• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Trupele din regiune strâng rândurile: se apropie festivalul TESZT

Publicat de Pagini de Cultura 29 Aprilie 2015 Comments Off

Cea de-a opta ediție a Festivalului Euroregional de Teatru TESZT are loc anul acesta între 23 și 30 mai. Spectacole din Croația, Muntenegru, Ungaria, Serbia, Slovenia și România vor îmbia publicul la dialog cultural în sălile Teatrului Maghiar de Stat ”Csiky Gergely” din Timișoara.

Anul acesta, accentul cade pe colaborare și coproducții între teatrele euroregiunii DKMT (Dunăre, Criș, Mureș, Tisa). De exemplu spectacolul ”Moliendo Café”, realizat cu actorii teatrelor maghiar și german din Timișoara sau spectacolul lui Bojan Jablanovec, intitulat ”Manipulări” și care adună în scenă actori din patru țări.

Sala Mare a Teatrului Maghiar va găzdui 14 spectacole de excepție în decursul săptămânii 23-30 mai. Multe sunt adaptări după texte clasice sau deja cunoscute, care sub influența acestor trupe și regizori au primit o formă contemporană. Astfel, dincolo de poveștile originale, TESZT ridică o seamă de probleme – în ce condiții se mai poate face teatru astăzi, ce importanță au și în ce măsură sunt actuale și relevante operele clasice în regiunea în care trăim.

Evenimentele din off-ul festivalului sunt de asemenea surse inedite de divertisment: slam poetry sau poezie-spectacol în miez de noapte, ateliere și improvizații teatrale. Muzica, dansul, literatura contemporană și cele mai noi forme ale acesteia vin în completarea programului.

Festivalul TESZT este o platformă importantă a întâlnirilor între artiști deja cunoscuți publicului din edițiile precedente, directori de teatre și de festivaluri, oameni de teatru, critici, generația nouă a artiștilor și public.

Târgul Liceelor Timişene revine la Casa Tineretului

Publicat de Pagini de Cultura 28 Aprilie 2015 Comments Off

Târgul liceelor revine la Casa Tineretului din Timişoara. Peste 50 de şcoli îşi vor prezenta oferta educaţională în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Târgului Liceelor Timișene, eveniment găzduit miercuri, 29 aprilie, de Fundația Județeană pentru Tineret Timiș.

Evenimentul se adresează în special elevilor de clasa a VII-a și a VIII-a, precum și părinților acestora, care au astfel posibilitatea să cunoască specificul fiecărui colegiu/liceu în vederea unei alegeri documentate la finalizarea studiilor gimnaziale.

Fiecare liceu participant va beneficia de un stand expozițional unde se vor prezenta informații cu privire la oferta educațională proprie (numărul de clase, profilul, calificarea obținută după absolvire etc.), infrastructură, resurse umane precum și colaborările cu mediul public și/sau privat.

Târgul Liceelor Timișene – Târg al ofertelor educaționale se va desfăşura între orele 10:00 şi 18:00 şi este organizat de Inspectoratul Școlar Județean Timiș împreună cu Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Timiș/Centrul județean de Asistență Psihopedagogică Timiș.

Surpriză la ediţia din 2015 a Concursului Național de Dramaturgie: două dintre cele trei texte selecționate pentru etapa finală, respectiv Prieteni şi monodrama Ego, aparțin aceluiași autor – Alexandru Teodorescu, un tânăr de 17 ani din Cluj. Cel de-al treilea text pentru care a optat juriul CND este intitulat Avioane de hârtie şi aparține unei autoare care în ultimii ani se afirmă constant pe scena dramaturgiei românești – Elise Wilk.

Concursul Naţional de Dramaturgie reprezintă o importantă rampă de lansare şi de promovare a textului de teatru românesc contemporan. Dacă anul trecut a readus în atenţia publicului un autor care a câştigat acest premiu şi în anul 2008, Carmen Dominte, iată că acest an confirmă prezența unei tinere autoare din ce în ce mai prezente în spațiul teatral românesc, Elise Wilk, și plasează un nume nou, despre care cu siguranţă se va mai auzi: Alexandru Teodorescu, declară reprezentanţii Teatrului Naţional Timişoara. În acest an, au jurizat piesele înscrise în concurs Nicolae Mandea, președintele juriului, Mihaela Michailov, Ioan Cocora, Dan-Marius Zarafescu şi Codruța Popov. Ca de fiecare dată, regula primă a concursului este anonimatul dramaturgilor până după stabilirea pieselor finaliste.

