Istoric, în aprile 1867 se stabileşte moneda naţională numită LEU, sub Carol I, având 100 de subdiviziuni, numite bani. Primele monede vor fi emise la monetăriile Heaton şi la Watt & Co, ambele din Birmingham, respectabile monetării din Regatul Unit, având valorile 1 banu, 2 bani, 5 bani, 10 bani. Vom aştepta până în anul 1868 când se trece la emiterea primei monede româneaşti de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj fix de doar 200 de exemplare, această operaţiune fiind considerată tehnic probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890.
Cele patru monede din 1867 fomează astfel două emisii monetare, fiecare având gravate distinctiv clar numele monetăriilor Heaton şi Watt & Co sau variantele prescurtate H respectiv WATT & C. pentru valoarea de 1 banu, dat fiind că dimensiunea redusă a bănuţului nu permitea să se graveze mai mult.
Moneda de 1 banu are circa 15 mm diametru, 1 gram, predominănd ca materie primă cuprul, în proporţie de 95%, tirajul imprimării de 2.500.000 piese la Heaton şi 2.500.000 piese la Watt &Co. Ce surprinde la acest set şi, în special, la această mignonă monedă este designul produs. Pe avers inscripţia de 1 banu flancată de un graţios ansamblu de două cununi, stânga o ramură de laur, dreapta una de stejar, prinse cu o panglică sub care discret se vede însemnul monetăriei emitoare. Pe revers avem inscripţia România urmată de stema României flancată de un frumos cerc perlat fin.
Doar în 1870 se infiinţează Monetăria Statului, până atunci se alege forma de a emite banii în străinătate. Emisiunea de 2 bani creşte la diametru la 20 mm, urmată de cea de 5 bani la 25 mm şi cea de 10 bani la 30 mm în diametru.
Importantă este apariţia acestor monede după încercările din timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care pusese primele baze ale unei posibile şi dorite monede naţionale (1859). Primele monede româneşti urmau să se numească “români”, un “român” fiind împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Proiectul nu a putut fi realizat însă, până în 1864 fiind bătute doar câteva monede de probă. Circularea efectivă de monede sub Carol I, aruncă efectiv România în plină modernitate, utilizând la început valorile mici sub ochii aprigi ai Porţii Otomane.
Putem privi moneda de 1 banu ca o prima emisie modernă, sau să le admirăm în întregul set de patru monede cu valorile descrise mai sus. Nu discutăm frecvenţa acestora în colecţii private sau pe site-urile specializate în vânzări numismatice, vorbim despre o valoare a unui bănuţ dincolo de subiectivele cote şi licitaţii, un bănuţ care şi-a strigat Independenţa… Bravo, tânăra Românie din 1867!
Mihai Petrescu
Sursă foto: http://www.romaniancoins.org/
PDF 
