• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

“Zece meşteri” – etnosculptură de Mihai-Corneliu Donici

Publicat de Pagini de Cultura 29 Noiembrie 2013 Comments Off

În cadrul unui proiect estetic unic în spaţiul cultural românesc, sâmbătă, 30 noiembrie 2013, la ora 20, în foaierul sălii Capitol din Timişoara va fi inaugurată expoziţia “Zece Meşteri. Etnosculptură” de arh. Mihai-Corneliu Donici.

Evenimentul este organizat de Primăria Timişoara, Asociaţia ProPhilharmonia, Filarmonica Banatul, Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021 şi Asociaţia Culturală Arte-Factum, cu prilejul premierei naţionale a operei rock-simfonice “Meşterul Manole”, de Josef Kappl, cu al cărei spirit este în consonanţă.

Spaţiul românesc a creat o extraordinară civilizaţie a lemnului. Artefacte reasamblate din cultura populară, care şi-au pierdut funcţionalitatea, păstrează urma meşterului şi emoţia a zeci de ani de folosire. Sintezele originale sunt un semn de maturizare a unei culturi. În spiritul timpului, dar venind cu propria viziune, un spaţiu spiritual care are o tradiţie profundă se poate afirma într-o globalizare uniformizantă”, declară arh. Mihai-Corneliu Donici.

Proiectul cultural a fost lansat cu expoziţia “Înainte de Brâncuşi”, vernisată la Galeria Triade în mai 2012. “Zece Meşteri ” este cea de-a doua expoziţie de etnosculptură a artistului vizual Mihai-Corneliu Donici şi va fi deschisă pentru public în foaierul Sălii Capitol din Timişoara până în 22 decembrie 2013.

Rock etno-simfonic pe scena Filarmonicii Banatul: “Meşterul Manole”

Publicat de Pagini de Cultura 29 Noiembrie 2013 Comments Off

Pornit în căutarea unui nou locaş pe măsura sa, Meşterul Manole va poposi în acest sfârşit de săptămână la Timişoara. Subiect deosebit, ales dintre baladele şi legendele poporului nostru, “Meşterul Manole” este titlul operei în concert compuse de Josef Kappl, membru al legendarei trupe Phoenix, a cărei premieră naţională va avea loc sâmbătă, 30 noiembrie, de la ora 19.00, pe scena sălii Capitol.

Libretul Operei Rock-Simfonice aparţine lui Victor Cârcu, fiind scris în anul 1973 pentru formaţia Phoenix, proiect abandonat însă datorită cenzurii. Spectacolul are trei acte şi durează mai bine de o oră şi jumătate, iar regia muzicală aparţine inginerului Florin Tudor. Din distribuţia spectacolului – în care îşi dau concursul Orchestra Simfonică a Filarmonicii “Banatul”, condusă de la pupitrul dirijoral de maestrul Radu Popa, şi corul “Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea – vor pace parte mezzosoprana Mihaela Ispan şi baritonul Dan Patacă, iar invitaţi speciali vor fi Mircea Baniciu şi Ovidiu Lipan “Ţăndărică”.

După premiera de la Timişoara, proiectul de rock etno-simfonic va fi prezentat şi în alte oraşe ale ţării, printre care Cluj-Napoca şi Bucureşti, precum şi la Curtea de Argeş, acolo unde s-a “întâmplat” povestea Meşterului Manole.

Evenimentul este înscris în programul de activităţi pentru candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021.

Sursa foto: http://ro.wikipedia.org

Atelierul spiuriduşilor la Centrul Cultural German din Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 29 Noiembrie 2013 Comments Off

În primele două săptămâni din decembrie, biblioteca Centrului Cultural German din Timişoara se transformă într-un „atelier pentru spiriduşi”. Copiii vor deveni ei înşişi spiriduşi de Crăciun şi vor confecţiona diferite ornamente de sezon pentru cei dragi, în timp ce vor cânta colinde germane tradiţionale. Programul va fi completat cu lecturi, poveşti şi proiecţii de filme.

Atelierele au loc în perioada 2 – 13 decembrie la sediul Centrului Cultural German (str. Dr. Liviu Gabor nr. 1). Cadrele didactice sunt rugate să îşi programeze clasele (de la preşcolari până la clasa a 6-a) la următoarea adresă de e-mail: b.barbu@ccgtm.ro (Persoană de contact: Bianca Barbu), nr. tel.: 0256 40 70 58.