Cele trei texte au fost prezentate marți, 21 aprilie, de la ora 11.00, la Galeria Calina, în lectura actorilor Teatrului Național din Timişoara. Piesa Avioane de hârtie a fost prezentată de Ana Munteanu, Raul Bastean, Ionuț Iova, Raul Lăzărescu, Jasmina Mitrici și Cristina Varga (coordonator Mihaela Lichiardopol); iar lectura textului lui Alexandru Teodorescu, Prieteni, a aparținut actorilor Cristina Dumitru, Flavius Retea, Bogdan Spiridon, Roberta Popa Ionescu şi Ştefan Roman (coordonator Ion-Ardeal Ieremia); monodrama Ego fiind interpretată de actorul Romeo Ioan (coordonator Sabin Popescu).

În preambulul celor trei lecturi publice, managerul Teatrului Național, Ada Hausvater și Nicolae Mandea, președintele juriului, au lansat volumul apărut în colecția aTeNT a Teatrului Național, CND 2014, volum ce reunește cele trei texte finaliste ale anului trecut. Lansarea a fost făcută în prezența şi cu intervențiile a doi dintre cei trei dramaturgi publicați în volum, respectiv Edith Negulici și Gheorghe Truță.

JAMES BLUEMEL, autorul seriei ROMANIANS ARE COMING, vine la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 21 Aprilie 2015 Comments Off

Seria de televiziune Romanians Are Coming difuzată de CHANNEL 4 în Marea Britanie a creat controverse şi reacţii în rândul compatrioţilor noştri care-şi duc traiul în Anglia. Situaţia a escaladat cu demonstraţii în faţa sediului televiziunii britanice, implicarea ambasadei României şi replici de anvergură în media din patrie.

Asociaţia Documentor l-a invitat în Timişoara pe James Bluemel, autorul seriei Romanians Are Coming şi, în premieră în România, va proiecta integral seria în cadrul acţiunii Open Documentary Session 2015.

Evenimentul va avea loc vineri, 24 aprilie, începând cu ora 10:00, în sala ovală a City Business Centre, str. C. Brediceanu nr. 10 (Piaţa 700) Timişoara, în cadrul simpozionului “Imagine şi Prejudecată”. În prezenţa lui James Bluemel, autorul controversatei serii de televiziune ROMANIANS ARE COMING, difuzată pe Channel 4, într-o dezbatere alături de reprezentanţi ai societăţii civile, analişti media, politicieni, presa şi profesionişti din domeniul audio-vizualului vom aborda tema imaginii României peste hotare în faţa prejudecăţilor, stereotipurilor şi realităţii, declară organizatorii evenimentului.

În aceeaşi zi, începând cu ora 20:00, în premieră în România, va fi proiectată integral seria “Romanians Are Coming”. Proiecţia va fi urmată de Q&A şi va avea loc la Centrul cultural Ambasada, str. Anton Seiller nr. 2, Timişoara.

O zi înainte, joi 23 aprilie, Open Documentary Session 2015 debutează cu o seară dedicată filmului documentar care abordează într-o anumită măsură fenomenul muzical. Sub titlul EURO PUNKO VIZIUNE, se vor proiecta în premieră în Timişoara trei filme documentare cu PUNK, cu VIZIUNE, cu câţiva EURO, despre unele personaje care au parte de eşec, altele care au parte de succes şi unele care încă n-au parte de nimic, punctează reprezentanţii Asociaţiei Documentor.

De la ora 18:00, în prezenţa autorului Ognjen Glavonić se va vedea Zivan Makes A Punk Festival, Serbia, 2014, urmat de la ora 20:00 de Hijacking Exit, România, 2015, în prezenţa autorului Flavius Baican. De la ora 21:00, se va proiecta The Punk Syndrome, Finlanda, 2012. Nimeni nu bănuia în perioada când filmul participa şi câştiga premii la festivaluri că trupa care este subiectul filmului avea să devină reprezentanta Finlandei la EUROVISION 2015. Proiecţiile sunt urmate de Q&A şi vor avea loc la centrul cultural Ambasada, str. Anton Seiller nr. 2, Timişoara.

Toate evenimentele sunt deschise publicului larg, iar intrarea este liberă.

Evenimentul este susţinut de Centrul Naţional al Cinematografiei şi Consiliul Judeţean Timiş.

***

Asociaţia Documentor reprezintă autorii şi producătorii de film documentar din România, membrii săi sunt personalităţi ale filmului documentar românesc, unii dintre aceştia activând în ţară, iar alţii în străinătate.

