Din ciclul: Dacă nu ai un trecut ar trebui să îţi cumperi, dar dacă ai un trecut şi uiţi de el, ce poţi să mai faci?
Majoritatea plătim fără crâcnire când e vorba să vizităm ceva frumos în concedii. Dar iată, la câţiva km de Timişoara, întâlnim ceva deosebit, turnul de veghe medieval din Banloc, pe care, cine vizitează Banatul, tare mult şi-ar dori să îl poată vedea şi vizita, dacă ar mai avea ce…
La 7 km de Deta este localitatea Banloc, atestată documentar din 1552. Despre castelul din Banloc, căteva date… Se spune că între 1552 şi 1716 a fost sediul Paşei de la Timişoara aflată sub ocupaţie otomană. Oficial Castelul este atestat ca şi construcţie pe fundaţii vechi în 1793, ridicată de Contele Lazar Karatsonyi.
Dar despre construcţia – turn care precede castelul din Banloc vrem să vă vorbim. Cula se degradează de ani buni. Un ornament de colţ este căzut, iar în interior totul se află într-o situaţie disperată de distrugere şi degradare, care cere o imediată intervenţie de reparaţie şi conservare. De când am făcut această fotografie, în 2008, şi până astăzi, aprilie 2016, nici un centimetru de tencuială nu a fost reparată…
Interesant este că localizăm un turn asemănător în Ciacova, despre care informaţiile documentare ne orientează pentru datare cu ceva înainte de ocupaţia turcească din 1551, cu o arhitectură de aceeaşi inspiraţie. Mai interesant este că nici ocupaţia austriacă a epocii nu a dorit demolarea acestora, cu toată influenţa otomană, preferând păstrarea acestor edificii. Dar e posibil ca blânda nepăsare din anii actuali să le poată hotărî definiv dispariţia…
Rămâne, totuşi, o invitaţie să le vedeţi şi la o drumeţie pentru oricine. Merită câteva ore de măsurat cu pasul aceste inedite meleaguri din Timiş, undeva la 7 km se află şi Mânăstirea Partoş, alt loc absolut de neuitat… Mai departe nu mai sunt decât păduri tăcute şi imediat graniţa cu Serbia. O atmosferă tainică te îmbie la reverii la epoci demult uitate, undeva între Imperiul Otoman şi Ţările Apusene, iar aici, timpul parcă se scurge altfel, mai încet, ca o clepsidră care picură numai poveşti minunate…
Oare ne poate ajuta cineva să conservăm această deosebită construcţie, să o salvăm de la o dispariţie mută şi lipsită de nobleţe?
Mihai Petrescu