Pagini de Cultura

Aşteptaţi-vă la muzică şi sunete pe care nu le-aţi mai auzit, instalaţii artistice pe care nu le-aţi mai văzut şi experienţe pe care trebuie să le trăiţi! Este mesajul pe care voluntarii PLAI îl transmit în acest an iubitorilor de muzică, artă şi multiculturalitate.

Ajuns la ediţia cu numărul XII, PLAI 2017 se va desfăşura în perioada 8 – 10 septembrie, la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara şi este organizat 100% de voluntari. De-a lungul timpului au fost alături de eveniment peste 1000 de persoane, cu vârste între 14 şi 60 de ani. Startul recrutării de voluntari pentru realizarea ediţiei din acest an a Festivalului PLAI a fost dat deja, iar tinerii dornici să se implice se pot înscrie în echipă până pe 28 iulie. Activităţile în care vor fi implicaţi voluntarii sunt diverse: amenajarea spaţiului cu tot felul de construcţii, organizarea intrării la festival, administrarea zonei de camping, curăţenie şi logistică, echipa de intervenţie, creatorii de zâmbete, echipa de suport pentru Aleea Culturală şi altele.

Cei care vor să fie voluntari trebuie să completeze ACEST FORMULAR şi să realizeze un scurt video în care fiecare trebuie să spună de ce vrea să vină la PLAI.

“PLAI este un eveniment organizat 100% de voluntari. În fiecare an construim o echipă de tineri entuziaşti, interesaţi să îşi asume responsabilităţi şi să fie foarte implicaţi pentru a crea acest festival. PLAI este pe lângă muzică şi activităţi culturale şi multiculturale, un loc al prieteniei, al celor mai frumoase valori care, puse împreună, oferă oraşului acest festival iubit şi aşteptat. PLAI este un microb sănătos şi o experienţă deschizătoare de drumuri şi perspective noi, un prilej pentru cunoaştere de sine, pentru muncă în echipă, pentru satisfacţii personale. Aşteptăm înscrierile pentru că din august începem organizarea”, a spus Deea Rădulescu, coordonatoarea Festivalului PLAI.

***

Organizatorii Festivalului PLAI au anunţat deja primele două nume care vor urca pe scena world music de la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara, artişti de origine africană a căror compoziţii sunt inspirate de frământările sociale, ca răspuns ferm pentru opresiune şi cu rol de eliberare şi de mobilizare a comunităţilor pentru o viaţă mai bună.

Primul artist anunţat pentru Festivalul PLAI 2017 este Bombino. După rebeliunea tuaregă din 2007, guvernul din Niger a interzis folosirea chitărilor temându-se de puterea acestora de a răspândi revolte. În acel an, Omar Moctar şi-a părăsit oraşul natal, Agadiz, şi împreună cu prietenii şi familia a fugit în Burkina Faso unde a solicitat refugiu. În urma unor sesiuni alături de alţi chitarişti tuaregi, Omar a primit porecla de “Bombino”, adică “cel mic”.

Unul din cele mai aşteptate documentare româneşti ale anului, Planeta Petrila, regizat de Andrei Dăscălescu, va putea fi văzut în premieră la Timişoara în deschiderea celei de-a patra ediţii a festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie.

Prezentat în premieră mondială la celebrul Festival Internaţional de Film Documentar din Amsterdam – IDFA, Planeta Petrila îi urmăreşte pe Ion Barbu, artist şi activist care luptă să salveze de la demolare clădirile istorice ale minei din oraşul Petrila, şi minerul Cătălin Cenuşă, care încearcă să îşi transfere brigada la o altă mină.

La proiecţia de gală din 20 iulie (ora 22.00, Grădina de Vară Capitol) vor fi prezenţi regizorul Andrei Dăscălescu, caricaturistul Ion Barbu, minerul Cătălin Cenuşă şi producătoarea filmului, Anamaria Antoci, membră a juriului Ceau, Cinema! 2017.

