• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu Emmanuel Hovhannisyan

E armean, cântă la duduk şi a petrecut o săptămână în Maramureş împreună cu alţi 6 artişti culegând folclor şi improvizând muzică bazată pe tradiţii româneşti. A fost implicat în Roots Revival şi se întoarce la Timişoara la invitaţia Incanto Quartetto. Se numeşte Emmanuel Hovhannisyan şi merită să îl cunoaşteţi – marţi, 4 martie 2014, de la ora 19.00, alături de Incanto Quartetto la Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş.

Sunt numeroşi timişorenii care în fiecare lună evadează din cotidian alături de Incanto Quartetto. Pentru ei, această extraordinară formaţie de muzică de cameră a creat, odată cu începerea noului an, o serie de călătorii în lumea muzicii. Am fost în Viena şi apoi în Italia, marţi, pregătiţi-vă, mergem în Orient! Dar nu mergem singuri, mergem împreună cu Emmanuel Hovhannisyan, acest armean atât de îndrăgostit de muzică încât s-a alăturat fericit altor 6 muzicieni în redescoperirea rădăcinilor muzicii tradiţionale. Au făcut asta în Maramureş şi ne-au arătat rezultatul într-un turneu extraordinar. Concluzia a fost evidentă pentru toţi cei din sală: muzica, atunci când se întoarce la rădăcinile ei, este aceeaşi. Suntem uniţi într-o singură vibraţie, în acelaşi ritm. Dincolo de asta, sunt doar elemente care ne dau unicitate ca popor şi care ne fac mândrii de cine suntem, de tradiţiile noastre, de patrimoniul nostru viu. Marţi, în călătoria noastră în Orient, alături de Ovidiu Rusu, Nada Petrov, Veaceslav Mînzat, Marius Bernecker, şi bineînţeles, nu mergem nicăieri fără Cristian Rudic (nu de alta, dar n-am ştii drumul, n-am ştii istoria, n-am ştii atâtea lucruri pe care el ni le împărtăşeşte şi ni le inspiră de fiecare dată), cum spuneam, în această călătorie de marţi seară, la început de primăvară, vom avea ocazia să cunoaştem mai de aproape acest fascinant instrument din lemn de cais, duduk.

* * *

Povesteşte-ne despre tine, cum ai început să faci tu muzică.

Când eram copil fluieram foarte mult, iar mama mea a considerat că este bine pentru mine să cânt la un instrument, aşa că am început cu un alt instrument, un fluier armean, shvi. Am început în timpul şcolii, apoi la 16 ani am ales să cânt la duduk, deoarece iubesc acest instrument, iar fiind instrumentul nostru, în Armenia sunt foarte mulţi interpreţi extraordinari de duduk. Armenia este ţara duduk-ului. Şi vecinii noştrii cântă la duduk, dar tehnica şi sunetul nostru sunt diferite. Pentru a cânta la duduk, este foarte important să fii armean şi să fii născut în Armenia. În prezent predau la Conservatorul din Yerevan şi am studenţi din toată lumea, dar nu este acelaşi lucru, simţirea este diferită, ei nu pot simţi instrumentul la fel.

Cum este acest instrument armean, duduk? Cum este cultura ta?

Duduk este un instrument din lemn de cais, iar ancia dublă este din lemn de bambus, este un instrument extrem de vechi, în unele muzee există dovezi ale existenţei sale de 2000-3000 de ani. Este un instrument foarte apropiat de spiritul şi simţirea armeană şi de voce. Aram Khatchaturian spunea că poţi plânge pe muzică de duduk şi poţi dansa pe această muzică. Cu o anumită tehnică, duduk poate fi foarte puternic, dar poate fi şi foarte emoţionant sau senzual. Acum mulţi ani duduk era pur şi simplu un instrument tradiţional, se cânta muzică tradiţională, pentru duduk solo, percuţie şi un al doilea duduk, care ţinea tot timpul o singură notă, dar acum avem muzică de toate genurile scrisă pentru duduk. Au apărut mulţi compozitori noi care au scris muzică pentru duduk, alături de ansambluri mici sau alături de orchestre simfonice. Primul compozitor care a scris o simfonie cu duduk şi zurna a fost Avet Terteryan. Vache Sharafyan, unul din cei mai buni compozitori pentru duduk, din ale cărui lucrări vom interpreta la concertul Incanto Quartetto, a scris pentru cvartet de coarde şi duduk, pentru cvartet format din duduk, pian, violoncel şi violă şi multe alte lucrări de muzică de cameră cu duduk. Am o formaţie în Armenia cu care cântăm etno-jazz, aranjamente jazz a unor piese armene. Cântăm atât muzică tradiţională cu diferite aranjamente, cât şi compoziţii proprii. De asemenea cânt duduk prim şi în Orchestra Naţională Armenă de Instrumente Tradiţionale.

