Pagini de Cultura

Timişoara reprezintă un spaţiu multicultural şi multietnic recunoscut de către toată lumea. Orașul se poate mândri cu existența multor forme de manifestare artistică în limbile minorităţilor. Festivalul Minorităţilor Etnice din Timişoara, care se va derula duminică, 22 septembrie, în Piaţa Victoriei, reprezintă o altă modalitate de a evidenţia importanţa acordată menţinerii tradiţiilor în domeniul artei, coregrafiei şi chiar al gastronomiei minorităţilor acestui oraş.

Cu siguranţă, zona gastronomică va constitui un punct de atracţie pentru timişoreni. Delicii culinare vor putea fi savurate de către cei prezenţi: gulaş (Uniunea Democrată Maghiară din România), paste italiene (Asociaţia Stato dell’Arte Officina Culturale), fasole cu afumătură la ceaun şi prăjituri (Uniunea Sârbilor din România), sarmale, gogoşi, colţunaşi, cozonaci (Uniunea Ucrainienilor din România – Filiala Timiş), ştrudel cu dovleac (Forumul Democrat al Germanilor din Banat), azimă cu miere şi măr (Comunitatea Evreilor), prăjitură cu mac, ruladă (Uniunea Bulgară din Banat-România), prăjituri (Societatea Makedon-Armână). Slovacii din Butin, prezenţi pentru prima dată la acest festival, ne vor îndemna să gustăm găluştele specifice cu mac şi nucă.

Toate aceste delicii vor fi la dispoziţia celor prezenţi cu titlu gratuit, începând cu ora 17.00. Expoziţiile de costume populare şi atelierele vor întregi sfera activităţilor din parcarea Modex. Steagurile italienilor din Roma, dinamismul sârbilor veniţi din Loznica, dar şi recitalul de excepţie pe care îl vor susţine artiştii trupei Mahala Rai Banda, vor aduce un plus de spectaculozitate programului artistic pregătit de comunităţile etnice din Timişoara.

Vor fi 5 ore de muzică şi dans, coordonate scenic de Uica Mihai şi Veronica Mihoc, după următorul program:

16.30 Parada Minorităţilor

17.00 Deschiderea oficială a evenimentului

17.15 Comunitatea bulgară: Ansamblul „Slavjak” şi Nadia Sehabi

17.30 Comunitatea machedon – armână: Gramosteanj şi Kosta Mina (Macedonia)

17.50 Comunitatea maghiară: ansamblul „Bokreta” şi trupa „8 Light Minutes”

18.20 Comunitatea Evreilor: Corul „Shalom”

18.35 Comunitatea slovacă: Ansamblul „Fijalocka” din Butin

18.50 Facultatea de Muzică din Timişoara

19.10 Comunitatea ucraineană: Ansamblul „Kozaciok”

19.30 Comunitatea germană: Fanfara „Banater Musikanten” şi ansamblul „Banater Rosmarein”

20.00 Comunitatea sârbă: Ansamblul „Mladost”

Invitat: Ansamblul, „Vuk Karadzic” – Loznica

20.30 Comunitatea italiană: Sbandieratori di Carpineto Româno din Italia

20.40 Ansamblul „Chevereşana”

20.45 Mahala Rai Banda

Având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestei plante, China poate fi denumită pe bună dreptate patria ceaiului. Ceaiul a fost întrebuinţat pentru prima oară de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se atât la prepararea băuturilor cât şi a mâncărurilor.

Fiind de mare importanţă pentru civilizaţiile asiatice, s-au născut legende despre descoperirea ceaiului. O legenda populară chineză spune că impăratul Shennong a descoperit ceaiul în timp ce bea dintr-un bol cu apă fierbinte la umbra unui copac, în anul 2737 î.Hr. Câteva frunze s-au scuturat în bolul împăratului, făcând culoarea apei să se schimbe. Curios din fire, Shennong luă o sorbitură şi fu plăcut surprins de aroma şi de proprietăţile revigorante ale băuturii.

Dovezi materiale ale întrebuinţării plantei sunt recipientele cu ceai descoperite în morminte datând de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentară aparţine unui funcţionar chinez despre care se ştie că a murit în anul 273. Cert este că, în timpul dinastiei Tang (618-907), băutul ceaiului devenise popular datorită gustului său şi a calităţilor sale medicinale. Ceainăriile atrăgeau artiştii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).

