• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Winter Sleep vine de la Cannes la Timișoara, în cadrul serilor Filmului de 10

Publicat de Pagini de Cultura 30 Ianuarie 2015 Comments Off

Winter Sleep/Somn de iarnă, câștigătorul premiului Palme d’Or la Festivalul de la Cannes 2014, va fi proiectat, la cererea spectatorilor și în Timișoara. Prin acest film de excepție, Pelicula Culturală lansează un nou proiect al anului 2015 – “Filmul de 10”, prin care își propune să aducă la Timișoara filme europene de nota zece, care nu pot fi vizionate în cinematografe.

Prima dintre serile Filmului de 10, în care va fi proiectat filmul Winter Sleep, va avea loc în data de 11 februarie, de la ora 19.00, la Sala 2 a Teatrului Național Timișoara.

Filmul regizorului turc Nuri Bilge Ceylan, cunoscut și pentru pelicula Once upon a time in Anatolia, este o dramă cehoviană desăvârșită. Winter Sleep spune povestea fostului actor Aydin, proprietar al unui mic hotel într-un sat din podișul Anatoliei, care e într-un permanent conflict cu cei din jur, cu mariajul său, dar şi cu sine.

Aydin trăiește în micul hotel împreună cu tânăra sa soţie, Nihal, şi sora, Necla. De cum vine iarna în sat, hotelul se transformă în adăpost, dar devine în același timp o cușcă ce hrănește animozitățile dintre cei trei. Puțin câte puțin, regizorul dezvăluie caracterul lui Aydin de om auto-suficient, mulţumit cu ce poate realiza cu efort minim.

Winter Sleep, declarat o capodoperă, un film sublim, delicat și emoționant, despre iubire, familie și societate este considerat de către Chicago Tribune “cea mai bună adaptare a lui Cehov pentru marele ecran“.

Scenariul scris de Nuri Bilge Ceylan împreună cu soția sa, actrița și fotografa Ebru Ceylan, preia elemente și teme din opera lui Anton Cehov, dar majoritatea replicilor din film sunt inspirate de propria lor relație, “timpul petrecut scriind a fost scurt, dar cel petrecut în dezbateri a fost mult mai lung“, spune Ceylan.

Una dintre cele mai importante realizări ale anului. Actorii lui Ceylan își interpretează rolurile cu atâta precizie și emoție, încât și Bergman ar fi aplaudat”, apreciază „Screen International”.

***

Biletul la film va costa 10 lei și poate fi achiziționat de la Librăriile Cărturești sau înainte de proiecție, la intrarea în Sala 2 a TNT. Evenimentul este organizat de către Asociația Culturală Macondo și Asociația Pelicula Culturală.

Teatrul Excelsior lansează NEW DRAMA – concurs de dramaturgie pentru adolescenți

Publicat de Pagini de Cultura 19 Ianuarie 2015 Comments Off

Teatrul Excelsior lansează prima ediție New Drama – concurs de dramaturgie dedicat adolescenților cu vârsta între 14 și 18 ani, din întreaga țară. New Drama vizează toți tinerii pasionați de teatru și îi încurajează să își dezvolte imaginația prin însușirea și dezvoltarea tehnicilor de scriere dramatică. Tinerii dramaturgi sunt invitaţi să se înscrie în concurs până la data de 16 februarie 2015.

Inițiativa Teatrului Excelsior se adresează tuturor adolescenților care au scris sau doresc să scrie o piesă într-un act. După trimiterea textelor pentru concurs, o comisie formată din dramaturgi și regizori vor selecta 6 piese finaliste. Tinerii dramaturgi vor intra astfel în etapa a doua a proiectului, care cuprinde:

a. Workshop de scriere dramatică, susținut de regizori și dramaturgi cunoscuți pentru susținerea tinerilor interesați de teatru și scriere dramatică;

b. Spectacole lectură pe baza celor 6 texte finaliste, la Teatrul Excelsior;

c. Jurizare – un juriu, format din regizori și dramaturgi, va alege piesa câștigătoare a primei ediții New Drama;

d. Spectacol – piesa câștigătoare va fi montată la Teatrul Excelsior și va intra în repertoriul teatrului.