Cum ai ajuns să te implici în proiectul Roots Revival şi ce a însemnat asta pentru tine?

Este foarte interesant, deoarece acum un an am primit un mesaj cu propunerea de a veni în România şi a cânta muzică românească cu diferite instrumente din mai multe ţări şi am acceptat. Apoi timp de două luni nu am mai aflat nimic despre asta până când am fost anunţat că Ministerul Culturii din Armenia a fost de acord să sprijine venirea mea în România şi apoi am început să ascult muzică românească, am aflat cine sunt ceilalţi muzicieni cu care voi cânta şi am văzut că sunt cu toţii profesionişti, iar în august 2013 am ajuns în Bucureşti, de unde am luat trenul până în Maramureş. Am mers prin sate şi am înregistrat oameni care cântau şi dansau, apoi ne-am întors la hotel în Sighetul Marmaţiei şi am reascultat înregistrările şi am început să aranjăm muzica tradiţională şi să improvizăm. Nu ştiam dinainte ce vom cânta, am aranjat totul după ce am ascultat sătenii cântând. Mi-a plăcut foarte mult să învăţ muzica românească şi a fost o experienţă foarte interesantă.

Tu, împreună cu ceilalţi muzicieni aţi creat o călătorie muzicală. Ce ai învăţat tu din această călătorie, ce ai tu de împărtăşit cu lumea?

În primul rând, am învăţat că muzica românească este în acelaşi timp foarte aproape şi foarte departe de muzica armeană. Am găsit multe lucruri apropiate de Armenia, de exemplu avem şi noi multe doine armene şi simt că sunt foarte aproape de muzica românească, am discutat asta şi cu interpreta româncă din concert, Maria Casandra Hăuşi. Îmi plac ritmurile româneşti şi modurile. Iar în al doilea rând, toţi muzicienii sunt foarte buni, sunt profesionişti, cu o mare experienţă şi a fost o plăcere să cânt cu ei.

Acum, povesteşte-ne despre cealaltă formaţie a ta din Armenia, The Gurdjieff Ensemble.

George Ivanovich Gurdjieff a fost un filozof armean al secolului XX şi a călătorit mult în Tibet şi Orientul Mijlociu şi a devenit un lider spiritual, înfiinţând mai multe centre în lume. Înainte de apariţia formaţiei noastre, muzica sa nu se cânta pe instrumente tradiţionale ci doar la pian, pentru că el a compus toată această muzică vocal, pentru meditaţii, iar Hartmann a fost cel care a scris-o pentru pian. Noi am aranjat această muzică pentru a o cânta pe instrumente tradiţionale armene, iar în anul 2011 ECM Records ne-a produs primul CD, iar în 2012 am câştigat premiul Edison la nominalizarea cel mai bun album World Music.

Care este filosofia ta de viaţă sau cum te-a inspirat pe tine acest compozitor?

Cel mai important lucru pe care l-am învăţat eu de la Gurdjieff este că, dacă reuşeşti să învingi în tine cuvântul „mâine” ai câştigat totul. Ceea ce vrei să faci, fă astăzi, nu mâine, nu spune că vei face ceva de mâine, ci începe astăzi. Este foarte interesant să procedezi astfel.

Călătoreşti mult, te-ai gândit vreodată să te muţi din Armenia, să te stabileşti altundeva sau Armenia va fi întotdeauna „acasă” pentru tine?

Armenia este acasă şi aşa va fi întotdeauna, dar m-am gândit uneori să mă mut pentru perioade scurte de timp. Atunci când sunt plecat văd mai multe lucruri, învăţ mai multe lucruri şi de aceea m-am gândit uneori să mă mut pentru o perioadă. Dacă m-aş muta undeva ar fi probabil în Beirut, Liban, un loc minunat, în care îmi place totul, muzica, mâncarea, sau undeva în Europa.

Ai alte pasiuni în afară de muzică?

Nu, în primul rând pentru că nu am timp, şi în al doilea rând pentru că muzica este de ajuns pentru mine, muzica este totul, este viaţă, nu am nevoie de nimic altceva.

Emmanuel Hovhannisyan vă aşteaptă alături de Incanto Quartetto, marţi, 4 martie 2014 de la ora 19.00 la Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş cu un concert extraordinar, Călătorii în lumea muzicii: Orient.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015