• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu violoncelistul Ian Maksin

Ian Maksin este un violoncelist rus, stabilit în Chicago, după ce a absolvit una din cele mai prestigioase şcoli de muzică din lume, şi anume Juilliard University, New York. A studiat cu Rostropovich, a cântat în toată lumea şi s-a implicat în colaborări cu artişti din toate genurile muzicii, dintre care Sting, Gloria Estefan, Andrea Bocceli, Snoop Dog şi mulţi alţii. Pentru prima oară în România s-a simţit ca acasă, s-a lăsat inspirat de Timişoara şi a cântat în Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara, în Arad şi în Reşiţa, alături de organista Cristina Struţa şi profesorul Felician Roşca.

***

De ce violoncel? A fost alegerea ta să studiezi acest instrument? Ce alte instrumente te-au atras?

Da, eu am ales acest instrument. Provin dintr-o familie cu înclinaţii muzicale, ambii mei părinţi cântă la un instrument, chiar dacă nu lucrează în muzică. Când aveam 3 ani mama mea a început să mă înveţe să cânt la pian, apoi la 4 ani am început chitara împreună cu tatăl meu, iar când aveam 5 ani am auzit la radio un violoncelist şi mi s-a părut că sunetul nu vine dintr-un instrument de lemn ci dintr-o persoană vie şi m-am îndrăgostit de sunetul violoncelului şi am decis că vreau să cânt la acest instrument, pentru că a rezonat foarte mult cu sufletul meu. Din fericire, în acea perioadă în Rusia exista oportunitatea pentru toată lumea să ia lecţii de muzică şi am putut începe studiile. Cânt de asemenea şi la chitară şi am o mare pasiune pentru rock’n roll, am avut şi o trupă în Rusia şi încă şi acum cânt multă muzică, inclusiv vocal, cânt la fel de mult rock’n roll pe cât cânt şi muzică clasică. Sunt implicat şi în world music şi simt că sunt un muzician mai bun pentru că mă implic în toate genurile de muzică şi incorporez toate aceste lucruri în concertele mele.

Ai un mentor? Cum te-a ajutat acesta în dezvoltarea ta ca muzician? Care sunt elementele ce te formează ca artist?

Da, dar nu e neapărat vorba de o persoană pe care o văd în permanenţă, ci poate chiar oameni pe care i-am întâlnit o singură dată, dar care au avut un impact foarte mare asupra mea. De exemplu Sting, el fusese parte din personalitatea mea muzicală ani de zile pentru că îi admiram munca şi muzica încă de tânăr şi am cântat alături de el o singură dată şi asta într-un fel a întregit experienţa şi dacă stai să aduni toate lucrurile astea îţi dai seama că este un fel de mentor. La fel şi marele violoncelist rus Rostropovich, îl admiram încă de când aveam 5 ani şi onoarea de a cânta pentru el şi de a-l cunoaşte în persoană a fost pentru mine o experienţă foarte importantă, un punct cheie în formarea mea muzicală. Pentru mine ca artist disciplina este cea mai importantă. A fi muzician este cea mai similară formă de artă cu cea de a fi un atlet, un olimpic, pentru că trebuie să fii permanent în cea mai bună formă, să fii capabil oricând să cânţi cel mai bine, de aceea mă pregătesc în acest fel. Alerg, fac yoga, mănânc un regim special pentru a fi într-o condiţie fizică cât mai bună şi îmi diversific interesele şi în afara muzicii, pentru a fi tot timpul inspirat, fericit, pentru a mă bucura de muzică şi viaţă, iar să călătoresc şi să cunosc noi culturi este un stimul puternic  pentru mine.

Cum îţi alegi repertoriul, cum te documentezi şi studiezi? Cânţi multe genuri de muzică, acestea reprezintă fiecare o parte din tine sau te reprezintă în întregime?

Pentru mine nu este nicio diferenţă între genuri, să cânt muzică clasică, jazz sau rock’n roll este acelaşi lucru, nu este o diferenţă majoră pentru mine. Eu cânt muzică care reprezintă o pasiune pentru mine, jazz, world music, muzică din diferite culturi care mă inspiră. Rock’n roll este o muzică care are o energie care uneori lipseşte din muzica clasică şi pentru această energie iubesc rock’n roll.