Interviu cu violoncelistul Ian Maksin

Ian Maksin este un violoncelist rus, stabilit în Chicago, după ce a absolvit una din cele mai prestigioase şcoli de muzică din lume, şi anume Juilliard University, New York. A studiat cu Rostropovich, a cântat în toată lumea şi s-a implicat în colaborări cu artişti din toate genurile muzicii, dintre care Sting, Gloria Estefan, Andrea Bocceli, Snoop Dog şi mulţi alţii. Pentru prima oară în România s-a simţit ca acasă, s-a lăsat inspirat de Timişoara şi a cântat în Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara, în Arad şi în Reşiţa, alături de organista Cristina Struţa şi profesorul Felician Roşca.

***

De ce violoncel? A fost alegerea ta să studiezi acest instrument? Ce alte instrumente te-au atras?

Da, eu am ales acest instrument. Provin dintr-o familie cu înclinaţii muzicale, ambii mei părinţi cântă la un instrument, chiar dacă nu lucrează în muzică. Când aveam 3 ani mama mea a început să mă înveţe să cânt la pian, apoi la 4 ani am început chitara împreună cu tatăl meu, iar când aveam 5 ani am auzit la radio un violoncelist şi mi s-a părut că sunetul nu vine dintr-un instrument de lemn ci dintr-o persoană vie şi m-am îndrăgostit de sunetul violoncelului şi am decis că vreau să cânt la acest instrument, pentru că a rezonat foarte mult cu sufletul meu. Din fericire, în acea perioadă în Rusia exista oportunitatea pentru toată lumea să ia lecţii de muzică şi am putut începe studiile. Cânt de asemenea şi la chitară şi am o mare pasiune pentru rock’n roll, am avut şi o trupă în Rusia şi încă şi acum cânt multă muzică, inclusiv vocal, cânt la fel de mult rock’n roll pe cât cânt şi muzică clasică. Sunt implicat şi în world music şi simt că sunt un muzician mai bun pentru că mă implic în toate genurile de muzică şi incorporez toate aceste lucruri în concertele mele.

Ai un mentor? Cum te-a ajutat acesta în dezvoltarea ta ca muzician? Care sunt elementele ce te formează ca artist?

Da, dar nu e neapărat vorba de o persoană pe care o văd în permanenţă, ci poate chiar oameni pe care i-am întâlnit o singură dată, dar care au avut un impact foarte mare asupra mea. De exemplu Sting, el fusese parte din personalitatea mea muzicală ani de zile pentru că îi admiram munca şi muzica încă de tânăr şi am cântat alături de el o singură dată şi asta într-un fel a întregit experienţa şi dacă stai să aduni toate lucrurile astea îţi dai seama că este un fel de mentor. La fel şi marele violoncelist rus Rostropovich, îl admiram încă de când aveam 5 ani şi onoarea de a cânta pentru el şi de a-l cunoaşte în persoană a fost pentru mine o experienţă foarte importantă, un punct cheie în formarea mea muzicală. Pentru mine ca artist disciplina este cea mai importantă. A fi muzician este cea mai similară formă de artă cu cea de a fi un atlet, un olimpic, pentru că trebuie să fii permanent în cea mai bună formă, să fii capabil oricând să cânţi cel mai bine, de aceea mă pregătesc în acest fel. Alerg, fac yoga, mănânc un regim special pentru a fi într-o condiţie fizică cât mai bună şi îmi diversific interesele şi în afara muzicii, pentru a fi tot timpul inspirat, fericit, pentru a mă bucura de muzică şi viaţă, iar să călătoresc şi să cunosc noi culturi este un stimul puternic  pentru mine.

Cum îţi alegi repertoriul, cum te documentezi şi studiezi? Cânţi multe genuri de muzică, acestea reprezintă fiecare o parte din tine sau te reprezintă în întregime?

Pentru mine nu este nicio diferenţă între genuri, să cânt muzică clasică, jazz sau rock’n roll este acelaşi lucru, nu este o diferenţă majoră pentru mine. Eu cânt muzică care reprezintă o pasiune pentru mine, jazz, world music, muzică din diferite culturi care mă inspiră. Rock’n roll este o muzică care are o energie care uneori lipseşte din muzica clasică şi pentru această energie iubesc rock’n roll.

