• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Nu vorbim astăzi despre mersul prin oraș și la noroc, fie zi sau noapte, să adunăm sute de imagini, amestecate. Nu vorbim nici despre fotografii gândite, regizate, cu puneri în scenă pentru a identifica ceva ce nu trebuie identificat…

Aici vorbim despre un alchimist al luminii, fie în fotografie de noapte, plină de mister și gânduri de dincolo de imagine, vorbe neșoptite, cuvinte nerostite, fie în fotografie de zi, cu expansiunile de rigoare…

Fie în imagini citadine, sau peisaje, sau banale colțuri feroviare, se regândește maestrul Valentin Atițoaiei, un fel de menestrel al bunului gust într-o lume care se recrează, se redefinește minut de minut. Acolo unde media virtuală bate cotidianul, unde mesageria online căștigă peste șoaptele de orice fel, așa cum se cuvine, colțuri și cioburi de frumos te împing la un sănătos mod de a viețui, așa cum trebuie, nu cu valori cu semn de întrebare, ci cu valori clare, de frumusețe și optimism.

Fără cuvinte. Fără alte decupaje sau întrebări.

Vă rog poftiți în lumea dumneavoastră, prin gestul unui maestru… Fotografii

www.modeltm.ro

Mihai Petrescu

Război, conflicte sociale, sacrificiu, dar şi dimensiunile psihologice ale rivalităţii – sunt temele ce vor fi abordate la Universitatea de Vest din Timişoara, cu ocazia conferinţei “Perspective filosofice asupra conflictului. De la Platon la Rene Girard”. Evenimentul va avea loc miercuri, 6 aprilie 2016, între orele 8.30 şi 17, în Sala Senatului (Amfiteatrul A 01).

Gândită a fi un modest omagiu adus lui René Girard (1923-2015) – eminent antropolog cultural, teoretician, istoric şi filosof francez, a cărui operă a adus o contribuţie crucială unor teme precum conflictul –, conferinţa nu îşi propune o trecere în revistă pur abstractă a conceptului de “conflict”. Scopul acesteia este de a arăta modul în care filozofii au încercat să conceptualizeze conflictele umane şi să rezolve pericolele lor inerente.

De la scrierile lui Platon la lucrările lui Hegel, Clausewitz, Nietzsche, Freud şi alţi gânditori contemporani, participanţii vor prezenta o serie de perspective filosofice asupra conflictelor umane. Fără a sacrifica rigoarea ştiinţifică, această colecţie de prezentări se va concentra pe accesibilitatea şi claritatea vorbirii. Sperăm, în interesul schimburilor intelectuale, că acest eveniment va atrage atenţia studenţilor şi cadrelor didactice universitare de la filozofie, psihologie, studii politice şi literatura veche, declară organizatorii evenimentului.

Conferinţa se va desfăşura după următorul program:

Ora 9.00 – Deschiderea conferinţei

–        Conf. Dr. Claudiu MESAROS, Prodecan, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, UVT;

–        Daniel MALBERT, directorul Institutului Francez de la Timişoara;

Ora 9.30 – Discurs de deschidere (moderator: Dr. Andreas WILMES)

–        Joan-Antoine MALLET(Université Paul-Valéry Montpellier 3 [France] and Centre de recherches interdisciplinaires en sciences humaines et sociales de Montpellier), War and peace in Plato’s political thought;

Ora 10.45 – From Dionysos to Jesus: Religious and philosophical perspectives on conflict (moderator: Conf. Dr. Claudiu MESAROS)

–        Monica FETICO (UVT), Three dimensions of one metaphysical conflict: the tension between the Apollonian and Dionysian principles reflected in art, philosophy and religion;

–        Prof. Dr. Ioan BIRIŞ (UVT), Religious violence and pensiero debole: between René Girard and Gianni Vattimo;

Ora 14.00 – Around René Girard’s thought on conflict (moderator: Dr. Andreas WILMES)

–        Marian TĂTARU (UVT), René Girard’s interpretation of the myth of Oedipus;

–        Victor MANCIU (UVT), René Girard’s criticism of the Oedipus complex;

–        Alexandra Mira MIRCOV (UVT), The demystification of “narcissism” and “death drive” in René Girard’s mimetic theory;

Ora 15.45 Sesiune plenară (moderator: Conf. Dr. Florin LOBONT)