Începând cu anul înfiinţării 2007, Asociaţia Documentor a organizat în fiecare an câte un eveniment major, în parteneriat şi cu participare internaţională de prestigiu, în domeniul filmului documentar. La initiaţiva şi împreună cu Asociaţia Documentor, Discovery Campus, Eurodoc, Documentary Campus, Sunny Side of The Doc sau ESoDoc, entităţi recunoscute în lumea filmului documentar au adus în România experţi, programe de formare, simpozioane şi workshop-uri care au contribuit direct la dezvoltarea filmului documentar din România şi a sectorului de producători independenţi.

Incendii, spectacol nominalizat UNITER, la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara

Publicat de Pagini de Cultura 21 Aprilie 2015 Comments Off

Miercuri, 22 aprilie, de la ora 19:00, în prezența membrilor juriului UNITER, a regizorului Radu-Alexandru Nica și a unor actori de neuitat, spectatorii au ocazia nu doar să vadă un spectacol extraordinar, ci și să susțină prin aplauzele lor șansa Timișoarei de a se regăsi și anul acesta în galeria laureaților premiilor UNITER. Spectacolul se traduce simultan în limba română.

Piesa Incendii, scrisă în 2003 de Wajdi Mouawad, a fost adaptată pentru filmul omonim nominalizat la premiile OSCAR pentru „Cel mai bun film străin” al anului 2011.

Am simțit că un teatru maghiar e mai potrivit pentru un astfel de text. Felul serios, adânc, profund psihologic în care actorii maghiari înțeleg să-și trateze personajele mi s-a părut foarte potrivit pentru scenariul acesta,” relatează regizorul spectacolului Incendii.

Radu-Alexandru Nica a montat și a colaborat ca regizor invitat la mai multe teatre de prim rang din România, iar spectacolele sale au fost jucate și pe scenele din Chicago, Liverpool, München, Gdansk, Essen, Heidelberg și Ulm. A obţinut numeroase premii şi distincţii, printre care Premiul UNITER pentru Debut (în 2005, pentru Nora) şi o nominalizare la premiul UNITER pentru regia spectacolului Mountainbikerii de Volker Schmidt, montat la Teatrul German de Stat din Timişoara (în 2012).

Anul acesta, Radu-Alexandru Nica își dispută titlul de cel mai bun regizor cu Victor Ioan Frunză (spectacolul „Mobilă şi durere”) și Andrei Şerban (spectacolul „Omul cel bun din Seciuan”). Premiul pentru va fi decernat la cea de-a XXIII-a ediţie a galei premiilor Uniunii Teatrale din România (UNITER), pe 25 mai, în proaspăt inaugurata Sală Mare a Teatrului Național din București.

Regal artistic la FEST-FDR 2015!

Publicat de Pagini de Cultura 19 Aprilie 2015 Comments Off

Modulul FDR al FEST-FDR 2015, singurul festival din România dedicat dramaturgiei românești, continuă cu o serie de spectacole din Cluj, Târgu Mureş şi Bucureşti. Astfel, duminică, 19 aprilie, ora 17.00, la Studio UȚU, este programat spectacolul Amalia respiră adânc de Alina Nelega, regia Tudor Lucanu (Teatrul Național Cluj).

Despre această piesă, selecţionerul Festivalului, teatrologul Oana Borş, scria: ”Textul Alinei Nelega, unul dintre cele mai bune texte-oglindă a experienţelor trăite în anii comunismului, este o provocare pentru orice actriţă. Anca Hanu reuşeşte, cu talentu-i bine cunoscut, să aducă pe scenă candoarea şi inocenţa, disperarea şi tristeţea, speranţa şi neputinţa resemnată a personajului ce urcă treptele vieţii.

Spectacolul semnat de Nona Ciobanu, Cel care închide noaptea (Teatrul Maghiar Cluj), este programat tot duminică, 19 aprilie, ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului Naţional Timişoara. Max şi Hanna, cei doi protagoniști ai spectacolului, sunt prinși în cușca destinului lor întunecat și în cuşca istoriei. Au nevoie de reconstituirea trecutului lor, în scopul de se a curăța / înțelege / pedepsi – reciproc, și pe ei înșiși. Pentru aceasta trebuie să-şi provoace propria lor natură, propriul destin, unul pe altul.

De la ora 21.00, la Sala 2, publicul este prins În trafic, un spectacol de Alina Nelega (Teatrul Național Târgu-Mureș). Piesa anului în 2014, premiul acordat de către UNITER ce îi statuează calităţile, În trafic este compusă din şapte monoloage feminine şi surprinde, plecând de la un fapt divers petrecut în trafic, crize ale indentităţii feminine, astăzi, în malaxorul unei societăţii contemporane.