New Drama demarează, astfel, programul Excelsior Educațional, fiind primul dintr-o nouă serie de proiecte și evenimente al căror scop este educația prin teatru. Excelsior Educațional are ca obiectiv folosirea educaţiei ca modalitate de transmitere şi producere a unui act cultural (prin activităţi culturale întreprinse chiar de copii). Programul vizează un tip de instruire complementar educaţiei formale şi urmăreşte îmbunătăţirea orizontului cultural al copiilor, asigurarea unui mediu propice exersării şi cultivării diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi.

Adolescenții pot să trimită piesa într-un act, alături de o scrisoare de motivație prin care explică de ce își doresc să participe la New Drama, la adresa presa@teatrul-excelsior.ro, până la data de 16 februarie 2015. Cele 6 texte finaliste vor fi anunțate pe data de 25 februarie 2015, urmând ca cea de-a doua etapă a proiectului să se desfășoare în perioada martie – mai 2015. Costurile de transport și cazare pentru adolescenții finaliști, care nu locuiesc în București, vor fi acoperite de organizator, precizează organizatorii competitiei.

Spectacol folcloric de Ziua Unirii Principatelor Române

Publicat de Pagini de Cultura 19 Ianuarie 2015 Comments Off

Ziua Unirii Principatelor Române va fi sărbătorită cu mare fast la Timişoara. Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş le-a pregătit iubitorilor de folclor un spectacol ce îi va avea ca protagonişti pe artiştii Ansamblului Profesionist “Banatul” şi pe invitaţii săi. Spectacolul “Cântecele românilor” va avea loc în 22 ianuarie 2015, de la ora 18,00, în Sala “Capitol” a Filarmonicii Banatul din Timişoara.

Seara muzicală îi va aduce pe scenă pe soliştii vocali Sava Negrean Brudaşcu, Nicu Novac, Doriana Talpeş, Ghiţă Călţun Brancu şi Carmen Biruescu. Vor mai participa şi dansatorii Grupului “Junii Banatului”, coordonaţi de coregrafii Grigore şi Floare Munteanu.

Conducerea muzicală a spectacolului îi aparţine lui Sebastian Roşca, iar coregrafia poartă semnătura lui Nicolae şi Brânduşei Stănescu. Prezintă Felicia Stoian.

Intrarea se face pe bază de invitaţii, care se pot ridica de la Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş, str. Emanoil Ungureanu, nr. 1, cam. 19.

Mecanica inimii, cu Maia Morgenstern şi Marius Manole, la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 18 Ianuarie 2015 Comments Off

Vedetele teatrului nu vor ocoli nici în 2015 Timișoara: spectacolul „Mecanica inimii” aduce în capitala Banatului o distribuție briliantă, reunindu-i pe actorii Marius Manole, Maia Morgenstern, Marian Râlea, Medeea Marinescu, Șerban Pavlu, într-un spectacol de senzație pe scena bucureșteană. Evenimentul va avea loc luni, 9 februarie 2015, de la ora 19, pe scena Operei din Timișoara, iar biletele, cu prețuri cuprinse între 60 și 100 de lei, s-au pus în vânzare la Agenția Operei.

„Mecanica inimii” este o adaptare realizată și regizată de Chris Simion după cartea omonimă a lui Mathias Malzieu, autor contemporan francez născut în 1974 la Montpellier, dar și celebru muzician. O tulburătoare poveste „despre dragostea fără de care nu merită să trăiești”, un spectacol-eveniment, ce a avut premiera la Teatrul Bulandra din București și va avea prima reprezentație la Timișoara, pe scena Operei Naționale Române, luni, 9 februarie 2015, de ora 19.

„Viața merge înainte, dar asta nu înseamnă să fiu întrutotul de acord cu ea”. Este povestea lui Jack (Marius Manole), un băiețel născut în cea mai friguroasă zi, cu inima înghețată, căruia o moașă un picuț nebună, Madeleine (Maia Morgenstern), i-a montat la inimă un ceas, pentru a o ajută să funcționeze. Jack nu are însă voie să se îndrăgostească, fiindcă tic-tac-ul s-ar putea opri oricând. Și totuși, se îndrăgostește de micuța cântăreață Acacia (Medeea Marinescu), își înfruntă rivalul, pe Joe (Șerban Pavlu), și pleacă în lume însoțit de ceasornicar (Marian Rîlea) să o găsească. Căci „dacă un om nu te iubește cum te aștepți tu să te iubească, nu înseamnă că nu te iubește. Dar dacă un om te iubește altfel decât ai tu nevoie, nu ezita să cauți dragostea care poate să te facă fericit.”