Călătoreşti foarte mult în jurul lumii. Unde este „acasă” pentru tine?

Casa mea este în Chicago momentan, este un oraş foarte frumos, care mă inspiră şi sunt fericit atunci când mă întorc acolo. De asemenea Parisul este un loc în care mă simt acasă şi bineînţeles, oraşul meu natal Sankt Petersburg. Iar în momentul acesta şi România este un loc în care mă simt ca acasă.

Ai un duo cu pianista Ani Gogova care are un mare succes. Poţi spune că preferi muzica de cameră mai mult decât cea solo?

Este foarte diferit. Sunt anumite avantaje în a cânta solo dar sunt şi anumite lucruri în a cânta cu Ani pe care nu le-aş putea face altfel. Muzica pe care o cânt solo doar  pentru violoncel pot să o cânt oriunde, pentru că nu am nevoie de pian sau de alte instrumente. Dar şi a cânta cu Ani este extraordinar pentru că are o chimie magică şi mă inspiră şi avem un repertoriu extraordinar împreună. În Statele Unite avem foarte multe proiecte împreună şi colaborăm foarte mult. Am scos împreună un CD Tango Plus şi am avut câteva concerte cântând tango-uri şi acum avem un proiect cu o artistă ucrainiană împreună cu care realizăm o coloană sonoră live  pentru proiecţia unui film sovietic.

Cât de diferit este a fi pe o scenă clasică cu o orchestră sau o formaţie de muzică de cameră şi a fi pe o scenă rock alături de o trupă?

Este un alt tip de energie pe care o iubesc. Dar să fii pe o scenă clasică este mult mai solicitant, mai sofisticat. Pentru asta am mers la şcoală, pentru asta am studiat ore în şir ani de zile şi sunt doar anumiţi oameni dintr-o sală de concert clasică care pot înţelege asta şi aprecia fiecare detaliu. Dar bineînţeles că îmi place să cânt oriunde şi pentru oricine.

Cum a început colaborarea cu diferiţi artişti din afara sferei clasice?

Eram în Miami, fiind şef de partidă în cadrul orchestrei de acolo şi s-a organizat o selecţie pentru o colaborare cu muzica pop. Aşa am cunoscut-o pe Gloria Estefan şi am colaborat cu ea şi prin ea şi managerul ei am ajuns să fiu cunoscut şi în această industrie şi au început colaborările cu diferiţi artişti. A ajutat mult şi faptul că sunt deschis la orice şi am ceva de oferit, în plus poate faţă de alţi artişti de muzică clasică.

Ai spus că îţi place mult world music, cum anume te implici în asta?

Am avut recent un concert la Paris în care am cântat şi o compoziţie recentă de a mea, este o piesă bazată pe un cântec al cazacilor, din sudul Rusiei şi Ucraina şi o parte a familiei mele vine din această zonă şi este un cântec pe care mama mea mi-l cânta când eram copil. Am compus o piesă pe acest cântec care acum poate traversa lumea. De asemenea am nişte variaţiuni, dintre care una pe un cântec giorgian, un dans pentru duduk, flautul nostru şi am încercat să fac sunetul violoncelului să se asemene cu acest instrument, apoi o mişcare în 7 optimi bazată pe un dans românesc, iar variaţiunile se încheie cu un blues american. Acestea sunt doar câteva exemple, dar iubesc şi muzica din Africa, Asia, Arabia, America de Sud şi încerc să găsesc oportunităţi de colaborare cu artişti din Spania sau Sudan.

Care este următorul tău pas în viaţă, următorul tău proiect? Unde vrei să ajungi?

Următorul meu proiect este CD-ul la care lucrez, muzica mea pentru cello solo, am lucrat mult la el şi abia aştept să îl împart cu cât mai multă lume. Din experienţa mea de până acum am văzut că oamenii se bucură de muzica mea şi acesta este un scop pentru mine, să ajung la cât mai mulţi oameni pentru că văd că face o diferenţă în viaţa lor. De asemenea scriu muzică pentru film şi mi-aş dori să compun muzică pentru un film important, mare.