Luni, 20 aprilie sunt programate trei spectacole din Bucureşti. Astfel, la ora 17.00, la Studio UȚU, are loc reprezentaţia cu Amintiri din epoca de școală de Mihaela Michailov (Asociația ADO Bucureşti). Un spectacol care rememorează fragmente de istorie personală şi pune întrebări, dezvăluind fricile, speranţele, visele, aspiraţiile celor din băncile şcolii, aflaţi la o vârstă a speranţelor.

Tot luni, 20 aprilie, începând cu ora 18.00, în Sala Mare a Teatrului Naţional Timişoara, este programat spectacolul Noul locatar de Eugène Ionesco, pus în scenă de Tompa Gábor (Teatrul Nottara, București). Un locatar într-o locuinţă nouă pentru el, dar mult prea veche pentru Portăreasă, doi hamali şi multe, foarte multe bagaje. Un spectacol care vorbeşte despre neputinţa de a renunţa la amintirile de lângă şi din noi, în drumul spre marea şi eterna mutare. Un puternic eseu scenic despre puterea trecutului, un balast pe care îl purtăm inutil şi care nu lasă loc prezentului să se instaleze.

Ziua de luni, 20 aprilie, se încheie cu spectacolul Mobilă și durere de Teodor Mazilu, programat la ora 20.00, în Sala 2. Producţia este semnată de Victor Ioan Frunză (Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, București). Unul dintre spectacolele-cercetare realizate de Victor Ioan Frunză în ultimii ani, Mobilă şi durere, este şi o întoarcere şi o re-evaluare a dramaturgiei româneşti de dinainte de revoluţie. O posibilitate de dezvolta scenic tipologii şi de a devoala caractere, oferind actorilor şansa de a excela, aşa cum de altfel o fac în acest spectacol.

Două zile de teatru, şase spectacole, regizori precum Tompa Gábor şi Victor Ioan Frunză, autori precum Eugène Ionesco, Teodor Mazilu, Alina Nelega, Mihaela Michailov, Nona Ciobanu şi un regal actoricesc sunt doar câteva dintre motivele pentru care merită să fiţi prezenţi zilele acestea la FEST-FDR 2015.

Mai multe informații despre spectacolele FDR  puteți găsi pe www.tnimisoara.com.

Biletele se pot achiziționa de la Agențiile Teatrului Național (Agenția „Mărășești” , str. Mărășești nr. 2 și Agenția „Sala 2”, Parcul Civic), de marți până duminică între orele 11 și 19, sau online, pe www.tntimisoara.com.

Lansarea Seriei de autor Gheorghe Crăciun la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 18 Aprilie 2015 Comments Off

Triplu eveniment cultural la Librăria Cartea de nisip din Timişoara. Vineri, 24 aprilie, la ora 18.00, la librăria de pe Str. Victor Vlad Delamarina nr. 1, va avea loc lansarea Seriei de autor Gheorghe Crăciun, un nou proiect editorial Cartea Românească, dedicat unuia dintre cei mai importanți scriitori români contemporani.

Cu acest prilej va avea loc și vernisajul expoziției „15 desene originale semnate de Gheorghe Crăciun”, expoziție ce va putea fi vizitată în perioada perioada 24 aprilie-24 mai 2015. Evenimentul, la care sunt invitaţi să participe Carmen Mușat, Oana Crăciun, Gabriela Glăvan, Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, se va încheia cu proiecţia unui film documentar cu Gheorghe Crăciun şi Alexandru Vlad.

Seria de autor dedicată scriitorului Gheorghe Crăciun apare sub îngrijirea criticului literar Carmen Muşat şi a fiicei autorului, Oana Crăciun. Aceasta reunește atît lucrări de proză, eseistică, publicistică, teorie și critică literară deja consacrate, cît și volume inedite, rămase în manuscris în arhiva sa. Seria debutează cu volumele Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină) și Mecanica fluidului, ale căror coperte sunt ilustrate cu desenele originale ale autorului. Acestora li se vor adăuga romanele Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fără corp și Pupa russa, o ediție revizuită a volumelor de publicistică Cu garda deschisă și Reducerea la scară, cărțile de eseuri deja publicate În căutarea referinței și Teatru de operațiuni, precum și alte lucrări inedite (Lentila sferică, Operații pe cărți deschise, Mono-stereo).

Vor fi incluse în seria de autor lucrările sale de teorie și critică literară Aisbergul poeziei moderne, „una dintre cele mai solide şi înnoitoare cărți scrise la noi în ultimele decenii”, în opinia criticului și teoreticianului literar Mircea Martin și Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu. Seria va fi completată de Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), de volume de poezie şi proză inedite, precum și de corespondența și interviurile lui Gheorghe Crăciun.

Fiecare volum conţine o prefaţă semnată de Carmen Muşat, o notă biobibliografică extinsă, un dosar critic pentru opera antumă şi documente inedite din Arhiva Crăciun.