–        Dr. Andreas WILMES (UVT, Université Paris-Descartes [France], UVT/PFC—Center for Research in Philosophical Historiography and Philosophy of Imaginary, UMR CNRS no 8070—Centre de Recherches sur les Liens Sociaux), What is the difference between dialectic and mimetic theory? Hegel and Girard’s perspectives on conflict;

Ora 16.45 – Concluzii

–        Conf. Dr. Claudiu MESAROS, Prodecan, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, UVT;

–        Dr. Andreas WILMES (UVT, Université Paris-Descartes [France], UVT/PFC—Center for Research in Philosophical Historiography and Philosophy of Imaginary, UMR CNRS no 8070—Centre de Recherches sur les Liens Sociaux);

–        Joan-Antoine MALLET (Université Paul-Valéry Montpellier 3 [France] and Centre de recherches interdisciplinaires en sciences humaines et sociales de Montpellier);

Conferinţa “Perspective filosofice asupra conflictului. De la Platon la Rene Girard” este organizată de conf. dr. Claudiu Mesaroş (Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, UVT), dr. Andreas Wilmes (Universitatea Rene Descartes, Paris, Franţa) şi Joan-Antoine Mallet (Universitatea Paul-Valéry, Montpellier III, Franţa), cu sprijinul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, Centrului de Cercetări în Istoriografie Filosofică şi Filosofia Imaginarului şi a Institutului Francez din Timişoara.

Începe ediţia a X-a a Festivalului-concurs „Lada cu zestre”

Publicat de Nicoleta Bodiu 16 Martie 2016 Comments Off

Amplă desfăşurare de forţe artistice în judeţul Timiş! Duminică, 20 martie 2016, începe faza zonală a celei de-a X-a ediţie a Festivalului-concurs „Lada cu zestre”, manifestare ce reuneşte ansambluri, coruri, fanfare, orchestre şi grupuri de dansatori, recitatori în grai, meşteri populari şi colecţionari de artă tradiţională, precum şi reprezentanţi ai gastronomiei tradiţionale din întregul judeţ.

Festivalul-concurs „Lada cu zestre” cultivă şi promovează arta tradiţională din satele judeţului Timiş şi se desfăşoară, în acest an, în perioada 20 martie -­ 24 iunie. Pentru secţiunea muzicală, pentru coregrafie şi recitatori dialectali, concursul se derulează în două etape:

1. Etapa zonală – în cele 8 centre de desfăşurare: Ghilad, Jebel, Sânnicolau Mare, Comloşu Mare, sat Seceani (comuna Orţişoara), Giarmata, Niţchidorf şi Dumbrava.

2. Etapa finală – Timişoara (iunie 2016).

Pentru celelalte secţiuni (expoziţii, colecţii, gastronomie) concursul se derulează într­o singură etapă, în cele 8 centre, la finalul fazei zonale (17 aprilie) urmând a se stabili câştigătorii.

Cele două centre în care demarează festivalul sunt Ghilad (20 martie, de la ora 14.00) şi Şag (20 martie, de la ora 15.00). La Ghilad vor participa următoarele localităţi: Jamu Mare, Moraviţa, Deta, Denta, Banloc, Ciacova, Foeni, Livezile şi Giulvăz. La Şag vor fi prezente: Peciu Nou, Jebel, Parţa, Pădureni, Liebling, Voiteg, Birda, Gătaia, Sânmihaiu Român şi Timişoara.

Faza zonală a concursului continuă în 3 aprilie la Sânnicolau Mare şi Comloşu Mare, în 10 aprilie la Seceani şi Giarmata şi în 17 aprilie la Niţchidorf şi Dumbrava. Intrarea este liberă.

Exponatul lunii la Muzeul Banatului: Ţiglă cu ştampila legiunii a IV-a Flavia Felix

Publicat de Pagini de Cultura 10 Martie 2016 Comments Off

În cadrul manifestării „Exponatul lunii”, Muzeul Banatului Timişoara expune în luna martie un obiect arheologic de epocă romană: o ţiglă de acoperiş fragmentară cu ştampila LEG IIII FF care provine din săpăturile arheologice din castrul legiunii a IV-a Flavia Felix de la Berzovia (jud. Caraş-Severin). Ştampila acestei unităţi militare, emblematică pentru armata provinciei Dacia din timpul lui Traian, apare pe unele piese tegulare, în cărămidăriile romane existând această practică a ştampilării unor ţigle sau cărămizi.

