult decât nişte interpreţi, „acel ceva” care face ca muzica de cameră să fie cu adevărat „musica insieme”, adică muzică împreună, în sens total, în armonie desăvârşită, într-o gândire unitară, organică, într-o frază amplă ce nu se rupe niciodată, într-o vibraţie continuă, comunicând permanent unul cu celălat, simţind întreg sensul muzical al acestor două sonate şi creând ceva deopotrivă plin de forţă şi sensibilitate interioară. Despre experienţa lor de a concerta împreună, ne-au povestit chiar ei în rândurile care urmează.

Interviu cu violoncelistul Răzvan Suma

Am înţeles că turneul de anul trecut, „Vă place Bach ?” a fost o experienţă care v-a deschis multe porţi şi care v-a ajutat să porniţi în acest turneu cu o mai mare siguranţă. Aţi avut deja câteva concerte, cum aţi descrie acest turneu în comparaţie cu cel de anul trecut?

Răzvan Suma: Este mult mai, n-aş zice mai uşor, dar cumva este mult mai uşor din punct de vedere al repertoriului, pentru că sonatele de Brahms se bazează pe două instrumente, iar publicul e mult mai atras de felul în care sună. Suntem doi pe scenă, două energii, două forţe, care cred eu, vrăjesc publicul. Pe de altă parte, pentru mine este foarte special, pentru că eu şi Josu împlinim 10 ani de colaborare permanentă, asta însemnând undeva la 20 de concerte pe an şi trăiesc tot felul de sentimente pe scenă, îmi aduc aminte că noi ne-am întâlnit pe sonata a doua de Brahms, îmi aduc aminte de tot felul de experinţe, de imprimarea acestui repertoriu, la o casă de discuri spaniolă. Prima experienţă de a cânta împreună pentru noi a fost cu această sonată, şi a mers cumva magic, din prima, noi nici nu mai trebuie să discutăm lucruri, acum suntem ca o entitate unică care funcţionează organic.

De ce masterclass în cadrul acestui turneu? Cum este relaţia cu publicul tânăr, cu elevii şi studenţii?

Răzvan Suma: Relaţia cu ei e importantă. Eu cred că a venit momentul pentru mine să dau înapoi din ceea ce am primit, pentru că pentru mine a fost extrem de  important să petrec chiar şi o singură oră în compania unui violoncelist, când eram copil, de exemplu, însemna foarte mult. Şi am zis „De ce nu? Dacă tot merg în toată ţara.” – e important pentru mine să cunosc ce materie primă ne vine la Conservator din ţară, fiind şi profesor la Universitatea de Muzică din Bucureşti, şi vreau ca noi toţi, cu violoncelişti şi profesori, să construim la ridicarea şcolii româneşti de violoncel. Nu avem niciun beneficiu din acest masterclass, ci pur şi simplu este o relaţie directă cu elevii şi studenţii.

Aveţi un mentor? În ce sens v-a marcat în dezvoltarea ca muzician, ca artist?

Răzvan Suma: Am mai mulţi mentori, unul dintre cei mai mari mentori ai mei este violoncelistul Marin Cazacu, maestrul meu, cu care am studiat la Universitate. Sunt mari muzicieni pe care i-am întâlnit, mari violoncelişti, sunt Miklos Perenyi, Arto Noras, de la concursuri, masterclass-uri, şi din generaţia tânără, violoncelişti cu care colaborăm foarte bine, chiar şi din ţară.

Cum aţi evoluat spre această stare de „joacă” pe scenă, cum aţi trecut dincolo de performanţă şi emoţii la muzică de plăcere?

Răzvan Suma: Nu cred că e cel mai bun termen „joacă”. Josu mi-a influenţat foarte mult manifestarea în faţa muzicii, noi suntem educaţi ca societate românească să vrem mereu să arătăm ceea ce am făcut, să impresionăm, şi atunci se rupe ceva în generozitatea pe care trebuie să o ai ca muzician. Josu are ceva magic în el ce te face să cânţi practic de plăcere. Cel mai important este să cânţi muzică de performanţă, cu multă plăcere. Şi bineînţeles, partenerul de muzică este fundamental.

Cum studiaţi? Cum vă alegeţi repertoriul, prin ce etape de documentare treceţi?