Ceremonia ceaiului în China

Ceştile, ceainicele, paharele frumoase din porţelan sau ceramică, tehnica şi măiestria specială de opărire şi fiertura de ceai de diferite culori întruchipează într-o măsură cultura tradiţională din China. În oraşele chineze se pot găsi peste tot magazine de ceai şi ceainării. Renumite sunt acelea din oraşele Hangzhou, Chengdu, Guangzhou, Chaozhou. Mulţi oameni, atât vârstnici, cât şi tineri au obiceiul de a se duce împreună cu prietenii la ceainărie, ceea ce le face o plăcere deosebită. Există mai multe varietăţi de ceai, dar chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde în combinaţie cu iasomie.

Ceremonia ceaiului în China pune accentul pe ceai şi nu pe ritualul în sine. Important este felul în care miroase ceaiul, gustul acestuia, iar toţi paşii care se parcurg în timpul ceremoniei sunt destinaţi a fi apreciaţi.

Una dintre metodele chinezeşti de preparare şi servire a ceaiului este gaiwan. Cuvântul gaiwan denumeşte micul bol de proţelan aşezat pe o farfurioară şi acoperit cu un capac din care se bea ceaiul. Paşii ce trebuie urmaţi sunt următorii:

1. clătirea ceştii cu apă fierbinte – acestă etapă pregăteşte recipientul în care va fi pus ceaiul, purificându-l simbolic şi practic. Apa fierbinte încălzeşte ceaşca, detaliu important în prepararare ceaiurilor fine.

2. frunzele de ceai (1 sau 2 linguriţe) sunt adăugate imediat după clătirea ceştii, înainte ca aceasta să se răcească.

3. înaintea infuzării, frunzele sunt înmuiate cu câteva picături de apă fierbinte, eliberându-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecată înaintea adăugării restului de apă; altă modalitate de înmuiere este turnarea apei fiebinţi şi scurgerea ei imediat după aceea;

4. infuzarea – calitatea apei este foarte importantă; cea mai portivită apă este cea de izvor cu un conţinut potrivit de minerale (apa de la robinet şi apa distilată nu sunt indicate). Temperatura apei şi timpul de infuzare se stabileşte în funcţie de tipul de ceai:

- pentru ceaiul verde: temperatura apei trebuie să fie sub punctul de fierbere; cu cât temperatura este mai scăzută (60, chiar 50 de grade Celsius), cu atât timpul de infuzare poate fi mai lung şi aroma va fi mai puternică, fără a deveni şi amară;

- ceaiul oolong se recomandă a fi infuzat 3 minute la 80 de grade Celsius;

- ceaiul negru se infuzează 3 minute la 85 de grade Celsius;

- ceaiul pu-erh: se foloseşte apa la 100 de grade Celsius, lăsând la infuzat între 3 şi 5 minute.

5. când infuzia este gata, se acoperă cu capacul; se ridică gaiwanul cu mâna stângă, apucând farfurioara; se trece în mâna dreaptă şi se toarnă într-o carafă mică, mişcând uşor poziţia capacului şi ţinând gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac şi restul degetelor susţinând farfuria.

6. dacă frunzele sunt întregi şi de bună calitate, se poate obţine şi o a doua şi a treia infuzie, imediat după prima.

Metoda gongfu datează din aceeaşi perioadă ca şi metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramică nesmălţuită aşezate în boluri întinse. Metoda este similară cu cea gaiwan, însă nu se recomandă a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate datorită proprietăţilor izolatoare ale ceramicii din care este făcută vesela.

Conform medicinii tradiţionale chineze, ceaiul are funcţia de întărire a sănătăţii şi de prevenire şi combatere a maladiilor. Elementele principale conţinute în ceai sunt cafeină, aminoacizi, elemente minerale, ca sulf, potasiu, calciu. El este şi o sursă bogată de vitamine B şi C, care sunt strâns legate de sănătatea umană.

Din ciclul: Dacă nu ai un trecut ar trebui să îţi cumperi, dar dacă ai un trecut şi uiţi de el, ce poţi să mai faci?

Majoritatea plătim fără crâcnire când e vorba să vizităm ceva frumos în concedii. Dar iată, la câţiva km de Timişoara, întâlnim ceva deosebit, turnul de veghe medieval din Banloc, pe care, cine vizitează Banatul, tare mult şi-ar dori să îl poată vedea şi vizita, dacă ar mai avea ce…

La 7 km de Deta este localitatea Banloc, atestată documentar din 1552. Despre castelul din Banloc, căteva date… Se spune că între 1552 şi 1716 a fost sediul Paşei de la Timişoara aflată sub ocupaţie otomană. Oficial Castelul este atestat ca şi construcţie pe fundaţii vechi în 1793, ridicată de Contele Lazar Karatsonyi.