Cercetările arheologice din anii 1998-2005 au scos la iveală o parte importantă din vestigiile comandamentului (principia), care reprezintă o clădire monumentală, cu dimensiunile de 63 x 90 m, aflată în centrul fortificaţiei de la Berzobis. Acest tip standard de construcţie, caracteristic arhitecturii militare din timpul Principatului, se aseamănă cu forul oraşelor, având în primul rând un rol administrativ şi religios. Clădirea comandamentului era gândită de către arhitecţii militari ca un ansamblu arhitectonic unitar în care curtea interioară era singurul spaţiu deschis. Pe cele patru laturi ale curţii erau dispuse portice, galerii cu încăperi, marea sală basilicală şi diverse birouri (officia). Toate acestea erau prevăzute cu acoperişuri ample din ţiglă. Fragmentele de ţigle găsite de arheologi sunt doar mici rămăşiţe din imensul material tegular din antichitate.

Exponatul va putea fi admirat până în 31 martie a.c., între orele 10.00 – 16.00, Bastionul Cetăţii, Galeria Theresia, str. Martin Luther nr. 4.

Muzeul Banatului Timişoara prezintă în luna februarie a.c., în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii” un important document istoric: nr. din 25 martie 1848 al singurului ziar local la vremea aceea, săptămânalul de limbă germană, Temesvárer Wochenblatt, care şi-a proclamat libertatea de exprimare şi înlăturarea cenzurii: «Mit Preßfreiheit!»

Periodicul conţine 8 pagini şi cuprinde 2 părţi principale. Prima parte include nuvele, convorbiri, descrieri, corespondenţe, prezentări literare şi artistice, ştiri şi cronici. Cea de-a doua parte a ziarului se numeşte „Anhang zum Temeswarer Wochenblatt”, aici regăsindu-se anunţurile oficiale şi particulare. Ziarul, care era şi un bun izvor de istorie locală, corespundea cerinţelor vremii şi nu avea concurenţă la nivel regional. Ultimele numere ale ziarului au văzut lumina tiparului în iunie 1849, când, în condiţiile asedierii Timişoarei de către armata revoluţionară maghiară, apariţia oricărui ziar a fost sistată, precizează reprezentanţii Muzeului Banatului.

Exponatul va putea fi admirat până pe data de 28 februarie 2016, de marţi până duminică, între orele 10-17, în cadrul expoziţiei temporare organizată la Bastionul Cetăţii, Galeria Theresia, str. Martin Luther, nr. 4.

Evenimentul se înscrie în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii”, ce se doreşte a deveni una din manifestările muzeale de tradiţie ale Muzeului Banatului începând cu anul 2016, pe modelul altor muzee importante din ţară şi de peste hotare. Piesa care a deschis ciclul de evenimente muzeistice „Exponatul lunii” a fost un opaiţ creştin de lut, în formă de peşte, caracteristic secolului al IV-lea p.Chr., ce a putut fi admirat pe parcursul lunii ianuarie.

Timişoara, în finala pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021

Publicat de Pagini de Cultura 11 Decembrie 2015 Comments Off

Energia şi entuziasmul depus de întreaga comunitate a oraşului în jurul candidaturii, de-a lungul celor 5 ani de când Timişoara şi-a anunţat oficial intenţia de a intra în competiţia pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, au fost răsplătite: TM2021 a intrat în cea de-a doua etapă a competiţiei, care se va derula în anul 2016.

Joi, 10 decembrie 2015, echipa TM2021 a susţinut candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 în cadrul interviului de preselecţie ce a avut loc la Bucureşti, la Ministerul Culturii din România. Astăzi, în cadrul conferinţei de presă susţinută de Vlad Alexandrescu, Ministrul Culturii, Timişoara a fost nominalizată pe lista scurtă a oraşelor din România care trec în faza a doua a competiţiei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021, alături de Baia Mare, Bucureşti şi Cluj-Napoca.