***

GHEORGHE CRĂCIUN (1950-2007), prozator, eseist, publicist, teoretician și critic literar este unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani.

A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982), Compunere cu paralele inegale (1988), apărut și în limba franceză, Composition aux parallèles inégales (2001), Frumoasa fără corp (1993, 2007), Mecanica fluidului (2003), Pupa russa (2004) –, volume de eseuri, publicistică, de teorie şi critică literară, precum şi Falsul jurnal la Pupa russa. Trupul știe mai mult (1993-2000)(2006). Este prezent în numeroase antologii de proză, precum Desant ’83 (1983), Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice (1994, 1999), Generaţia ’80 în proza scurtă (1994), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999), Literatura română postbelică între impostură și adevăr (2000), Tizenegy. Kortárs román prózaíró (2005), Top 22. Teil II. The Only Way Is Up… (2005), Les Belles Étrangères. Douze écrivains roumain (2005), Plural [26:2 2005]. Eromania (2005).

A primit, între altele, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 2003), premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de critică a anului (1997, 2002).

De acelaşi autor la Polirom: Femei albastre (2013).

Sursa foto: http://translations.observatorcultural.ro/

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: Spirala prejudecăţilor

Publicat de Horea Bacanu 18 Aprilie 2015 Comments Off

Am deschis cartea scrisă de Margaret K. Nydell cu curiozitate pentru ce promitea să conţină, iar titlul este foarte clar – “Ce ştim despre arabi?” – dar şi cu teama de a întâlni o abordare ideologizată în stilul american de după Patriot Act.

După primele cincizeci de pagini am avut răspunsurile, iar cartea a intrat pe nesimţite în categoria celor pe care le citeşti până la final, fără ezitare. Profesor de dialectologie arabă de la Universitatea Georgetown, Margaret K. Nydell nu este un cercetător de laborator al lumii arabe, ci aduce în paginile acestei cărţi documentare o experienţă de o viaţă trăită în ţările aparţinând ariei lumii arabe, servind multă vreme Departamentul de Stat american în Maroc, Arabia Saudită şi Tunisia. Foarte multe dintre întrebările esenţiale despre lumea arabă îşi găsesc răspunsuri în această carte pătrunzătoare, neutră ideologic, foarte bine documentată cu statistici şi cifre de dinamică socio-economică. Şi, surpriză, inclusiv perspectiva psiho-socială asupra societăţii arabe este foarte bine formulată, iar la această parte a cărţii mă voi concentra în acest comentariu, adică la capitolele despre fundamentalismul islamic şi antiamericanism, capitole ce nu conţin ceea ce ne-am aştepta, nu sunt scrise în clişeele mass-media obişnuite, utilizează instrumente de cunoaştere şi noţiuni ştiinţifice şi oferă surpriza unei descrieri a fenomenului relaţiilor dintre arabi şi occidentali în cei mai corecţi termeni ai dinamicii percepţiilor. Adică lasă la o parte orice propagandă despre pericolele ce vin pentru occidentali din lumea arabă şi analizează pătrunzător şi sofisticat realităţi ce nu pot fi descifrate decât prin explicaţiile subiective legate de percepţii şi semnificaţii culturale.

Mai întâi este necesară o minimă precizare a noţiunilor, aşa cum riguros o face şi autoarea. Lumea arabă este formată din 17 ţări (este o acoperire dată de cercetările acestui autor, însă formal, în Liga Arabă sunt 22 de ţări) în care se vorbeşte limba arabă, gruparea lor fiind pe criteriul limbii şi nu al etnicităţii. Şi, mai ales, trebuie să înţelegem foarte exact distincţia dintre arabi şi musulmani (definiţi prin religia lor, islamică). Dacă musulmanii sunt o majoritate în 55 de ţări, cu o populaţie totală de circa un miliard şi jumătate, definiţi prin religia islamică, cea care are cea mai mare rată de extindere din lume, mai ales datorită imigrării (devenind a doua religie, ca membri, atât în Statele Unite cât şi în Europa), arabii sunt aproximativ trei sute de milioane, cu o pondere de 5% creştini sau de alte religii decât cea islamică.

Cele 17 ţări ale lumii arabe sunt grupate în patru zone:

- Magrebul – Maroc, Algeria, Tunisia, Libia

- Africa de Nord-Est – Egipt şi Sudan

- Levantul – Liban, Siria, Iordania, Irak

- Peninsula Arabică – Arabia Saudită, Yemen şi statele Golfului Arab: Kuweit, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman

Este interesantă analiza diferenţelor dintre ţările arabe, pentru o trimitere directă la realităţile prezentului, la noul stat SI, la primăvara arabă desfăşurată în revoluţiile şi convulsiile sociale din Tunisia, Egipt, Siria, şi de curând chiar în criza din Yemen. Între aceste ţări, aparţinând toate lumii arabe, sunt diferenţe importante.