Răzvan Suma: În primul rând în ziua de azi se cântă ce se cere, nu mai cânţi ce vrei tu, practic îţi spune contractorul unde şi ce cânţi. Cânt orice, sunt foarte puţini muzicieni care îşi aleg repertoriul. Noi în acest turneu „Vă place Brahms?” am ales noi repertoriul şi este un privilegiu. De asemenea, e foarte important că sunt 12 concerte cu acelaşi repertoriu, e un progres profesional incredibil, de la primul concert la ultimul, pentru că exerciţiul de scenă este cu totul diferit, este un exerciţiu foarte dificil, pentru că acasă studiem singuri între patru pereţi, pentru că nu avem scenă, dar în concert acei patru pereţi sunt foarte departe unul de celălat şi trebuie umplut acel gol între perete şi instrumentul tău.

Interviu cu pianistul spaniol Josu Okiñena

Josu Okiñena este un pianist de o impresionantă virtuozitate şi exprimare artistică, care îşi împarte cariera între activitatea de concertist şi cea de cercetător şi profesor. Este născut în Spania, a absolvit  Conservatorul din Madrid şi Juilliard University New York şi a susţinut turnee în întreaga lume. De 10 ani colaborează cu Răzvan Suma, creând o muzică de cameră unică, plină de semnificaţie şi profunzime.

Aţi studiat în şcoli importante, atât în Spania, cât şi în New York, iar în cadrul acestui turneu susţineţi masterclass-uri. Cum este şcoala muzicală din România în comparaţie cu alte şcoli în care aţi activat?

Josu Okiñena: Este dificil de spus, dar cred şi simt că elevii au parte de o bună educaţie atunci când sunt mici, tineri. Este un folclor bogat în România şi cred că asta îi influenţează şi îi ajută mult, pentru că dezvoltă o sensibilitate muzicală aparte, pe care nu am întâlnit-o în alte ţări, unde folclorul nu este atât de dezvoltat.

Cum este experienţa unui turneu în România, cum vi se pare publicul, ţara, peisajul?

Josu Okiñena: Este incredibil! Este complet diferit de alte ţări, publicul are un nivel ridicat de cultură, este o ţară foarte frumoasă, cu peisaje superbe şi foarte contrastante şi mă simt foarte bine aici, foarte aproape de ţara mea, de cultura mea.

Susţineţi o importantă activitate ca profesor. Cum este experienţa de a lucra cu elevi şi studenţi, de a forma artişti?

Josu Okiñena: Este cel mai bun prilej de a reflecta şi de a te gândi la ceea ce se întâmplă pe scenă şi de a te pregăti. Pentru că atunci când predai trebuie să te gândeşti dinainte şi foarte mult la cum faci ceea ce faci pe scenă şi te ajută să descoperi multe despre tine însuţi.

Sunteţi de asemenea şi cercetător. Cum îmbinaţi această activitate cu muzica?

Josu Okiñena: Cred că ar trebui să înţelegem cercetarea într-un sens mult mai larg. Cercetarea este pentru a merge mai în profunzime în activitatea noastră profesională. Trebuie să ştiu ce fel de sunet îmi doresc pentru o anumită piesă. De exemplu, alături de Răzvan, trebuie să fim de acord asupra sunetului şi semnificaţiilor pe care le vrem pentru sonatele acestea. Când interpretez Brahms, trebuie să experimentez cu sunetul, să găsesc exact ceea ce am nevoie pentru a da un sens complet lucrării.

Cum studiaţi, cum vă alegeţi repertoriul, cum vă documentaţi?

Josu Okiñena: În primul rând, trebuie să iubesc ceea ce cânt. Apoi, adun toate informaţiile pe care le găsesc şi îmi creez un punct de vedere personal. De asemenea, de fiecare dată când interpretez ceva este diferit. Aceste sonate nu le voi interpreta în seara aceasta aşa cum le-am cântat acum ani de zile. Va fi diferit, pentru că este muzică vie.

Dacă aţi putea cânta cu oricine din lume, dacă v-aţi crea un concert ideal, cum ar fi?

Josu Okiñena: Este cel din seara aceasta, alături de Răzvan, acesta este un parteneriat real, o muncă de ani de zile şi nu îţi poţi imagina cum mă simt când sunt alături de el pe scenă. Bineînţeles că sunt dirijori extraordinari, orchestre mari, dar nimic  nu se poate compara cu această muncă de 10 ani. Am cântat alături de el Beethoven, Schumann, Piazolla, muzică spaniolă, şi după atâţia ani, felul în care noi gândim şi respirăm muzica este incredibil, ne cunoaştem unul pe celălalt.