Debut al regizoarei Agnieszka Smoczynska, Fiicele dansului (Córki dancingu/The Lure), unul din hiturile de anul trecut ale cinematografiei poloneze şi câştigător al Premiului Special al Juriului la Sundance 2016, va putea fi de asemenea văzut, în premieră în România, într-o proiecţie eveniment la Ceau, Cinema!

În Varşovia anilor `80, două sirene misterioase sunt adoptate de un cabaret. În timp ce una caută dragostea oamenilor, cealaltă are intenţii mai puţin umane. O exuberantă şi electrizantă fantezie muzicală, prezentată cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti.

Spectatorii Ceau, Cinema! vor putea viziona la Timişoara şi unul din cele mai apreciate şi excentrice filme portugheze noi, John From (2015), regizat de João Nicolau. Proiecţie posibilă cu susţinerea Ambasadei Portugaliei la Bucureşti.

În ultima seară de festival, la Gottlob, prima localitate rurală cu cinematograf modernizat din România, publicul va avea şansa să vadă cel mai mare succes al cinematografiei suedeze recente, Un bărbat pe nume Ove (A Man Called Ove, r. Hannes Holm), film care a primit la începutul acestui an două nominalizări la Premiile Oscar. Evenimentul este sprijinit de Ambasada Suediei la Bucureşti.

Tot la Gottlob va fi programată, în prezenţa câtorva actori din distribuţie, şi coproducţia germano-română La drum cu tata (2016), primul film al tinerei regizoare Anca Miruna Lăzărescu.

Ca în fiecare an, Ceau, Cinema! a pregătit şi proiecţii matinale pentru copii. Publicul tânăr se va putea bucura de Viața mea de Dovlecel (2016, r. Claude Barras), animaţie elveţiană nominalizată la Globurile de Aur şi Oscar şi distribuită în România de Macondo, precum şi de un calup aniversar din celebra serie cehă de animaţii de scurtmetraj Pat & Mat.

Cea de-a patra ediţie a festivalului Ceau, Cinema! va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara şi Gottlob. PROGRAMUL proiecţiilor de film poate fi descărcat AICI.

***

Ceau, Cinema! este un festival dedicat filmului european, organizat de Asociaţia Marele Ecran şi Asociaţia Pelicula Culturală. Proiect realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), Primăriei Municipiului Timişoara, Consiliului Local Timişoara şi Consiliului Judeţean Timiş.

Femeia cu Părul Roşu, roman semnat de Orhan Pamuk, este un test experimental ficţional, perfect pentru câteva tipologii de cititori.

Pentru un cititor care se ocupă cu comunicarea şi PR-ul, obişnuit să se joace cu emoţiile şi sentimentele create prin mijlocirea cuvintelor, ori deprins cu tehnicile de mixaj vizual (întâlnite mai ales în textele ficţionale), noul roman al lui Orhan Pamuk dezvăluie întâi de toate o ingenioasă tactică de promovare a legăturii dintre legendele orientale şi cele ale civilizaţiei greceşti.

Soiul acesta de alăturare şi chiar întrepătrundere dintre Orient şi Occident este exemplificat prin paralela dintre legenda regelui din cetatea grecească Theba, Oedip, care îşi ucide tatăl, şi legenda din Cartea şahilor, scrisă de Ferdousi, în care se află tragedia lui Rostam şi a fiului său, Sohrab. Ledendele vorbesc simetric despre cum Oedip îşi ucide tatăl, pe regele Laios, dar şi despre cum Sohrab este învins în luptă şi ucis de tatăl său, Rostam. Faţă de Oedip şi tatăl său, eroii persani îşi schimbă doar rolurile învingătorului şi învinsului, jucate în oglindă de fiu şi tată în legenda iraniană.