Biletele pentru unica reprezentație la Timișoara a spectacolului „Mecanica inimii” au, în funcție de loc, prețuri cuprinse între 60 și 100 de lei și s-au pus în vânzare la Agenția Operei.

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: Viaţă, Vis, Vedanta, Rumi, Zen şi India

Publicat de Horea Bacanu 17 Ianuarie 2015 Comments Off

În Paradis, la începuturi, atunci când omul era mult mai bun şi sincer, fără să existe niciun păcat la graniţa dintre Creator şi om, atunci omul a aflat totul. Mai apoi, coborând pe Pământ, omul şi-a pierdut învăţăturile, şi-a dat seama că trebuie să-şi amintească ce a uitat şi chiar a crezut că face descoperiri, regăsindu-se pe sine, parţial şi sentimental, recuperând fragmentar şi mozaicat cunoaşterea perfectă pe care a avut-o, ca într-un vis.

Mi-am amintit ieri seară de o carte spiritualistă, cu mult mai întinsă decât am reuşit eu să cuprind la prima lectură. Mi-am amintit-o vineri seara, în mijlocul unui spectacol cu o atmosferă parcă venită dintr-o viaţă de vis, în timpul unui spectacol TNT. Pentru că în alegoria poetică “Viaţa e vis”, o dramă clasică a barocului de secol XVII, cuvintele cele mai des utilizate au fost: “om”, “viaţă”, “vis”, “dragoste”, “putere”, mi-am amintit de o alegere întâmplătoare ce m-a adus chiar în lumea unei cărţi foarte asemănătoare cu “Viaţa e vis“. Din lunga listă de titluri ale traducerilor ce au apărut la noi din scrierile inspirate ale lui Deepak Chopra, îl alesesem pe cel care promitea cel mai mult, chiar mai mult decât aş fi crezut că e firesc să promită un titlu. Poate că am avut chiar şi ceva ironie în alegerea mea, gândindu-mă că despre “Putere, libertate şi graţie divină” se poate scrie în doar o sută treizeci de pagini cel mult un îndreptar introductiv de uz bisericesc. Nuanţa ironică nu era totuşi însoţită de nicio senzaţie de respingere sau negativitate, dimpotrivă, interesul mi-a fost deschis şi pozitiv (pentru că ştiam dinainte câte ceva despre Deepak Chopra). Aşa am ajuns să intru în visul vieţii acestei cărţi cu adevărat iluminată, curată, bună pentru cel care o citeşte. Mi-am adus aminte de ea ieri seară, aşa cum fiecare dintre noi îşi aduce aminte, cu un pic de şansă, cum îi vine inspiraţia şi, mai ales, de unde. Mi-am adus aminte cât de mirat am fost când am ajuns la unul dintre cele mai intime paragrafe ce mi-a fost dat vreodată să le citesc (generos exact pentru mine, deci intim şi direct cu minele meu – sinele):

Despre conştienţă şi noroc:

Întocmai cum a zis şi Cristos: “Sunteţi în această lume, dar nu aparţineţi ei“, în starea de conştienţă cosmică rămânem încă în acestă lume – în starea de veghe, de vise sau de somn profund – şi totuşi suntem conectaţi la sursă, în timpul tuturor acestor stări. La fel ca becul de la uşă, care luminează atât în cameră, cât şi în afara ei, noi suntem în amândouă locurile. Când se întâmplă acest lucru, apar sincronicitatea, norocul şi indiciile ascunse. Începem să înţelegem puterea intenţiei. Începem să urmărim dialogul interior şi să spunem: “Ştiu că felul în care îmi vorbesc mie însumi condiţionează schimbările din fiziologia mea, din lumea mea“.

Deepak Chopra nu are nicio urmă din acel misionarism cu trimiteri în prozelitism, aşa cum se întâmplă la unii dintre acei pastori predicatori des întâlniţi. Spiritualismul lui, câştigat prin meditaţie, îl ajută să scrie simplu, dar cu înţelegere foarte largă. Cartea sa se citeşte în curiozitate şi plăcere (fapt ce m-a influenţat şi m-a inspirat chiar, ca să pot ţine ritmul acestor paragrafe), seamănând cu un mic reportaj făcut în laboratorul de cercetări ale particulelor elementare (CERN) din Elveţia, unde specialiştii trăiesc visul găsirii particulei cuantice responsabile pentru întreaga existenţă. După o sută treizeci de pagini totul e explicat, la fel ca în finalul unui reportaj bine făcut. Nu-i aşa că e permisă comparaţia?