Sursa foto: www.razvansuma.com, www.josuokinena.com

Zilele porţilor deschise la Institutul francez din Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 25 Octombrie 2013 Comments Off

Institutul francez din Timişoara îşi deschide şi în acest an larg porţile pentru toţi cei care doresc să cunoască activităţile sale şi ale partenerilor săi francezi şi franco-români. Astfel, în 25 şi 26 octombrie, IFT vă invită să îi treceţi pragul pentru a participa la activităţile pe care le-a pregătit pentru cele două zile de sărbătoare.

Institutul francez din Timişoara, în parteneriat cu Lectoratului Francez al UVT şi al Asociaţiei HEXAGONE, a pregătit cu ocazia Zilelor Porţilor Deschise un meniu diversificat pentru toate gusturile: târg de carte veche, cursuri demonstrative de limba franceză, ateliere distractiv-educative pentru copii şi adulţi, jocuri şi activităţi în aer liber propuse de Activitate Afară, întâlnire cu intreprinderi francofone, promoţii la cardul Confluenţa culturilor, prezentare Campus France, prezentarea noii noastre biblioteci digitale Culturethèque şi ateliere de iniţiere în folosirea noilor instrumente multimedia – tablete iPad şi Samsung Galaxy.

Programul sărbătorii, pe care îl puteţi consulta integral pe site-ul Institutului francez (www.institutulfrancez.ro), se va desfăşura pe parcursul zilelor de vineri (între orele 12-19) şi sâmbătă (10-19), accesul publicului fiind liber la toate manifestările. Vizitatorii vor avea parte de o TOMBOLĂ cu numeroase premii, principalal atracţie fiind un sejur de 6 zile pentru 2 persoane la marea neagră în vara 2014, oferit de Agenţia de voiaj EXIMTUR.

***

Atmosfera de sărbătoare va continua şi după ce IFT îşi va închide porţile pentru public. Sâmbătă, 26 octombrie, de la ora 20, timişorenii sunt invitaţi la Club Jazzissimo Lounge (str. Hector nr. 3) pentru un concert cu acces liber pentru public. Xavier Machault şi Roberto Negro vor veni la Timişoara cu ocazia concertului de deschidere al festivalului AMIFRAN de la Arad.

Prin acest „duo în trei”, artiştii curăţă de praf „la chanson française” şi transformă acest concert într-un spectacol nebun, cu alură de cabaret. Cântece, un pian, un strop de umor şi trei artişti talentaţi, iată elementele care aduc succesul acestui post-cabaret deja celebru în toată Franţa, anunţă reprezentanţii Institutului francez, organizatorul evenimentului.

Ioan T. Morar îşi lansează romanul “Negru şi Roşu” la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 13 Octombrie 2013 Comments Off

O fabulă morală care vorbeşte despre eterna fragilitate a fiinţei umane strivite de mecanismele devoratoare ale Istoriei. Astfel descrie scriitorul Mircea Mihăieş cel mai nou roman de Ioan T. Morar. Negru şi Roşu, apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală, va fi lansat marţi, 15 octombrie, la ora 18.00, la Libraria Cartea de Nisip (Victor Vlad Delamarina nr. 1) din Timişoara. Prezintă, alături de autor, Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieş şi Daniel Vighi.

***

Georgian Nicolau este un tânăr promiţător: elev fruntaş al Liceului Militar din Câmpina, admirat de colegi şi apreciat de profesori, îşi doreşte cu ardoare o carieră de ofiţer. Aceasta l-ar ajuta să se rupă de trecutul său, de colonia de ţigani din care provine şi de casa mizeră în care au rămas mama şi fraţii săi. Nimeni nu-i ştie secretul şi nici nu-l poate bănui, căci Georgian are tenul deschis la culoare şi ochi albaştri şi, în plus, şi-a inventat un trecut de român. Iar visul i se îndeplineşte. Georgian urcă pe scara ierarhică, participă la cucerirea Odessei şi ajunge chiar un apropiat al idolului său, mareşalul Antonescu. Însă trecutul pe care s-a străduit atât de mult să-l ascundă îl ajunge din urmă când mama şi sora sa sunt deportate în Transnistria, împreună cu mulţi alţi ţigani, din ordinul mareşalului. Atunci Georgian va trebui să ia o decizie, iar viaţa lui îşi va schimba cursul odată cu istoria.