Dar despre construcţia – turn care precede castelul din Banloc vrem să vă vorbim. Cula se degradează de ani buni. Un ornament de colţ este căzut, iar în interior totul se află într-o situaţie disperată de distrugere şi degradare, care cere o imediată intervenţie de reparaţie şi conservare. De când am făcut această fotografie, în 2008, şi până astăzi, aprilie 2016, nici un centimetru de tencuială nu a fost reparată…

Interesant este că localizăm un turn asemănător în Ciacova, despre care informaţiile documentare ne orientează pentru datare cu ceva înainte de ocupaţia turcească din 1551, cu o arhitectură de aceeaşi inspiraţie. Mai interesant este că nici ocupaţia austriacă a epocii nu a dorit demolarea acestora, cu toată influenţa otomană, preferând păstrarea acestor edificii. Dar e posibil ca blânda nepăsare din anii actuali să le poată hotărî definiv dispariţia…

Rămâne, totuşi, o invitaţie să le vedeţi şi la o drumeţie pentru oricine. Merită câteva ore de măsurat cu pasul aceste inedite meleaguri din Timiş, undeva la 7 km se află şi Mânăstirea Partoş, alt loc absolut de neuitat… Mai departe nu mai sunt decât păduri tăcute şi imediat graniţa cu Serbia. O atmosferă tainică te îmbie la reverii la epoci demult uitate, undeva între Imperiul Otoman şi Ţările Apusene, iar aici, timpul parcă se scurge altfel, mai încet, ca o clepsidră care picură numai poveşti minunate…

Oare ne poate ajuta cineva să conservăm această deosebită construcţie, să o salvăm de la o dispariţie mută şi lipsită de nobleţe?

Mihai Petrescu

Situl de la Unip „Dealu Cetățuia“ a fost descoperit în 2006 în cadrul unui proiect mai larg de identificare a siturilor arheologice de pe Lista Monumentelor Istorice din județul Timiș, parțial și datorită localnicilor care au contribuit la identificarea lui pe teren. „Aceasta a fost șansa sitului arheologic de la Unip, că deși se află pe malul Timișului, fiind departe de orice cale de acces, nu a fost vandalizat de căutătorii de comori“, afirmă Dorel Micle, coordonatorul științific al șantierului arheologic de la Unip.

Săpăturile arheologice propriu-zise au început în anul 2009. Fiind un șantier-școală, la săpături participă în primul rând studenți ai Facultății de Litere, Istorie și Teologie ai Universității de Vest Timișoara, specializarea: Arheologie. Proiectul este finanțat de UVT, care suportă și cheltuielile pentru transportul, cazarea, activitatea de teren a studenților cât și prelucrarea materialului arheologic.

Șantierul-școală de la Unip „Dealu Cetățuia“ cu descoperiri arheologice din mai multe epoci

Pe șantierul arheologic de la Unip s-au făcut descoperiri aparținând mai multor epoci. Cea mai veche dintre acestea ar fi Hallstatt (cea mai veche perioadă din epoca fierului), o a doua este perioada dacică – perioada La Tène a doua epocă a fierului) și o a treia epocă este perioada slavă (secolul VII d.Hr.). Descoperirile arheologice din perioada Hallstatt includ mai multe colibe, locuințe cu un bogat material arheologic: vase de ceramică, râșnițe de piatră, fragmente din obiecte de metal – destinate toate uzului casnic. Din perioada La Tène provin cele mai „senzaționale“ descoperiri: urmele de locuințe dacice și gropi ritualice cu vase de ceramică. Descoperirile epocii slave cuprind locuințe semiadâncite. În unele locuri au fost găsite și fragmente de ceramică din perioada postromană (secolele III-IV d.Hr.) și din evul mediu dezvoltat (secolele XIV-XV).