Foto 1: Ksenia Poulber

Foto 2: Cuantica Pictures

“De-a baba oarba”, o nouă premieră la Teatrul Naţional

Publicat de Ana Brunner 7 Noiembrie 2013 Comments Off

O poveste despre pierderea inocenţei, despre justiţie, despre abuz, despre manipulare şi, dincolo de toate acestea, despre iubire. Teatrul Naţional oferă publicului un nou spectacol: De-a baba oarba. Având la bază un caz real, textul – care are o carieră internaţională fulminantă – aparţine uneia dintre cele mai puternice voci ale dramaturgiei israeliene contemporane, Edna Mazya.

Distribuţia este formată din tinerii actori Isa Berger, Flavius Retea, Alexandru Ţenţ, Richard Hladik, Cristina Dumitru şi Mihai Guţă, proaspeţi absolvenţi ai secţiei de actorie a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii de Vest (promoţia 2013). Preluând şi dezvoltând acest spectacol în calitate de producător, Teatrul Naţional face un pas mai departe în iniţiativa sa de a susţine tinerii artişti.

Echipa de creaţie este întregită de scenografa Geta Medinski şi de video-artistul Lucian Matei. Regia spectacolului este semnată de Mihaela Lichiardopol.

Premiera este programată joi, 7 noiembrie, de la ora 19, la Studio “Uţu Strugari”. Următoarea reprezentaţie va avea loc în seara de 15 decembrie 2013.

În 2013 se împlinesc 75 de ani de la „noaptea sticlei sparte“ din data de 9 spre 10 noiembrie 1938. Cu această ocazie, Centrul Cultural German şi Liceul Teoretic Nikolaus Lenau din Timişoara au realizat o expoziţie ce aminteşte de începutul exterminărilor evreilor în timpul celui de-al treilea Reich. Aceasta va putea fi vizitată în data de 7 noiembrie, la ora 18:00, cât şi în data de 8 noiembrie între orele 9:00 şi 19:00, în sala festivă a Liceului Teoretic Nikolaus Lenau din Timişoara (Str. Gheorghe Lazăr 2).

Între data de 9 şi 13 noiembrie 1938 în numeroase oraşe şi sate germane au fost incendiate sinagogi, devastate case ale evreilor şi distruse circa 8.000 de magazine evreieşti. Atât civili, cât şi membri ai trupelor SA (Sturmabteilung) şi SS (Schutzstaffel) au distrus clădiri, lăsând străzile acoperite cu cioburi de sticlă, de unde provine şi denumirea de noaptea sticlei sparte. În această perioadă în Germania au fost omorâţi circa 400 de evrei, aproximativ 30.000 de evrei au fost deportaţi în lagăre de concentrare, iar 1.668 de sinagogi au fost devastate, din care 267 fiind chiar complet arse.

Accentul în această expoziţie se pune pe sentiment – un sentiment de frică, de dezorientare, de nesiguranţă. Sentimente, care depăşesc imaginaţia noastră foarte mult. Interdicţii, umiliri şi excludere au devenit o parte a vieţii evreieşti. Aceste măsuri au tot luat amploare până s-a ajuns la holocaust. O astfel de încălcare a existenţei umane nu are voie să fie dată uitării niciodată!, declară reprezentanţii Centrului Cultural German Timişoara.

Tineri regizori francezi în competiţie, la Festivalul Filmului Francez

Publicat de Ana Brunner 4 Noiembrie 2013 Comments Off

4 zile de festival, 12 filme proiectate, tineri regizori francezi în competiţie, premii pentru publicul care votează (acordate prin tragere la sorţi), un smartphone Nokia 520 şi o pereche de căşti Beats by Dr. Dre. Astfel ar putea fi descris, în puţine cuvinte, Festivalul Filmului Francez din acest an, ce se va desfăşura între 1 şi 10 noiembrie la Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu şi Oradea.

Această a 17-a ediţie va fi consacrată promovării şi difuzării tinerilor realizatori francezi prin intermediul unei competiţii a filmelor lor de debut, opere care nu pătrund uşor în circuitul de exploatare tradiţional şi pentru care festivalurile reprezintă o importantă oportunitate de expunere atât în Franţa cât şi în străinătate.