Cel priceput în comunicare va admira în cel mai recent roman al lui Orhan Pamuk o intersecţie ficţională originală şi captivantă, prin care legendele sunt legate de viaţă, iar viaţa situată la graniţa dintre Occident şi Orient, trasată chiar prin Istanbul, este explicată magic prin forţa de seducţie şi de anticipare a legendelor, fie ele occidentale, sau fie ele orientale. Cititorului atent nu îi va scăpa puterea de atracţie creată de textul lui Pamuk, care vorbeşte de graniţa dintre viaţă şi legende, un punct care se sublimează în gândurile şi emoţiile personajelor din acest roman, ca şi graniţa dintre Occident şi Orient, sublimată şi ea prin paralelismul legendelor. Orice proiect de comunicare şi PR are nevoie, nu-i aşa, de un fir roşu mitologic,  ori măcar de o urmă de context magic, iar în acest roman el este strălucitor, formativ pentru cititorul din acest domeniu.

Unul dintre fragmentele din finalul ficţiunii aproape că prinde întreaga întindere a acestei convingătoare strategii de PR, construită de Orhan Pamuk pentru a marca locul intersecţiei magice dintre legendă şi viaţă.

„Am încercat s-o liniştesc: nu puteam, desigur, să vorbesc în numele dragului meu Enver, care se afla în închisoare şi al cărui proces era încă pe rol, dar puteam să o asigur că nici eu, nici fiul meu nu intenţionam să desfiinţăm Sohrabul, acea mare companie de construcţii întemeiată, cu deosebită inteligenţă şi inventivitate, de răposatul tată al băiatului, şi nici să-i lăsăm pe drumuri pe sutele de oameni care munceau acolo. Dimpotrivă, doream ca Sohrabul să devină şi mai productiv. I-am spus că, din punctul meu de vedere, Sohrabul fusese întemeiat în ziua în care Meşterul Mahmut şi răposatul tată al copilului meu se apucaseră să sape la puţ, cu treizeci de ani în urmă.

După ce am afirmat, cu prudenţă, acest lucru, i-am povestit cum veniseră în anul 1986 Meşterul Mahmut şi tatăl fiului meu în cortul cel galben al Teatrului Legendelor Exemplare, la o seară distanţă unul de altul, şi cât de impresionaţi fuseseră amândoi de tragedia lui Rostam şi a lui Sohrab. Între lacrimile pe care le vîrsasem în ziua aceea în cort şi cele pe care le vărsasem după treizeci de ani, la puţ, pentru fiul meu şi pentru tatăl său, exista acea potrivire incontestabilă care leagă legendele de viaţă.

- Viaţa reproduce legenda, am spus eu, exaltată, Nu credeţi şi dumneavoastră la fel?- Aşa cred, mi-a răspuns Ayşe Hanim, politicoasă.

Observam că nici ea, nici directorii de la Sohrab nu doreau să facă nimic care să ne supere, pe mine şi pe fiul meu.

- Nu uitaţi că eu mă aflam la Ongoren când a fost săpat primul puţ de apă al companiei noastre! Subiectul unuia dintre ultimele monologuri pe care le-am rostit la vremea aceea a fost inspirat de Sohrab, care a dat numele companiei dumneavoastră.” (pag. 264)

În schimb, pentru un cititor ce crede în viaţa şi întâmplările din povestirile erotice şi din textele sentimentale, acest roman dezvăluie o stranie şi unică istorisire a sentimentelor sădite adânc în memoria oamenilor, chiar peste generaţii, dincolo de raţiune şi dincolo de diferenţele şi distanţele imposibile dintre ei. Romanul, în buna tradiţie a textelor lui Pamuk, este o vie exemplificare a melancoliei create de autenticitatea sentimentelor, aşa cum sunt cele dintre Cem Bey, eroul întâmplărilor, şi Femeia cu Părul Roşu. Dacă o astfel de legătură atipică poate fi pusă la îndoială, la prima vedere, căci este vorba de o întâlnire neaşteptată dintre femeia de treizeci şi trei de ani şi tânărul de optsprezece ani (fiu al fostului iubit al femeii), an după an, întâmplare după întâmplare, se construieşte sentimentul de autenticitate al sentimentelor celor doi, găsite şi sădite adânc în gândurile personajelor. Această autenticitate atipică a celor doi străini apropiaţi se aseamănă, deloc întâmplător, cu autenticitatea roşului vopsit al părului femeii, un simbol cheie în imaginea lui Cem Bey despre iubire.