Prima parte a competiţiei pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021 s-a încheiat cu anunţarea listei scurte a oraşelor care trec în faza finală, iar Timişoara a fost selectată pentru a merge mai departe. Cea de-a doua parte se va derula în anul 2016. Conform calendarului anunţat de Ministerul Culturii, selecţia finală pentru titlu va fi organizată în luna septembrie a anului viitor. Oraşele preselectate vor avea de revizuit şi completat candidaturile, conform indicaţiilor ce vor fi primite de la membrii juriului la jumătatea lunii ianuarie.

Nu am fi reuşit să ajungem în acest moment fără sprijinul timişorenilor. A fost un proces lung, uneori dificil, dar am fost mereu încurajaţi de susţinerea, expertiza şi de încrederea primită de la cei care au crezut în proiect şi în potenţialul oraşului. Le mulţumim tuturor celor care ne-au scris, ne-au sunat, au participat la evenimentele şi la atelierele noastre, au răspuns la chestionare şi au stat de vorbă cu noi. Această primă victorie este a tuturor timişorenilor, am reuşit să găsim împreună conceptul şi să construim proiectul cultural care se potriveşte Timişoarei, spune Simona Neumann, director executiv al Asociaţiei Timişoara – Capitală Culturală Europeană.

În dialog cu Maestrul Peter Oschanitzky, în pragul aniversării a 50 de ani de activitate artistică

Într-adevăr, pentru orice orchestră, revenirea Maestrului Peter Oschanitzky la pupitrul dirijoral e întotdeauna un prilej de bucurie. O personalitate caldă şi aleasă, Maestrul Oschanitzky a găsit balansul dintre profesionalism şi prietenie, realizând concerte şi spectacole cât mai aproape de perfecţiunea artistică într-o atmosferă care i-a adus atât respectul muzicienilor cât şi aprecierea publicului. O jumătate de secol de activitate artistică relevă o personalitate distinsă, sculptată de-a lungul anilor presăraţi cu succes sau cu dificultăţi şi obstacole, dar întotdeauna determinată spre a transmite fiecărui spectator şi ascultător mesajul atât de necesar al muzicii.

În cadrul unei Gale aparte, Maestrul Peter Oschanitzky va fi sărbătorit vineri, 9 octombrie 2015, la Opera Naţională Română Timişoara, atât de colectivul Operei, cât şi de spectatorii pe care i-a încântat de-a lungul carierei sale.

* * *

Cum aţi început să faceţi muzică? Părinţii dumneavoastră aveau alte aşteptări? Aţi întâmpinat dificultăţi pe parcursul formării dumneavoastră?

Muzica a început în familie – de ce spun asta: tatăl a fost compozitor, mama coristă în corul Operei – am crescut într-o atmosferă de muzicieni. Hotărârea luată de mine spre muzică a fost foarte discutabilă, fiindcă şi fratele meu a lucrat şi a fost tot în domeniul muzical, pianist excepţional şi cunoscut compozitor de jazz şi nu numai. Astfel tatăl meu, când a fost momentul meu să aleg a spus orice numai nu muzica, adică orice altă meserie serioasă. Dar eu eram hotărât de mic să îmbrăţişez şi eu domeniul muzical şi m-am gândit aşa: compozitori au fost, pianişti au fost, voce n-am şi am zis: dirijatul. Şi într-adevăr  pot să zic că de mic copil m-a preocupat această meserie, ascultând enorm de multă muzică şi urmărind partituri. Totuşi, când m-am hotărât s-a ridicat o problemă. În primul rând, în anii 1959-1960 când am terminat eu liceul Lenau, în acel an tatăl meu a fost dat afară din servici pe motive politice iar fratele meu în acelaşi an a fost exmatriculat din anul 4 de la facultate deoarece cântase jazz la o ambasadă care nu era socialistă şi dacă aş fi mers atunci într-o instituţie de muzică, din cauza acestor probleme nu aş fi fost luat în seamă. A doua problemă: la vremea aceea nu exista nicio clasă de dirijat în România, exista doar clasa de compoziţie-muzicologie, fără dirijat. S-a înfiinţat în schimb la Timişoara Institutul Pedagogic de Muzică, de 3 ani, dar era numai pentru pedagogie. Pot să vă spun totuşi că Institutul avea la vremea aceea profesori care erau nume cunoscute în zona aceasta: Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Ioan Odrobot, Lucian Surlaşiu ca decan al Facultăţii, Ion Românu şi alţii. Acestea erau nume foarte cunoscute ca specialişti în muzică. După ce am terminat acest institut am fost 5 ani profesor de muzică la Caransebeş, la Liceul nr. 2 şi la Şcoala de Muzică. Apoi în 1970 am aflat că s-a deschis la Bucureşti secţia de drijat şi în 1971 m-am hotărât să mă înscriu la Bucuresti, la clasa Maestrului Constantin Bugianu. În această secţie de dirijat, printre colegii mei de facultate se aflau nume care astăzi conduc viaţa muzicală din România: Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Cristian Brâncuşi, Bujor Hoinic.