Pentru prima dată va fi organizat în cadrul festivalului şi un vot al publicului, în parteneriat cu TV5 Monde. Filmul câştigător va primi, din partea TV5 Monde, sprijin financiar pentru difuzarea în cinematografele din România. Secţiunea filmelor în competiţie va fi completată şi de alte secţiuni necompetitive.

La Timişoara, Festivalul Filmului Francez va avea loc în perioada 6 – 9 noiembrie, la Universitatea de Vest, în sala Aula Magna (bd. Vasile Pârvan nr. 4). Filmele sunt subtitrate în limba română, iar intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile!

PROGRAMUL Festivalului Filmului Francez

MIERCURI, 6 noiembrie

16.00 – Deschiderea Festivalului

16.15 – COMPETIŢIE: LA FILLE DU 14 JUILLET / Fata de la 14 iulie (comedie)

18.15 – COMPETIŢIE: LA BATAILLE DE SOLFERINO / Bătălia de la Solferino (dramă)

20.15 – COMPETIŢIE: LES RENCONTRES D’APRES MINUIT / Întâlnirile de după miezul nopţii (comedie dramatică)

JOI, 7 noiembrie

15.30 – CINE JUNIOR (film animatie, 12 ani+ ): COULEUR DE PEAU: MIEL / Cu pielea de culoarea mierii (animaţie)

17.15 – COMPETIŢIE: RENGAINE / Refren (comedie dramatică)

19.00 – COMPETIŢIE: LES GOUFFRES / Abisul (dramă)

În prezenţa regizorului filmului, dl Antoine BARRAUD. Discuţii cu publicul după film

VINERI, 8 noiembrie

16.00 – COMPETIŢIE: LA BELLE VIE / Viaţa e frumoasă (dramă)

18.00 – COMPETIŢIE: 2 AUTOMNES 3 HIVERS / 2 toamne 3 ierni (comedie)

20.00 – COMPETIŢIE: COMME DES FRERES / Ca fraţii (comedie)

SÂMBĂTĂ, 9 noiembrie

16.00 – RETROSPECTIVĂ Claire Denis: BEAU TRAVAIL / Legiunea străină (dramă)

18.00 – RETROSPECTIVĂ Claire Denis: WHITE MATERIAL / Ţara mea (dramă)

20.15 – COMEDIE: LES SEIGNEURS/ Les Seigneurs (comedie)

MODA AFRICANĂ prin obiectivul lui Frédéric de La Chapelle

Publicat de Pagini de Cultura 1 Noiembrie 2013 Comments Off

Cel mai nou eveniment pregătit publicului de Institutul Francez din Timişoara aduce în oraşul de pe Bega moda africană, văzută prin obiectivul fotografului Frédéric de La Chapelle. Expoziţia de fotografie de modă va vernisată în seara de luni, 4 noiembrie, de la ora 18.00, la sediul IFT, unde va rămâne deschisă publicului până la sfârşitul lunii. Accesul este gratuit.

Fotografiile lui Frédéric de La Chapelle din această expoziţie au fost publicate în reviste africane de modă şi au fost realizate în Niger, Gana, Senegal, Burkina Faso, Congo, Benin, Camerun, dar şi Guadalupe… sau Paris! Ele reprezintă expresia unei creativităţi debordante, având adesea ca sursă de inspiraţie o tradiţie repusă în valoare de creatori tineri şi talentaţi.

În completarea imaginilor, vor fi expuse de asemenea pânze (pareo) create de societatea HERITAGE, care, dupa cum o arată şi numele său, lucrează în spiritul relecturii tradiţiei. Aceste ţesături alături de imagini completează atmosfera continentului african.

***

Frédéric de La Chapelle s-a născut în 1959  la Angers. A urmat cursurile Academiei Grande Chaumière din Paris şi şi-a început activitatea profesională exersând diverse meserii în domeniile graficii şi comunicării. În 1995 realizează primul său reportaj de modă şi, doi ani mai târziu, prima sa expoziţie personală. Îşi va prezenta mai apoi lucrările în diferite galerii de artă precum L’Imprévu, Véga, Sixième Elément sau Sélect. De la Chapelle trăieşte, de altfel, între Paris şi Lomé şi parcurge continentul african punându-şi arta în slujba celor mai mari stilişti africani.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015