Magrebul, termen care în arabă înseamnă Vestul Arab, constituie o zonă puternic dominată de naţionalismul berber, cel mai important factor politic ce diferenţiază această zonă.

Africa de Nord-Est este săracă, agricolă (Egiptul) şi tribală (Sudanul).

Levantul, zonă din răsăritul Mării Mediterane, grupează ţări cu o populaţie ce îşi are aceleaşi origini semitice, Liban, Siria şi Palestina, şi imediat învecinate acestora sunt Iordania şi Irakul – vechea Mesopotamie – (cu o populaţie cu rădăcini venind din triburile beduinilor).

Peninsula Arabică (denumită şi Al-Jazeera) este adevăratul leagăn al civilizaţiilor semitice în sensul cel mai puternic etnic, care a fost, de-a lungul timpului, cel mai puţin influenţată de contacte cu alte civilizaţii, populaţia rămânând profund tradiţionalistă şi conservatoare, primul semnal despre aceste caracteristici fiind vizibil în vestimentaţie: bărbaţii poartă haine lungi şi o bucată de stofă pe cap, iar femeile sunt îmbrăcate tot în haine lungi, cu văl pe cap, acoperirea feţei fiind destul de răspândită (iar în Arabia Saudită obligatorie). Diferenţele sunt semnificative între statele din Peninsula Arabică: Arabia Saudită este extrem de conservatoare şi este bogată, Yemenul este sărac, iar statele Golfului deţin cele mai mari cote ale nivelului de trai şi averilor acumulate.

Ajungând însă la discutarea sofisticată a profunzimilor culturale ale lumii arabe, descoperim cauze şi factori explicativi ale marilor diferenţe faţă de occident:

Credinţe şi valori:

De exemplu, vesticii tind să considere individul ca punct central al existenţei sociale. Legile se aplică în mod egal fiecăruia, oamenii au dreptul la anumite genuri de intimităţi, iar mediul înconjurător poate fi controlat prin mijloace tehnologice. Toate aceste consideraţii influenţează puternic atât viziunea vesticilor faţă de lumea înconjurătoare, cât şi comportamentul social.

Arabii, caracteristic, gândesc aşa: multe, dacă nu cele mai multe lucruri în viaţă sunt controlate, în cele din urmă, mai degrabă de soartă decât de om. Potrivit concepţiei lor, toată lumea iubeşte copiii, înţălepciunea creşte odată cu vârsta, iar personalităţile înnăscute ale bărbaţilor şi femeilor sunt foarte diferite. Toate acestea joacă un rol important în conturarea culturii arabe.

Prieteni şi străini:

În cultura occidentală, faptele sunt mult mai importante şi mult mai valoroase decât cuvintele. În cultura arabă, o promisiune verbală este la fel de valoroasă ca şi un răspuns favorabil. Dacă evenimentul nu mai are loc, cealaltă persoană nu mai poate fi în întregime responsabilă de nereuşită.

Emoţie şi logică:

Cultura occidentală pune un accent deosebit pe obiectivitate, în timp ce cultura arabă consideră subiectivitatea mai presus de orice.

Un capitol important al culturii arabe tradiţionale este reprezentat de fatalism, conform căruia oamenii nu au nicio putere în controlarea evenimentelor. …

Pentru arabi, fatalismul se bazează pe credinţa că Dumnezeu are controlul direct şi ultimativ asupra a tot ceea ce se întâmplă. Dacă ceva nu merge bine, oamenii nu sunt vinovaţi şi pot, fără nicio justificare, să nu întreprindă nimic pentru schimbarea sau îmbunătăţirea situaţiei, deoarece la mijloc este voinţa Domnului. Prea multă încredere în controlarea evenimentelor reprezintă un semn al aroganţei asociată cu blasfemia.

Realitatea:

Realitatea este ceea ce tu percepi – dacă tu crezi că ceva există, atunci acel ceva este cât se poate de adevărat pentru tine. Dacă selectezi şi reordonezi faptele şi apoi ţi le repeţi destul de des, ele, în cele din urmă, devin realitate ….

Diferenţa dintre vestici şi arabi constă nu în faptul că acestă selecţie are loc, ci în felul în care fiecare face selecţia. Arabii înclină să permită percepţiilor subiective să hotărască ce e real sau nu, şi, astfel, să-şi direcţioneze acţiunile. Aceasta reprezintă o sursă obişnuită de frustrări pentru vestici, care adesea nu înţeleg de ce oamenii din Orientul Mijlociu fac ceea ce fac. Ceea ce nu înseamnă că arbii nu pot fi obiectivi – ba pot. Dar de multe ori există diferenţe în comportamentul lor exterior.