Accesul la această carte devine posibil atunci când dialogul interior îi spune celui care citeşte: “Vreau să aflu, iar de la Deepak Chopra voi afla, simt asta!“. În acest caz (e cazul dorit), trimiterile la scrierile vedice, la poemele sufiste ale lui Rumi sau la Biblie strălucesc în ilustrarea unor idei foarte frumoase, potrivite pentru a simboliza tot ce e necesar de ştiut în această viaţă.

Despre vibraţie şi creaţie:

Lumea este vibraţia infinitului, iar în felul acesta noi imaginăm universul să existe. Vedanta afirmă: “Când infinitul vibrează, lumile par să se scufunde. Când o torţă este învârtită rapid, apare un cerc de lumină; când este ţinută drept, cercul dispare. Vibrând sau nu, conştienţa infinită este aceeaşi peste tot, în orice moment. Dacă nu înţelege acest lucru, omul este supus iluzionării. Dacă înţelege, toate iluziile dispar“.

Orice lucru la care ne putem gândi – un scaun, o culoare, un munte, un gând un curcubeu – este doar o vibraţie diferită a aceleiaşi esenţe. Ceva vibrează şi creează totul, iar acea vibraţie are loc în prezenţa sufletului. Sufletul vibrează şi creează gânduri. Sufletul vibrează şi creează trupul. Sufletul vibrează şi creează întregul univers. Oamenii din antichitate au spus-o. Alchimiştii egipteni au spus-o. La fel şi filosofii greci şi oricine are o idee despere cum are loc creaţia. Toţi spun că este o vibraţie.

Despre fiinţă şi moarte:

Estenţa fiinţei voastre este o realitate neschimbătoare, care creează un tipar de energie, ce vine şi pleacă. Acest tipar – care se naşte şi moare, şi îşi schimbă, în permanenţă, numele şi forma – este persoana cu care voi vă confundaţi. Puteţi crede că un “eu sunt” personal este cauza şi sursa a tot ce vi se întâmplă., dar aceasta este tot o păcăleală, o holucinaţie creată tot de o percepţie distorsionată. Trebuie să renunţaţi la ideea că sunteţi o personalitate bine determinată, fixă în spaţiu şi timp. Ceea ce apare ca un “eu sunt” personal, este universalul “eu sunt”, starea de a fi din orice făptiră. Adevăratul “eu sunt” este întregul proces nesfârşit al purei potenţialităţi, care se exprimă pe sine prin diferite camuflaje: eu sunt potenţialitate pură. Eu sunt universul. Eu sunt tot ceea ce se întâmplă. Dacă mă uit afară şi văd stelele şi galaxiile, aceasta este ceea ce se întâmplă, acesta sunt eu. Eu sunt lumina – şi tot eu sunt ochii care o percep. Eu sunt vântul – şi tot eu sunt aripile păsărilor care zboară. Nu există un alt “eu sunt”, în afară de Fiinţa unică, întregul univers.

Ceea ce voi numiţi “voi înşivă” se află într-o continuă schimbare şi transformare. Totul se transformă – şi totuşi, nimic nu moare vreodată. Picătura de apă devine vapori, care formează un nor ce cade ca ploaie sau zăpadă. Norul se transformă în apă, iar apa se transformă în râul curgător şi în lacul îngheţat care se topeşte şi, în cele din urmă, se reîntoarce în ocean, de unde picăturile de apă devin, din nou, vapori.

Oceanul conştienţei infinite dă naştere miliardelor de suflete din lume. Se exprimă pe sine, prin diversitate infinită a vieţii – şi totuşi, natura sa rămâne aceeaşi. Este mereu acolo. Nu dispare niciodată; se transformă numai. La fel, nici noi nu ne pierdem sufletul – adevărata noastră esenţă – când ne transformăm în aceste molecule, în aceste minţi, aceste trupuri, aceste relaţii. Întocmai ca şi în viaţă, dincolo de moarte are loc o continuă transformare a ceea ce numim individ.

Este precum a spus poetul Rumi, într-unul din cele mai memorabile versuri ale sale: “Când voi muri, voi zbura împreună cu îngerii, iar când voi muri pentru îngeri, ceea ce voi deveni, voi nici nu vă puteţi îmagina”. Şi de ce nu ne putem imagina aceasta? Pentru că, atunci când murim, suntem într-o cu totul altă stare de percepţie.