Au fost momente când v-aţi gândit că puteaţi opta pentru o altă carieră?

Nu, dar au fost momente când m-am gândit că aş fi putut fi mai curajos şi mai îndrăzneţ şi aş fi putut face o carieră în altă parte, puteam rămâne în Italia sau Germania.

Ce v-a determinat să nu plecaţi?

În primul rând familia, mama era singură şi m-am gândit că dacă rămân afară ea nu poate veni, pentru că nu se circula liber pe vremea aceea. Principalul motiv cred că a fost faptul că eu nu eram hotărât dacă să risc să rămân acolo şi să văd ce se întâmplă.

Regretaţi?

Nu, şi dacă ar fi să o iau de la început tot aşa aş face.

Care au fost factorii care v-au determinat să continuaţi studiul şi să faceţi muzică în pofida tuturor dificultăţilor?

Cred că în primul rând este şi o predestinare. Pe undeva, nu ştiu dacă neapărat ca intelect am hotărât să fac muzică, ci pur şi simplu m-am simţit atras pentru muzică şi pentru această meserie de dirijor care prin alţi oameni încearcă să realizeze propria interpretare a unei lucrări. Din toate meseriile, cea mai grea meserie şi cea mai dificilă de realizat este cea de dirijor, pentru că oricare alt muzician realizează ceea ce ştie el şi ceea ce poate el. Dirijorul degeaba are în cap o mie de lucruri pentru că el nu se aude, eventual se vede şi se comentează gestica lui, dar el nu poate interpreta fără a avea în faţa sa o masă de oameni. Şi lucrând cu oameni, fiecare este o individualitate, fiecare are personalitatea lui, iar eu vin cu o concepţie, iar prin diferite metode trebuie să îi conving să cânte ceea ce aş vrea eu să realizez. Astfel transmiterea cunoştinţelor mele nu este directă, ci eu arăt publicului prin alţii ce aş fi vrut să realizez – eu lucrez prin intermediari.

Cum se poate transforma o orchestră dintr-un colectiv de muzicieni individuali, cu personalităţi proprii şi diferite,  într-o gândire omogenă, unitară?

Asta e foarte greu. Şi n-aş putea să dau o metodă standard, un stas, că aşa se face. Acesta e cel mai dificil lucru al dirijorului – partea tehnică şi partea de ştiinţă se poate învăţa. Problema începe la un dirijor când are un contact cu un ansamblu – şi metodele diferă de la dirijor la dirijor. Pot spune doar părerea mea personală – un singur lucru am învăţat în munca cu orchestra şi ansamblurile: muzica nu se poate face din obligaţie. Eu nu pot merge în faţa unui ansamblu să le spun că sunt obligaţi să cânte deoarece iau un salariu, nici să fiu prea sever, insuportabil. Un dirijor trebuie să ceară, să repete, dar nu trebuie să treacă în extrema cealaltă, căci rezultatul va fi spre rău. Cel mai bun lucru este să-i convingi pe cei cu care lucrezi că împreună trebuie să realizaţi o lucrare cât mai perfectă din punct de vedere interpretativ şi această lucrare să fie transmisă publicului, care este sau nu este, va fi sau nu va fi încântat de ceea ce s-a realizat. Şi mai am un fix: niciodată nu m-a încântat sau nu m-am bazat pe aprecieri ale criticilor muzicali, pentru  că fiecare poate avea părerea lui despre o lucrare şi poate fi sau nu de acord cu ceea ce am făcut. Pentru mine ca dirijor, cea mai mare mulţumire este când un ansamblu, atunci când mă întorc la pupitru, îmi spune: „Maestre, abia am aşteptat să reveniţi!”. Orchestra comentează: îşi face o părere şi rămâne cu aceea şi pot să spun că la Orchestra din Timişoara, o generaţie din orchestră s-a schimbat, cei noi sunt tineri, iar aceşti tineri nu mă cunoşteau personal dinainte, dar când am venit au ştiut că acesta e un om simpatic, cu acesta se poate lucra, cu toate că am fost criticat uneori că sunt prea moale.