„Cele mai spectaculoase descoperiri de până acum sunt cele nouă gropi ritualice în care au fost depuse cu mare grijă și cu scop clar ritualic, pe care astăzi încă nu îl putem explica, vase de ceramică și diferite obiecte de uz casnic“, spune lect. dr. Dorel Micle, coordonatorul științific al șantierului arheologic al Universității de Vest Timișoara de la Unip „Dealu Cetățuia“ (județul Timiș). „Din perioada La Tène provin urme ale unor locuințe dacice, inclusiv un cuptor circular de lut, și vasele de ceramică din gropile ritualice“, completează Micle. Câte astfel de gropi există, de fapt, nu se știe încă. Ceea ce au mai descoperit cercetătorii în unele vase de ceramică sunt semințe de graminee, linte, fructe și cânepă. O dovadă că în aceste recipiente s-a aflat hrană este și faptul că au fost descoperite aici mai multe oase de rozătoare. „Animalele au intrat în vase și nu au mai putut ieși“, explică cercetătorul.

„Avem cel puțin trei perioade de locuire succesivă aici“, spune Dorel Micle. Acesta subliniază cât de important este faptul, că deși zona despre care se credea până acum că era improprie locuirii umane din cauza mlaștinilor, cercetările arheologice au dovedit că era totuși foarte locuită, în tot arealul existând zeci de situri arheologice din diverse epoci.

Dr. Dorel Micle, coordonatorul științific al șantierului arheologic de la Unip, este asistat  de asistentul de cercetare Andrei Stavilă. La săpături participă în primul rând studenții Universității de Vest Timișoara.

Cercetările arheologice au început în 2006 și 2007 cu o ridicare topografică amănunțită și prospecțiuni geofizice care le-au oferit arheologilor o imagine de ansamblu privind existența unor posibile complexe arheologice. S-au desfășurat și prospecțiuni pedologice (analize de sol), iar ulterior a fost defrișată partea centrală a platoului. În 2009 au început săpăturile arheologice propriu-zise care au fost continuate în fiecare an până în 2015. În prezent lucrările au fost întrerupte pentru un an, timp în care va fi prelucrat materialul arheologic și publicate rezultatele cercetărilor. „Este posibil ca acest sit arheologic de epoca dacică să fie Cetatea Zurobara menționată de Ptolemeu, singura fortificație dacică din zona de câmpie la sud de râul Timiș“, conchide Micle.

Fotografie, artă culinară şi muzică – fotograful Răzvan Voiculescu îi invită pe iubitorii de cultură la un eveniment de suflet românesc. Miercuri, 11 decembrie, Răzvan Voiculescu îşi va lansa la Timişoara cel nou album de fotografie. Intitulat “ROST – Esenţe, gusturi şi stări româneşti”, impresionantul volum de 300 de pagini conţine o colecţie de ipostaze ale rostului românesc: meşteşuguri, obiceiuri, momente şi poveşti de viaţă.

Evenimentul va avea loc, începând cu ora 18:30, la City Business Conference Centre, clădirea D, şi va include proiecţia filmului de scurtmetraj “ROST – Păstrătorii”, realizat de regizorul Şerban Georgescu. Seara se va încheia cu un recital special Nicu Alifantis.

Lansat la 2 ani după “Bucătăria Hoinară”, noul album de fotografie semnat de Răzvan Voiculescu este considerat de autor drept piesa de încheiere şi cea mai amplă din seria dedicată satului tradiţional, serie din care au făcut parte şi albumele “România – Ţinuta umilă a splendorii” şi “Ţara Lăpuşului – Destine încrustate”.

Albumul a început, de fapt, de la ideea unei lumi la apus: în satele şi oraşele mici ale României, multe dintre meşteşugurile vechi se pierd, încet-încet. Auzim din ce în ce mai des despre “ultimul fierar”, “ultimul potcovar” sau “ultimii rapsozi”. Oamenii aceştia, ce îşi ştiu meştesugul şi îl ţin viu – în ton cu rostul străvechi, de multe ori tangent cu magia – nu au pe nimeni care să-i urmeze. Ideea de ROST – pe care o reprezintă aceşti meşteşugari, artişti, sau păstrători de tradiţii, prea puţin cunoscuţi sau chiar uitaţi – e posibil ca mâine să nu mai existe, declară organizatorii evenimentului.

Parte a unei campanii naţionale, albumul lui Răzvan Voiculescu şi-a propus ca printr-un obiect de artă fotografică să aducă poveştile şi chipurile acestor “Păstrători de Rost” în faţa publicului. De-a lungul a 2 ani, Răzvan Voiculescu şi echipa sa au întâlnit, descoperit, fotografiat şi filmat în toate regiunile ţării, aprope 100 de poveşti ale “Păstrătorilor de Rost”, potcovari, buciumani, cojocari, fierari, opincari, morari, rapsozi, creatori de muzeu sau făuritori de instrumente muzicale.