Despre interior şi exterior:

Apoi, ne trezim într-a şaptea stare de conştienţă – conştienţa unimii. Aceasta se întâmplă când spiritul din noi, care este acum pe deplin treaz, se contopeşte cu sufletul din obiecte, care şi ele sunt, de asemenea, pe deplin treze. Acestea două devin una şi nu există decât un singur spirit. Noi suntem acel spirit unic, iar întregul univers este manifestarea acelui spirit unic. În conştienţa unităţii, iubirea radiază din inima noastră, ca un foc de artificii. Sinele personal devine Sinele universal, iar noi vedem întregul univers în fiinţa noastră.

Aceasta se întâmplă, atunci când înţelegem cu adevărat expresia vedică: “Eu nu sunt în lume; lumea este în mine. Eu nu sunt în trup; trupul este în mine; Eu nu sunt în minte; mintea se află în mine. Trupul, mintea şi lumea există pentru mine, deoarece eu mă mişc în interiorul meu, creându-le.

În mod normal, de gândim la noi ca la o persoană care trăieşte într-un loc, într-un oraş, într-o ţară. în lume. Dar aceasta nu este realitatea adevărată; lucrurile stau tocmai pe dos. Lumea există în noi. Ceea ce noi numim “trupul fizic” şi “lumea fizică” sunt proiecţii ale propriei conştiinţe. Fără noi – “eu sunt”  – lumea nu ar exista. John Wheeler, un fizician teoretician, coleg cu Albert Einstein, a spus că universul nu există, decât dacă există un observator conştient al acestuia. Observatorul conştient ar putea fi un tânţar, sau am putea fi eu şi voi. Dar, aşa cum nu poţi obţine curent electric, decât dacă ai un terminal pozitiv şi unul negativ, tot aşa nu poţi avea un univers fizic, decât dacă există un creator şi cineva care să perceapă creaţia.

Universul este conştient şi, fiindcă este conştient, e conştient de sine însuşi. Aşadar, conştienţa infinită este propriul său observator. Unde se află acest observator? Observatorul se află în discontinuitate, în interval, în poziţia oprit. Ce observă observatorul? Neapărat se observă pe sine însuşi. Înainte ca infinita conştienţă să se observe pe sine, nu există nici spaţiu, nici timp, nici materie. Nici cauzalitate. Există doar posibilitatea sau potenţialul pentru toate acestea. Dar când observatorul, care se află în discontinuitate, se observă pe sine însuşi, care se află tot în discontinuitate, opritul observă opritul, şi, în mod misterios, se porneşte. În acest fel, conştienţa infinită, interacţionând cu sine însăşi, creează observatorul, procesul observării şi ceea ce este observat. Toată crearea este o interacţiune cu sine însăşi.

Interacţionând cu sine însăşi, conştienţa infinită crează mai întâi mintea, apoi trupul, apoi lumea fizică. Tot ceea ce noi numim “fizic” este o translaţie, înăuntrul minţii, a diferitelor frecvenţe vibratorii ale conştienţei. Iar mintea, la rândul ei, este o interpretare a conştienţei faţă de sine însăşi.

Într-un vers foarte frumos, Rumi spune: “Am trăit la limita nebuniei, vrând să cunosc cauzele, tot bătând la o uşă. Uşa se deschide. De fapt, eu băteam din interior“. Cu alte cuvinte, suntem cu toţii incluşi într-o singură minte – fie că o numim “mintea Lui Dumnezeu”, “conştienţa infinită”, “spirit” sau “câmpul unificat”. Nu există un interior, nu există un exterior, există doar activitatea unei conştienţe unice. Natura noastră fundamentală este conştienţă pură. Iar sufletul, ca un aspect al conştienţei pure, trebuie să observe conştienţa pură, prentru a crea spaţiul, timpul, materia şi cauzalitatea.”