***

Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Şeitin, judeţul Arad) a absolvit, ca şef de promoţie, în 1981, Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia română-franceză.

În perioada 1981-1986 a fost profesor de limba şi literatura română la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viaţa studenţească şi Amfiteatru. După 1989 lucreazaă la Cuvântul şi Alianţa Civică. Între 1990 şi 1991 este redactor-şef la „Varietăţi”, TVR, de unde pleacă prin demisie. Este membru fondator al Academiei Caţavencu.

Din toamna anului 2004 până în 2009 este şi senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activând, până în 1996, în grupul Divertis. În 2010 a fost numit consul general la Marsilia, funcţie din care a fost schimbat în 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat volumele de versuri: Vara indiană (Albatros, Bucureşti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul şi spada (Cartea Românească, Bucureşti, 1989), Şovăiala (Brumar, Timişoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Neruşinarea (Brumar, Timişoara, 2003) şi Paloarea (Brumar, Timişoara, 2010).

Poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă şi maghiară, în antologii şi reviste culturale.

La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi) şi Cartea de la capătul lumii. Noua Caledonie: la un pas de Paradis (2007).

Expoziţie Retrospectivă Molnar Zoltan la Muzeul de Artă Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 13 Octombrie 2013 Comments Off

Muzeul de Artă Timişoara îşi aşteaptă publicul cu un nou eveniment: Expoziţia „Retrospectivă Molnar Zoltan”. Evenimentul are loc cu ocazia aniversării a 76 de ani de la naşterea artistului plastic. Lucrările care vor fi expuse parcurg întreaga sa activitate şi provin atât din colecţii particulare cât şi din patrimoniul Muzeului de Artă din Timişoara.

Vernisajul va avea loc duminică, 13 octombrie a.c., la ora 18, la Palatul Baroc din Piaţa Unirii, Timişoara. În deschidere va lua cuvântul criticul de artă Ioan Szekernyes, preşedinte al UAP Timişoara.

***

Molnar Zoltan, născut la Sf. Gheorghe în data de 13.10.1937, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca unde i-a avut ca profesori pe Kadar Tibor, Szervaciusz Jeno şi Abody Nagy Bela. A activat ca profesor în cadrul facultăţii de Arte din Timişoara în perioada 1963 – 1972 după care a urmat o activitate de grafician în cadrul Teatrului Maghiar de Stat Timişoara, perioadă în care a avut colaborări cu Opera Naţională din Timişoara la spectacolul de balet contemporan „Chore Studio Temesiensis” sub bagheta dirijorului si compozitorului Nicolae Boboc şi participarea reputatului prim-balerin Francisc Valkay. Scenografii care-i aparţin: P. I. Ceaikovski – Simfonia Nr. 6 Patetica, A. Webern – 6 piese pentru orchestra, Opus 6.

S-a mai remarcat drept un artist creator de lucrări monumentale în aer liber, lucrări care pot fi văzute în centrele oraşelor Carei, Tăşnad, Satu Mare, Ploieşti şi Sinaia. La fel îi aparţine lucrarea de artă monumentală a sălii de concerte din Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” Timişoara, denumită „Simfonie”.

Lucrările artistului se găsesc în colecţii particulare din New York, Tel-Aviv, Japonia, Italia, Germania şi Romania, fiind apreciate în special de colecţionari de artă modernă.

În 1968 s-a alăturat la „Grupul 111” cu expoziţia de la Sala Kalinderu din Bucureşti alături de alţi mari artişti ai momentului: Ştefan Bertalan, Constantin Flondor Străinu, Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaiţă, Roman Cotoşman, Diet Sayler şi Toma Viorel, grup care ulterior îşi va schimba denumirea în „Sigma”.

Molnar Zoltan practica la acea data abstracţia lirică, evoluând ulterior spre arta concretă, preocupat de corespondenţa dintre sunet şi formă, atât de evidentă în studiile sale de muzicalism.

Expoziţia îşi aşteaptă vizitatorii între 13 octombrie şi 2 noiembrie, în fiecare zi între orele 10-18 (în zilele de luni închis).

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015