Seria naţională de lansări ale albumului reprezintă, totodată, şi punctul de pornire a unei campanii al carei mesaj principal este: “Avem un ROST. Îl păstrăm.” Campania îşi propune să implice cât mai mulţi români, motivându-i să se afilieze proiectului şi să descopere chipurile şi poveştile ROST-ului pe care înca îl mai avem: tradiţii, meşteşuguri, arte populare încă vii, oameni extraordinari – dar prea puţin cunoscuţi sau uitaţi. Beneficiul social al campaniei este acela de a oferi o variantă alternativă de modele, de “eroi” autentici, umani, uneori plini de riduri, dar şi de poveşti. În ultimă instanţă, proiectul este unul de apropiere şi apropriere – de recunoaştere a celor ce păstrează rostul, de recuperare a valorilor pe care ei le reprezintă şi de re-însuşire de către publicul larg (mai ales cel urban) a unor modele ce ţin de identitatea noastră, explică promotorii campaniei.

O după-amiază dedicată „laturii culinare” a Germaniei. Asta li se pregăteşte gurmanzilor din Timişoara pentru ziua de miercuri, 29 mai 2013, când sunt aşteptaţi la o întâlnire cu Birgitt Claus. La invitaţia Centrului Cultural German Timişoara, Birgitt Claus prezintă, în forma unui spectacol de gătit, ceea ce este actual în cultura culinară în Germania, vorbind în acelaşi timp despre aspectele culturale ale bucătăriei germane.

În călătoria culinară prin Germania, Birgitt Claus poartă publicul prin următoarele subiecte:

- „Unificarea naţională prin cratiţă” – ciorba de cartofi a Împăratului Wilhelm;

- „Propriul cuptorare valoarea aurului” – despre rolurile din bucătărie;

- „Necesitatea este mama inventivităţii”– bucătăria germană după război;

-„Pe frontul de vest – ceva nou” – două state germane, două bucătăriigermane;

-„Nici Negerkuss, nici Mohrenkopf” – Mâncaţi politic corect.

Totodată, în cadrul demonstraţiei de gătit, va avea loc o lectură din lucrările autorilor germane care s-au preocupat cu acest subiect culinar, iar la sfârşit publicului i se va oferi şi o degustare.

Evenimentul va avea loc miercuri, 29 mai 2013, la ora 18:30, la restaurantul Belvedere (în interiorul hotelului Timişoara – str. Mărăşeşti, nr 1 – 3). Deoarece participarea la eveniment este gratuită şi numărul participanţilor este limitat, cei interesaţi sunt rugaţi să se înscrie cu numele complet şi numărul de telefon (pentru orice întrebări sau eventuale modificări ale programului), la următoarea adresă de email: r.popa@ccgtm.ro

***

În anul 1998, Birgitt Claus a înfiinţat compania „Eßkultur” („Obiceiuri culinare”), pe baza cunoştinţelor ei personale privind alimentaţia sănătoasă şi diferitele aspecte legate de subiectul mâncării, fiind o nutriţionistă cu o mare bucurie de a găti şi interesată ce cultură şi artă. În concepţia ei, importantă nu este doar servirea unei mâncări sănătoase şi savuroase, ci de asemenea introducerea contextului cultural.

Evenimentul are loc în limba germană şi este sprijinit de Restaurant Belvedere şi Selgros Cash&Carry.

Sursa foto: www.tip-berlin.de

“Cultura culinară din Bucovina” este tema prelegerii pe care profesorul Rudolf Jaworski o va susţine vineri, 24 mai 2013, la ora 18:30, în biblioteca Centrului Cultural German Timişoara (str. Dr. Liviu Gabor nr.1). Intenţia acestei prelegeri este de a evidenţia aspectele şi semnificaţia preferinţelor şi caracteristicilor culinare din cadrul Monarhiei Habsburgilor, făcând referire în mod special la Bucovina. În acest caz, este vorba de un domeniu de cercetare care a fost încă prea puţin descoperit, dar a cărui expresivitate culturală nu este de subestimat.