Despre parte şi întreg:

“Masa şi scaunul sunt făcute din lemn şi fiecare părticică din lemn conţine în sine, întreaga istorie a universului. Lemnul provine din copaci şi păduri. Copacii şi pădurile sunt făcute din lumina soarelui şi apa ploilor, din pământ şi aer, din vidul infinit de dincolo de adâncimile spaţiului şi întunecimile timpului. Copacii şi pădurile sunt inseparabile de veveriţe, de cuiburile păsărilor şi de întreaga reţea a vieţii din marele lanţ al fiinţării. Masa şi scunul sunt inseparabile de întregul univers şi tot ce conţine acesta. Ele sunt tâmplarii şi fabricile, angajatorii şi angajaţii, vânzătorii şi clienţii lor. Ele sunt toţi aceşti oameni şi vieţile şi iubirile lor, speranţele şi deznădejdile lor, temerile şi plăcerile lor, bucuria şi durerea lor….Un vechi proverb din India spune: “Depui atât de multe eforturi de a învăţa, când tot ce ai de făcut este să-ţi aminteşti“. Şi ce trebuie să vă amintiţi? Adevărata vostră natură.

De îndată ce vă veţi descoperi adevărata identitate, veţi fi vindecaţi la fiecare nivel, iar transformarea voastră va începe. Un poem Zen spune: “Frunzele toamnei, zăpada iernii, brizele verii, florile primăverii. Dacă eşti pe deplin treaz, acesta este cel mai frumos anotimp al vieţii tale“.

Liniştea lui Deepak Chopra face bine şi invită la întâmpinarea amintirilor, cu căldură şi intimitate.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

O invitaţie… altfel

Publicat de Claudia Fotin 17 Ianuarie 2015 Comments Off

N-am mai scris pentru Pagini de cultură de foarte multă vreme. Iată, mă întorc cu un articol cât se poate de subiectiv. Profit de ocazie să nu vă fac doar o simplă invitație la un recital printre ai cărui protagoniști mă număr și eu, ci totodată să vorbesc și despre unul din subiectele cele mai dragi mie: viola. Nu vioara, viola.

Am pierdut șirul de câte ori în ultimii patru ani am repetat ”Nu vioară, violă” (am chiar prieteni care spun intenționat vioară ca să mă audă corectându-i) și de câte ori am explicat diferența dintre cele două, în diferite moduri și limbaje. N-am să fac asta acum, e plină lumea de informații științifice. Am să vă invit să ascultați diferența sonoră, detaliile de culoare, acelea pe care numai observându-le direct le poți sesiza, ca diferența de culori dintre răsărit și apus. Viola nu e instrumentul acela pe care îl descoperi întâmplător pe internet când te plimbi de pe un site pe altul, nu te deranjează la soundcheck, nu o sesizezi ușor într-un ansamblu, nu-ți prinde privirea din zbor. Viola o alegi, ca o iubire matură, te îndrăgostești de ea dintr-o dată și apoi o alegi din nou, zi de zi. Viola e ca un tărâm de mijloc, între cer și pământ, undeva în echilibru, balansându-se între sonorități astrale și rădăcini adânci, viola nu e o coincidență, nu e o întâmplare, e o decizie conștientă, fiecare sunet își are viața lui, locul lui în muzică, sonoritatea lui, fiecare trăsătură de arcuș o ai dinainte predestinată și atunci când cânți ai senzația că recitești un roman pe care l-ai scris dinainte dar căruia insiști constant să îi dai noi valențe, noi semnificații.

Pentru toți aceia cărora le-am povestit despre violă, despre muzică și încă altele, pentru toți aceia cărora le-am promis că am să-i anunț și am să-i chem când am concert, pentru cei care sunt intrigați de acest instrument atât de ascuns și totuși fără asemănare, pentru cei care au descoperit viola și știu ce minune e și ce poate ea să spună fără cuvinte: avem recital, adică o să vă cântăm ceva, luni seară, în 19 ianuarie 2015, de la ora 19.00, în sala Orpheum a Facultății de Muzică Timișoara (Piața Libertății, nr 1). Acompaniați la pian de doamna Roxana Ardeleanu vor urca pe scenă Olivera Ștefanov și Cristian Rațiu (și eu) și alături de doamna Aida Marc va urca Daniel Robu. Cu toții suntem, și aici mă blochez, îndrumați, da, dar e prea mic cuvântul, coordonați, prea rigid, ”la clasa”, prea academic, drept să spun, nu pot să descriu ce face Cristian Andriș, profesorul nostru, cu noi. E omul acela care, oricât mi-aș fi bătut capul săptămâna asta ca să născocesc o altă formulare, e custom made pentru violă. Pur și simplu, e creat să cânte la instrumentul acesta. Cristi Andriș duce cântatul și predatul la alt nivel, mai înalt și totodată mai profund, extrem de precis și tehnic și cumva supra-real. Mai multe despre el aici: www.cristian-andris.com.