Cititorul înclinat spre psihologia emoţională găseşte în acest roman rânduri în care cuvintele se transformă în imagini şi imaginile din text sunt iluminate prin cuvinte simbol, vorbind despre vieţile interioare ale personajelor sale, un supraefect utilizat permamenent în textul postmodern al lui Orhan Pamuk.

„Doream, de fapt, să ascund faptul că, din când în când, mă duceam cu gândul la Femeia cu Părul Roşu, şi asta nu faţă de Ali, ci, de fapt, chiar faţă de mine însumi. Seara, când stăteam cu un ochi la stelele de pe cer şi cu celălalt la micul televizor al meşterului, îmi revenea în minte, tocmai când urma să aţipesc, zâmbetul pe care mi-l adresase Femeia cu Părul Roşu. Poate că nu m-aş fi gândit atât de intens la ea dacă nu-r fi fost zâmbetul acela, expresia plină de tâlc de pe chipul ei, care îmi spunea „te recunosc”, şi tandreţea acelei expresii.” (pag.35)

CONTINUAREA pe http://horeabacanu.blogspot.ro/

Joi, pe 29 iunie, Muzeul de Artă Timişoara va găzdui vernisajul expoziţiei “Gărâna Jazz Festival 20”, un demers de foto-jurnalism documentar menit să investigheze ultimii 20 de ani ai unui dintre cele mai importante festivaluri de jazz open-air din regiunea Europei Centrale şi de Est.

Expoziţia va fi prezentă la Muzeul de Artă din Timişoara până în luna septembrie, disponibilă timişorenilor dar şi turiştilor prezenţi la a cea de-a 21-a ediţie a festivalului, desfăşurată în satul Gărâna, judeţul Caraş-Severin, între 6 şi 9 iulie.

Colecţia inedită de imagini “Gărâna Jazz Festival 20” este semnată de artiştii Horaţiu şi Mihai Şovăială, într-un album foto ce prezintă oamenii, stările şi faptele care au definit festivalul în istoria sa recentă. Cei doi fotografi, aflaţi pentru prima oară la Gărâna în vara 2016, au interpretat tema festivalului pornind de la studiul fotografiei vernaculare şi al fotografiei documentare a anilor 60-70. Au petrecut cinci zile de vară în munţii cu jazz pentru a surprinde toate detaliile experienţei considerată unică în Europa, atât de artiştii internaţionali cât şi de publicul iubitor de muzică live în natură.

Oamenii, locul, scurgerea timpului şi a muzicii se regăsesc în expoziţie şi în albumul care-i poartă numele. Proiectul editorial conţine două părţi distincte dar reciproc dependente – una care recreează atmosfera locală în cele mai vii detalii, alta care constă într-o serie de portrete ale artiştilor ce au urcat pe scena ediţiei aniversare din iulie 2016. Imaginile se succed într-un ritm vizual care provoacă retrăirea emoţiilor pentru cei care au fost la festival ori pregătirea curiozităţii pentru cei ce-şi doresc să ajungă la Gărâna.

Expoziţia “Gărâna Jazz Festival 20” va poposi la Muzeul de Artă din Timişoara între 28 iunie şi 1 septembrie, şi va putea fi explorată de timişoreni pe întreg parcursul verii, de marţi până duminică, între 10:00 – 18:00. La vernisajul dedicat acesteia, ce va avea loc pe 29 iunie, de la ora 18.00, vor lua cuvântul Victor Neumann – director Muzeul de Artă Timişoara, Marius Giura – director Gărâna Jazz Festival şi Mircea Mihăieş – scriitor.