Cultura culinară este cu siguranţă, nu doar în Germania, un subiect mult discutat. Este vorba de condiţiile locale şi influenţe externe, de obiceiuri şi ritualuri culinare, de simţuri şi filozofie de viaţă, şi toate acestea duc adesea la o varietate de forme literare. Tema culturii culinare, de data aceasta într-un alt cadru, Bucovina, este subiectul despre care vorbeşte germanistul Rudolf Jaworski în prezentarea sa. Produsele alimentare care au fost puse pe masă în trecut ne pot da informaţii cu privire la ceea ce producem la nivel local şi ceea ce se putea obţine în acea zonă. Dacă ştim cine mânca ceva anume, aflăm ceva despre diferenţele de clasă şi diferitele condiţii economice. Modul în care se mânca spune ceva despre ritualuri şi gânduri, declară reprezentanţii Centrului Cultural German Timişoara, organizatorul evenimentului.

Structura multinaţională a Marelui Imperiu a facilitat o largă variatate de culturi culinare diferite care nu au existat independente una de cealaltă, ci au dat naştere unei multitudini de forme mixte. Cu toate că tradiţiile culinare au fost folosite ca factori de identificare a diverselor naţionalităţi şi regiuni în viaţa de zi cu zi, acestea permit în acelaşi timp o interesantă vedere în adâncime a tiparului de ţesut pluricultural.

Evenimentul are loc în limba germană.

***

Prof. Rudolf Jaworski a fost, între 1975-1987, asistent de cercetare şi lector la Institutul de Istorie din Europa de Est şi Studii Culturale la Universitatea din Tübingen. Între 1987-2009 a fost directorul Secţiei de Istorie a Europei de Est la Departamentul de Istorie din cadrul Universităţii din Kiel.

Sursa foto: www.bucovina360.ro

Show culinar de proporţii la Librăria Cartea de Nisip. Sâmbătă, 26 ianuarie, de la ora 17, călătorim Cu Uica Mihai prin Europa într-un „Show care te învaţă să găteşti şi să mănânci”. Tema întâlnirii va fi Bucătăria germană pentru rafinaţi, iar invitatul special al avenimentului va fi solistul şi compozitorul Vasile Mardare.

“Cu Uica Mihai prin Europa. Show-ul care te învaţă să găteşti şi să mănânci” este capitolul special cu care începe Cartea de Nisip anul acesta. Împreună cu Uica Mihai, cunoscutul bucătar “bănăţan” vom învăţa să gătim şi, bineînţeles, vom gusta specialităţi culinare din cele mai diverse şi interesante. Vom avea invitaţi speciali,vom vorbi despre cărţi de bucate, vom prezenta reţete savuroase, declară Victor Marian, PR Cartea de Nisip. Provocarea lansată de organizatori pentru prima ediţie a evenimentului este Cum poţi găti patru feluri de mâncare cu doar 20 lei.

Astfel, cei ce vor da curs invitaţiei la prima dintre întâlnirile cu Uica Mihai, ce va avea ca temă Bucătăria germană pentru rafinaţi, vor învăţa cu pot să pregătească următorul meniu:

Aperitiv: Knusprige Kaiser Salad (salată verde, praz caramelizat, jambon glasat, piept de pui la grătar, sos vinegretă) + un păhărel de kornschnaps;

Supă: Bratwurst suppe (cârnaţi cu măghiran fierţi în supă clară cu ceapă, miere,oţet balsamic şi mirodenii);

Fel principal: Knedle mit schinken und parmesan (tăiţei de casă serviţi cu unt clarifiat, şuncă şi brânză Goulda);

Desert: Kloss teller mit obst (găluşte de brânză dulce cu pesmet prăijit, fructe confiate şi sos de vin alb);

Înscrieri se fac la Cartea de Nisip (V. V. Delamarina colţ cu str. Alba Iulia), la telefon: 0256/433 094 sau 0757 575168 sau prin e-mail: carteadenisip@grupullibrarium.ro. Taxa de participare este de 35 lei, iar locurile sunt limitate.

***

Mihai T. Ioan (Uica Mihai) este unul dintre cei mai populari şi prolifici bucătari bănăţeni. Scriitor şi jurnalist, Uica Mihai a devenit mai cunoscut în ultimii ani pentru emisiunile culinare pe care le realizează la TVR 3, TVR Timişoara şi Radio Timişoara, dar şi pentru volumele de proză şi poezie publicate. A scris o serie de cărţi de bucate sub titlul generic Poveşti despre mâncare. Ultimul volum publicat se numeşte Bucătărind cu Uica prin Banat şi este însoţit de un CD ce conţine câteva surprize.

Sursa foto: http://www.facebook.com/uica.mihai