Dacă arabii simt că ceva le ameninţă propria lor demnitate, este posibil ca ei să fie obligaţi să nege acel ceva, chiar dacă li se demonstrează contrariul. Un occidental poate evidenţia uşor lipsurile în argumentaţia lor, dar nu aceasta e importantă. Dacă nu vor să accepte evidenţele, ei le vor respinge şi vor acţiona în conformitate cu propriul punct de vedere asupra situaţiei. Rareori arabii vor recunoaşte deschis că greşesc, mai ales dacă aceasta înseamnă să-şi păteze obrazul.

Pentru arabi onoarea este mai importantă decât faptele.

Dimensiunea umană:

Arabii văd viaţa într-un mod aparte, fiind preocupaţi de oameni şi sentimentele lor. De aceea pun accent  pe factura umană când iau decizii sau analizeayă evenimente. Ei consideră că occidentalii sunt înclinaţi să privească faptele într-un mod mult prea abstract şi teoretic; ca urmare, cei mai mulţi sunt lipsiţi de sensibilitate în faţa semenilor.

Sigur, mai sunt şi multe alte diferenţe între comportamentele şi semnificaţiile acordate de occidentali şi de arabi (cum discută probleme personale, subiectele sensibile despre politică şi religie, distanţa necesară unui dialog direct, gestica specifică, diferenţele de gen, drepturile politice, poligamia, convenţiile sociale, bunele maniere şi eticheta, structura socială, căsătoria, divorţul, familia, elocinţa, limbajul şi credinţa arabă în puterea cuvintelor de a afecta evenimentele ulterioare).

Până la acest stadiu al materialului documentar s-au structurat primele zece capitole ale cărţii, care sunt, de fapt, pregătitoare pentru cele două capitole ce urmează, miezul acestei cărţi.

În partea dedicată Fundamentalismului islamic (islamism militant sau politic), se arată fără nicio urmă de îndoială faptul că acesta reprezintă doar o manifestare politică şi socială, fără să aparţină corpului central al religiei islamice.

Musulmanii obişnuiţi, “celelalte 99 de procente”,  nu îi consideră pe creştini sau evrei infideli sau necredincioşi. Nu ar face asta, aşa cum nici noi, occidentalii obişnuiţi, nu am folosi în privinţa lor termenii stânjenitori şi depreciatori ai epocii Criciadelor. În 40 de ani nu am auzit nici măcar o dată acest termen folosit de musulmanii de pe stradă pentru a-i caracteriza pe occidentali ori societăţile şi instituţiile lor.

Musulmanii nu pot iniţia un atac pe care să-l numească Jihad. El trebuie proclamat numai ca autoapărare. Extremiştii consideră însă că, de vreme ce Vestul nu încetează să-i asuprească, ei se justifică prin Jihadul de autoapărare.

Jihadul nu este unul din cei cinci stâlpi ai islamului (Declamarea Declaraţiei de Credinţă, Rugăciuni de cinci ori pe zi, Acte de caritate pentru nevoiaşi, Postul în luna Ramadanului, Pelerinajul la Mecca) şi nici nu reprezintă reazemul de bază al religiei, indiferent de perspectiva occidentalilor…..Dar a fost şi va rămâne o datorie a musulmanilor de a se angaja într-o luptă pe toate planurile – moral, spiritual şi politic, cu scopul de a făuri o societate dreaptă şi decentă.

Relaţia reciprocă dintre percepţiile arabe şi cele americane este surprinsă plecând de la datele de sondaj actuale: gradul de aprobare globală a Statelor Unite este situat în Ţările Arabe între 2% în Egipt şi 20% în Liban, cu 4% în Maroc, 11% în Emiratele Arabe Unite, 15% în Iordania. Adică cifre dezastruoase. Explicaţiile acestor nivele minimale în percepţiile globale despre Statele Unite se referă la politica externă americană:

Din ambele părţi, sentimentele antiamericane şi antiarabo-musulmane se bazează tot atât de mult şi pe percepţii şi pe realitate; e important cine şi ce fel de persoane ascultă şi la ce fel de concluzii au ajuns. Ambele părţi generalizează, şi până acum, fiecare şi-a format deja o părere în mare parte negativă, o imagine stereotipă despre cealaltă. Deşi oamenii nu cunosc nimic despre o regiune şi despre locuitorii săi, ei sunt nevoiţi să de mass-media pentru a-şi forma convingerile.