Călătoreşti foarte mult în jurul lumii. Unde este „acasă” pentru tine?

Casa mea este în Chicago momentan, este un oraş foarte frumos, care mă inspiră şi sunt fericit atunci când mă întorc acolo. De asemenea Parisul este un loc în care mă simt acasă şi bineînţeles, oraşul meu natal Sankt Petersburg. Iar în momentul acesta şi România este un loc în care mă simt ca acasă.

Ai un duo cu pianista Ani Gogova care are un mare succes. Poţi spune că preferi muzica de cameră mai mult decât cea solo?

Este foarte diferit. Sunt anumite avantaje în a cânta solo dar sunt şi anumite lucruri în a cânta cu Ani pe care nu le-aş putea face altfel. Muzica pe care o cânt solo doar  pentru violoncel pot să o cânt oriunde, pentru că nu am nevoie de pian sau de alte instrumente. Dar şi a cânta cu Ani este extraordinar pentru că are o chimie magică şi mă inspiră şi avem un repertoriu extraordinar împreună. În Statele Unite avem foarte multe proiecte împreună şi colaborăm foarte mult. Am scos împreună un CD Tango Plus şi am avut câteva concerte cântând tango-uri şi acum avem un proiect cu o artistă ucrainiană împreună cu care realizăm o coloană sonoră live  pentru proiecţia unui film sovietic.

Cât de diferit este a fi pe o scenă clasică cu o orchestră sau o formaţie de muzică de cameră şi a fi pe o scenă rock alături de o trupă?

Este un alt tip de energie pe care o iubesc. Dar să fii pe o scenă clasică este mult mai solicitant, mai sofisticat. Pentru asta am mers la şcoală, pentru asta am studiat ore în şir ani de zile şi sunt doar anumiţi oameni dintr-o sală de concert clasică care pot înţelege asta şi aprecia fiecare detaliu. Dar bineînţeles că îmi place să cânt oriunde şi pentru oricine.

Cum a început colaborarea cu diferiţi artişti din afara sferei clasice?

Eram în Miami, fiind şef de partidă în cadrul orchestrei de acolo şi s-a organizat o selecţie pentru o colaborare cu muzica pop. Aşa am cunoscut-o pe Gloria Estefan şi am colaborat cu ea şi prin ea şi managerul ei am ajuns să fiu cunoscut şi în această industrie şi au început colaborările cu diferiţi artişti. A ajutat mult şi faptul că sunt deschis la orice şi am ceva de oferit, în plus poate faţă de alţi artişti de muzică clasică.

Ai spus că îţi place mult world music, cum anume te implici în asta?

Am avut recent un concert la Paris în care am cântat şi o compoziţie recentă de a mea, este o piesă bazată pe un cântec al cazacilor, din sudul Rusiei şi Ucraina şi o parte a familiei mele vine din această zonă şi este un cântec pe care mama mea mi-l cânta când eram copil. Am compus o piesă pe acest cântec care acum poate traversa lumea. De asemenea am nişte variaţiuni, dintre care una pe un cântec giorgian, un dans pentru duduk, flautul nostru şi am încercat să fac sunetul violoncelului să se asemene cu acest instrument, apoi o mişcare în 7 optimi bazată pe un dans românesc, iar variaţiunile se încheie cu un blues american. Acestea sunt doar câteva exemple, dar iubesc şi muzica din Africa, Asia, Arabia, America de Sud şi încerc să găsesc oportunităţi de colaborare cu artişti din Spania sau Sudan.

Care este următorul tău pas în viaţă, următorul tău proiect? Unde vrei să ajungi?

Următorul meu proiect este CD-ul la care lucrez, muzica mea pentru cello solo, am lucrat mult la el şi abia aştept să îl împart cu cât mai multă lume. Din experienţa mea de până acum am văzut că oamenii se bucură de muzica mea şi acesta este un scop pentru mine, să ajung la cât mai mulţi oameni pentru că văd că face o diferenţă în viaţa lor. De asemenea scriu muzică pentru film şi mi-aş dori să compun muzică pentru un film important, mare.

Foto 1: Ksenia Poulber

Foto 2: Cuantica Pictures

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015