• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Obiceiri culinare în lume: China – patria ceaiului

Publicat de Pagini de Cultura 18 Iulie 2016

Având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestei plante, China poate fi denumită pe bună dreptate patria ceaiului. Ceaiul a fost întrebuinţat pentru prima oară de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atât la prepararea băuturilor cât şi a mâncărurilor.

Fiind de mare importanţă pentru civilizaţiile asiatice, s-au născut legende despre descoperirea ceaiului. O legenda populară chineză spune că impăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea dintr-un bol cu apă fierbinte la umbra unui copac, în anul 2737 î.Hr. Câteva frunze s-au scuturat în bolul împăratului, făcând culoarea apei să se schimbe. Curios din fire, Shennong luă o sorbitură şi fu plăcut surprins de aroma şi de proprietăţile revigorante ale băuturii.

Dovezi materiale ale întrebuinţării plantei sunt recipientele cu ceai descoperite în morminte datând de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentară aparţine unui funcţionar chinez despre care se ştie că a murit în anul 273. Cert este că, în timpul dinastiei Tang (618-907), băutul ceaiului devenise popular datorită gustului său şi a calităţilor sale medicinale. Ceainăriile atrăgeau artiştii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).

Ceremonia ceaiului în China

Ceştile, ceainicele, paharele frumoase din porţelan sau ceramică, tehnica şi măiestria specială de opărire şi fiertura de ceai de diferite culori întruchipează într-o măsură cultura tradiţională din China. În oraşele chineze se pot găsi peste tot magazine de ceai şi ceainării. Renumite sunt acelea din oraşele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Mulţi oameni, atât vârstnici, cât şi tineri au obiceiul de a se duce împreună cu prietenii la ceainărie, ceea ce le face o plăcere deosebită. Există mai multe varietăţi de ceai, dar chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde în combinaţie cu iasomie.

Ceremonia ceaiului în China pune accentul pe ceai şi nu pe ritualul în sine. Important este felul în care miroase ceaiul, gustul acestuia, iar toţi paşii care se parcurg în timpul ceremoniei sunt destinaţi a fi apreciaţi.

Una dintre metodele chinezeşti de preparare şi servire a ceaiului este gaiwan. Cuvântul gaiwan denumeşte micul bol de proţelan aşezat pe o farfurioară şi acoperit cu un capac din care se bea ceaiul. Paşii ce trebuie urmaţi sunt următorii:

1. clătirea ceştii cu apă fierbinte – acestă etapă pregăteşte recipientul în care va fi pus ceaiul, purificându-l simbolic şi practic. Apa fierbinte încălzeşte ceaşca, detaliu important în prepararare ceaiurilor fine.

2. frunzele de ceai (1 sau 2 linguriţe) sunt adăugate imediat după clătirea ceştii, înainte ca aceasta să se răcească.

3. înaintea infuzării, frunzele sunt înmuiate cu câteva picături de apă fierbinte, eliberându-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecată înaintea adăugării restului de apă; altă modalitate de înmuiere este turnarea apei fiebinţi şi scurgerea ei imediat după aceea;

4. infuzarea – calitatea apei este foarte importantă; cea mai portivită apă este cea de izvor cu un conţinut potrivit de minerale (apa de la robinet şi apa distilată nu sunt indicate). Temperatura apei şi timpul de infuzare se stabileşte în funcţie de tipul de ceai:

- pentru ceaiul verde: temperatura apei trebuie să fie sub punctul de fierbere; cu cât temperatura este mai scăzută (60, chiar 50 de grade Celsius), cu atât timpul de infuzare poate fi mai lung şi aroma va fi mai puternică, fără a deveni şi amară;

- ceaiul oolong se recomandă a fi infuzat 3 minute la 80 de grade Celsius;

- ceaiul negru se infuzează 3 minute la 85 de grade Celsius;

- ceaiul pu-erh: se foloseşte apa la 100 de grade Celsius, lăsând la infuzat între 3 şi 5 minute.

5. când infuzia este gata, se acoperă cu capacul; se ridică gaiwanul cu mâna stângă, apucând farfurioara; se trece în mâna dreaptă şi se toarnă într-o carafă mică, mişcând uşor poziţia capacului şi ţinând gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac şi restul degetelor susţinând farfuria.

6. dacă frunzele sunt întregi şi de bună calitate, se poate obţine şi o a doua şi a treia infuzie, imediat după prima.

Metoda gongfu datează din aceeaşi perioadă ca şi metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramică nesmălţuită aşezate în boluri întinse. Metoda este similară cu cea gaiwan, însă nu se recomandă a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorită proprietăţilor izolatoare ale ceramicii din care este făcută vesela.

Conform medicinii tradiţionale chineze, ceaiul are funcţia de întărire a sănătăţii şi de prevenire şi combatere a maladiilor. Elementele principale conţinute în ceai sunt cafeină, aminoacizi, elemente minerale, ca sulf, potasiu, calciu. El este şi o sursă bogată de vitamine B şi C, care sunt strâns legate de sănătatea umană.

FOTOGRAFIE: În mijlocul evenimentelor din Mai 1968

La o jumătate de secol după evenimentele din mai 68, expoziţia ne aruncă înapoi în Parisul manifestaţiilor studenţeşti.

Festivalul Filmului European: Vino să iei pulsul Europei!

Festivalul Filmului European omagiază viitoarea Capitală europeană a culturii cu o ediţie specială timişoreană, timp de 4 zile.

Timişoara se pregăteşte de TESZT… pentru a unsprezecea oară

Teatru convenţional şi alternativ, dans contemporan, performance-uri, o instalaţie multimedia. E propunerea TESZT 2018.

Institutul Francez se transformă, şi în acest an, în Căsuţa Piticilor

Printre noutățile cu care vine această ediție se numără și un invitat special din Franța: trupa Nomi-Nomi.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015