Și vă așteptăm luni seară, de la ora 19.00, să vă cântăm lucrări frumoase, de la profunzimea lui Bach, trecând prin delicatețea clasicismului și ajungând la stilul modern englez al lui Sir William Walton.

Aviz scriitorilor de teatru: CONCURSUL NAŢIONAL DE DRAMATURGIE

Publicat de Pagini de Cultura 16 Ianuarie 2015 Comments Off

Consecvent în ambiția sa de a descoperi noi texte, de a lansa și confirma scriitori de teatru, Teatrul Naţional din Timişoara îi provoacă şi în acest an la creaţie pe dramaturgii români. Textele pentru noua ediţie a Concursului Naţional de Dramaturgie (CND) sunt aşteptate la secretariatul TNTm până cel târziu în data de 21 februarie 2015.

Competiţia se adresează dramaturgilor de limbă română, debutanţi sau consacraţi, din România sau diaspora şi are ca obiectiv central selectarea şi promovarea unor texte care nu au mai fost publicate sau montate anterior.

Piesele vor fi trimise într-un plic cu specificarea “pentru Concursul Naţional de Dramaturgie”, pe adresa: Teatrul Naţional, Str. Mărăşeşti nr. 2, 300086 Timişoara, România. Plicul expediat va conţine următoarele: textul în format digital (fără menționarea autorului); textul listat (fără menționarea autorului); un al doilea plic, mai mic, pe care va fi scris titlul piesei. Acest al doilea plic – sigilat – va conţine coordonatele autorilor şi va fi deschis de juriu doar după desemnarea textelor câştigătoare, precizează organizatorii concursului.

Juriul va desemna trei texte pentru finală. Acestea vor fi publicate într-un volum editat și tipărit la Teatrul Național. De asemenea, cele trei texte vor fi prezentate în spectacole-lectură în cadrul FEST-FDR 2015. Premiul pentru piesa care, în urma lecturilor publice, va fi desemnată câștigătoare, este reprezentat de montarea acesteia până la finalul anului 2015 și includerea sa în repertoriul curent al Naționalului timișorean.

Primul spectacol al anului 2015 la Teatrul Naţional: despre Eminescu, omul

Publicat de Pagini de Cultura 15 Ianuarie 2015 Comments Off

Sărbătorită în 15 ianuarie, Ziua Națională a Culturii marchează, simbolic, nașterea limbii române moderne, prin unul dintre marii ei creatori – poetul nepereche Mihai Eminescu. La 165 de ani de la nașterea poetului, prozatorului, publicistului, dramaturgului, traducătorului Mihai Eminescu, Teatrul Național din Timișoara lansează joi, 15 ianuarie, de la ora 19, la Studio UȚU, prima premieră a noului an – EMINUL MEU IUBIT, un spectacol tandru, al intimității, un spectacol despre omul Mihai Eminescu.

Scenariul imaginat de Sabin Popescu retrasează una din poveștile frumoase și triste, intrate deja în legendă – iubirea dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, două spirite pe cât de apropiate, pe atât de diferite, unite de ceva mai presus decât ei. Scrisorile lor, triste, pasionale, comice – într-un cuvânt, umane – se transformă în replică teatrală, prin interpretarea actorilor Colin Buzoianu și Iuliana Crăescu. Spectacolul developează omenescul, prea-omenescul unei relații a unui om, dar în care răzbate cu prisosință sublimul relației, chinurile ei, spiritualizarea. Apropiindu-te de Eminescu ca om de teatru observi că de fapt Eminescu te iubește, spune regizorul Sabin Popescu, cel ce semnează acest spectacol.

Scenografia este semnată de Krisztina Nagy (costume) și Zsolt Fehervári (decoruri). Muzica aparține lui Ilie Stepan, mișcarea scenică poartă amprenta lui Alin Radu, conceptul video îi aparține lui Lucian Matei, light-design-ul fiind creația lui Florian Putere.

Biletele au fost puse în vânzare la Agențiile Teatrului Național (Agenția „Mărășești”, str. Mărășești nr. 2 și Agenția „Sala 2”, Parcul Civic, orar: marți – duminică, orele 11 am – 7 pm), precum și online, pe www.tntimisoara.com.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015