***

Festivalul Internaţional de Jazz Gărâna este organizat de Fundaţia Culturală Jazz Banat, membră a European Jazz Network. În ultimii 20 de ani, peste 70.000 de spectatori şi numeroşi artişti cu renume internaţional au împărtăşit experienţa muzicii jazz de avangardă ascultată sub cerul liber în micul sat din inima Banatului. Au cântat la Gărâna: Eberhard Weber, Mike Stern, Jan Garbarek, Charles Lloyd, Jean-Luc Ponty, Stanley Jordan, John Abercrombie, Miroslav Vitous, Zakir Hussain, Magnus Ostrom, Bugge Wesseltoft, Lars Danielsson, Avishay Cohen, Nils Petter Molvaer, Jack Dejohnette, Kimmo Pohjonen şi multi alţii. Detalii pe www.garana-jazz.ro.

Cunoscut mai mult peste Ocean şi în Europa – cu precădere în Austria, în a cărei capitală locuieşte şi lucrează de mai bine de trei decenii – artistul Virgilius Moldovan este protagonistul expoziţiei de artă contemporană „MEATING” din cadrul celei de-a doua ediţii a proiectului Baroque||Urban. Lucrările sale, prezentate anterior în galerii, muzee, târguri şi bienale de artă din Amsterdam, Beijing, Braşov, Cluj, Craiova, Florenţa, Frankfurt, Köln, Linz, Miami, Nashville, Praga, Rotterdam, sau Viena, ajung pentru prima dată la Timişoara, în cadrul evenimentului găzduit în perioada 21 iulie – 12 septembrie de Muzeul de Artă din Timişoara şi organizat de Asociaţia Festivalul Baroc, Muzeul de Artă Timişoara şi META Gallery, cu sprijinul Casei de Cultură a Municipiului Timişoara, al Primăriei Timişoara şi al Consiliului Judeţean Timiş.

Selecţia cuprinde 24 de lucrări de sculptură monumentale – şi ca dimensiuni şi ca valoare artistică – realizate din răşină, ghips, silicon şi bronz de către maestrul Virgilius Moldovan şi patru lucrări de pictură în ulei pe pânză ale acestuia. Catalogate drept hiper-realiste şi supradimensionate, sculpturile lui Virgilius Moldovan reprezintă tipologii umane şi personaje istorice sau politice în ipostaze inedite, nude.

Titlul expoziţiei – MEATING – un termen cu sensuri multiple, face trimitere pe de o parte la întâlnirea cu arta (deşi ortografia diferă în mod intenţionat) şi pe de altă parte la carnalitatea ce constituie tematica artistică aleasă pentru această ediţie.

Baroque||Urban 2017 aduce în prim plan relaţia dintre artă şi public, propunându-şi racordarea Timişoarei la practicile internaţionale din domeniul artelor vizuale, promovarea educaţiei culturale, a identităţii şi valorilor culturale locale şi europene şi nu în ultimul rând formarea unui public iubitor, consumator şi cumpărător de artă. Caracterul participativ al unor lucrări din expoziţie, atelierele de pictură în stil baroc pentru copii – ce se vor desfăşura în aer liber în luna august şi vor fi susţinute de artişti locali – precum şi dialogul dintre artiştii şi organizatorii locali şi cei internaţionali vin în întâmpinarea acestei misiuni.

Expoziţia este însoţită de texte critice semnate de curatoarea Ana-Daniela Sultana, absolventă a Universităţii de Artă Aplicată din Viena.

Vernisajul va avea loc vineri, 21 iulie la ora 18:30 în prezenţa artistului, a directorului Muzeului de Artă din Timişoara, a curatoarei, a organizatorilor Asociaţia Festivalul Baroc Timişoara şi META Gallery, precum şi a partenerilor şi sponsorilor proiectului.

Expoziţia va fi amplasată la etajul II al Muzeului de Artă din Timişoara şi va avea dedicate cinci încăperi, incluzând şi sala barocă. Organizatorii au mai pregătit şi alte acţiuni adiacente proiectului, cum ar fi ateliere de modelaj pentru copii, dezbateri şi evenimente speciale. Pentru mai multe detalii, vizitaţi pagina de Facebook Baroque||Urban.

Accesul vizitatorilor expoziţiei se supune orarului muzeului (Marţi – Duminică: 10:00-18:00) şi nu este recomandat persoanelor sub 18 ani.

Sursa foto: Kopacz Kund