Iar spirala percepţiilor, care se alimentează antitetic şi evoluează amplificându-se reciproc între arabi şi americani, poate să ducă la realităţi percepute ce nu mai au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi a americanilor şi arabilor.

Arabii ajung să fie supăraţi pentru că operaţiunile militare şi nemilitare desfăşurate de SUA în Orientul Mijlociu sunt percepute de localnici ca un amestec american în regiunea lor. O relatare The Washington Post din 11 iulie 2004 sub tilul: “CIA Insider: The Threat We Refuse to Get” arată:

În ceea ce priveşte modul de confruntare cu ameninţările Islamului, unul dintre cele mai mari pericole pentru americani este să continue să creadă – impulsionaţi de liderii Americii – că musulmanii ne urăsc şi ne atacă pentru ceea ce suntem şi gândim şi nu pentru ceea ce facem… America este detestată şi atacată, deoarece musulmanii consideră că ei ştiu precis ce fac Statele Unite în lumea arabă.

La rândul lor, americanii sunt şi ei supăraţi, pentru că percep aşa-zisul atac la valorile americane:

Ei urăsc libertatea noastră, valorile şi felul nostru de viaţă.

Ei detestă succesul nostru.

Ei nu ştiu destule despre noi.

Antiamericanismul este o scuză.

Am avut parte de o lungă istorie a urii.

Şi totuşi, dincolo de prejudecăţi, cultura americană este apreciată de arabi (peste 80% din arabi iubesc muzica, filmele, hainele americane, valorile democraţiei şi libertăţii, iar aproape 70% îşi doresc să cunoască sau să întâlnească americani), iar potenţialul cel mai ridicat de emigrare al arabilor se îndreaptă tot spre Occident, Europa şi America. Iar majoritatea populaţiilor din ţările arabe cred că democraţia de tip occidental ar funcţiona şi la ei (primăvara arabă a venit pe acest fundal de socio-dinamică pro-democratică):

În Iordania, peste 90% din numărul strudenţilor consideră că învăţăturile islamului nu vin în contradicţie cu demorcaţia sau drepturile omului.

Multe ţări din lumea arabă nu sunt pregătite însă de democraţie, iar acest fir roşu al clasificării ţărilor în funcţie de decalajul resurselor pentru democraţie este un bun indicator al evoluţiei pe viitor al ţărilor arabe:

Numeroşi americani, când se gândesc la democraţie, o analizează prin prisma propriei experienţe, ce este şi ce înseamnă. Dar pentru că o democraţie să funcţioneze sunt necesare câteva lucruri: cetăţeni informaţi (cu un nivel rezonabil al ştiinţei de carte), încredere în opoziţie (vor renunţa la putere dacă nu vor fi votaţi) şi o identitate naţională ce depăşeşte devotamentul faţă de rude, triburi, religie sau origine etnică. Ceea ce este dificial în Orientul Mijlociu, unde multe graniţe au fost trasate arbitrar şi incorect la sfârşitul Primului Război Mondial de către Anglia şi Franţa, după ce au preluat controlul în regiune. Ca urmare, s-a ajuns la formarea unor naţiuni din oameni care nu aveau nicio dorinţă să fie uniţi. Pentru prima dată, popoarele din Orientul Mijlociu s-au descoperit caracterizate prin geografie. Chiar şi astăzi, nu putem considera graniţele din zonă ca fiind fixate.

Nimeni nu spune că arabii nu-şi doresc demoraţia, ca ideal; mai degrabă se poate spune că aceste condiţii nu se întrunesc încă în ţările lor. Probabil că nici democraţia nu va fi prea curând atinsă. Reformele ce privesc pluralismul, autoritatea legii, responsabilitatea vor apărea prin efortul vechilor elite din fiecare ţară.

Mi-au atras atenţia câteva cifre ale prezenţei musulmanilor în SUA: din cei cinci milioane de musulmani ce trăiesc în SUA, aproximativ 25% sunt arabi, 33% au originea sud-asiatică (India, Pakistan, Bangladesh), 30% sunt negri americani, iar restul sunt Africa sau Asia de Sud-Est. Peste zece mii de musulmani servesc în armata SUA.

Toate percepţiile antagonice ori evaluările favorabile reciproce dintre arabi şi occidentali sunt speculate de liderii lumii pentru jocuri strategice şi sunt folosite ca pretexte în conflicte geo-strategice şi pentru resurse. Învârtirea acestei spirale a prejudecăţilor în mâna unora dintre liderii politici şi militari ai lumii chiar ajunge să potenţeze terorismul instituţionalizat, aşa cum este şi în cazul SI.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015