Dacă te opreşti de pe stradă la o expoziţie, numai pânzele te privesc prin geamul vitrinei, nu chiar triste, ci cu un respect mutual. Tu ai întrebat de ele şi ele răspund prezent… afară, în lumea virtuală, pe I-phone-uri, se derulează sute de imagini, on-line viaţa e plină de mişcare, de noutate. Vizitatori? Poate. Oricum soarele va lovi la fel în fiecare dimineaţă pânzele şi ramele, decolorând, pictând şi el cu stăruinţa celui care revine, mereu şi mereu…
Dan Platon (1931-2004), artist plastic, a studiat la Cluj şi Bucureşti, iar arta sa o poţi pe scurt numi tratat de Chimia Picturii sau pe departe cum se solidifică lumina de prin eprubetele iubitorilor de frumos. Lumina de care vorbim, cam palidă de prin socialism scăpată, cam prea puţin slobodă, sau un experimental de transmitere a gândului privitorului prin realitatea extraordinară, aşa cum o porţi de obicei în suflet… Dar o poţi cumpăra cu bani tipăriţi democratic şi o pui la tine pe perete….
Chiar dacă anii au ceva de spus, rămân totuşi privitorilor extrase din culorile sale. Lucrările sale sunt în colecţii private în România, în străinătate, cât şi în muzee din ţară. Astăzi, Tabăra Internaţională Dan Platon a ajuns la a-X-a ediţie, manifestare de pictură anuală ce îi poartă numele, cu respect. Albumul omagial îi punctează fin, ceva repere plastice…*
Dan Platon rămâne un meteor în mişcare, un chimist al culorii, iar dozajul luminii stârneşte emoţii sau dureroase suveniruri ale unor peisaje de interior, de interior sufletesc. Oricum arta sa nu lasă indiferentă pânza. Sau ochii. Vă mulţumesc, Dan Platon!
Mihai Petrescu