Care sunt diferenţele între a dirija un concert la filarmonică sau un spectacol de operă?

Sunt două căi pentru un dirijor, ce preferă: filarmonica, unde el este pe scenă, în faţa publicului, sau opera, unde e în fosă iar cei aplaudaţi sunt pe scenă. Sigur că dirijorii preferă filarmonica, dar în istorie, de-a lungul timpului, dirijorii mari, Toscanini, Karajan, Bernstein, au pornit de la operă spre filarmonică, pentru că drumul invers nu există, sau există, dar cu riscuri. Dirijorul la filarmonică face o săptămână repetiţii cu o orchestră, îşi impune părerea iar în concert orchestra execută ceea ce a cerut el, în mare. La operă, în primul rând, acesta lângă orchestră are solişti, cor, ansamblu de balet, regie – sunt mult mai multe elemente pe care el trebuie să le cunoască. Eu ca dirijor de operă la repetiţii mă impun şi cer un anumit fel de interpretare a lucrării respective şi după ce am repetat şi ne-am înţeles vine spectacolul iar în spectacol din ce am repetat se păstrează doar un anumit procent. De ce? Fiindcă fiecare persoană poate avea în ziua respectivă o stare, personală sau fizică, care nu îi permite să interpreteze într-o anumită manieră. Eu trebuie să simt, ca dirijor, că solistul cutare sau cutare este sau nu în voce, iar datoria mea este să las din orgoliile mele personale, din ce am cerut, şi să mă adaptez pe moment. După părerea mea, publicul nu are voie să vadă o neconcordanţă între ceea ce dirijez eu şi ceea ce se cântă, eu trebuie să caut să duc spectacolul până la sfârşit cât mai pefect şi cât mai bine.

La ora actuală se fac compromisuri în muzică?

Compromisuri se fac, nu în muzică, în sensul că partitura se respectă, dar se fac compromisuri pe scenă, în ce priveşte montarea. Din păcate se fac compromisuri şi din păcate în defavoarea spectacolului. Nu sunt împotriva concepţiilor moderne, numai acest modernism trebuie să respecte totuşi stilul, atmosfera, conceptul în care s-a scris lucrarea. Eu nu pot face o Traviata în blugi, sau Carmen în care toreadorul este boxer şi apare pe scenă cu mănuşi de box. Acestea sunt lucruri care depăşesc o limită care este în defavoarea spectacolului. Din păcate există un public care este atras de astfel de concepte. Eu pot să transmit publicului un mesaj, dar prin mijloace artistice, specifice spectacolului, fără a deveni însă ordinar. Fiindcă se uită care este scopul nostru şi al spectacolului: scopul este educativ. Noi educăm un public, spre frumos, spre artă, iar aspecte scenice groteşti, obscene, nu au ce căuta pe scenă. Spre fericire, muzica nu se poate moderniza, Traviata cum a scris-o Verdi nu se poate schimba, doar dacă aş orchestra-o eu cu saxofoane şi ariile combinate cu rap şi ţipete, dar din fericire nimeni nu a intervenit încă astfel în muzică.

De ce există diferite versiuni de interpretare la diferiţi dirijori? Ce înseamnă a interpreta pentru un dirijor?

Dirijorul are un dat în faţa lui: partitura, din care el nu poate să iasă, care trebuie respectată strict. Dar, pe partitură, are elemente scrise, tempo, dinamică, echilibru sonor, ce e important sau mai puţin important – elemente care sunt relativ date. De pildă, eu văd o lucrare pe care scrie Allegro, care e relativ, metronomul îmi arată Allegro de la 100 la 140. Desigur, un dirijor, când se pregăteşte pentru dirijorat, se documentează tot timpul pentru a se apropia cât mai mult de epoca în care s-a scris lucrarea. Azi se fac nişte greşeli: de exemplu, Allegro de Mozart nu poate fi egal cu Allegro de Ceaikovski, pentru că între timp epoca s-a schimbat. Dirijorul încearcă să se apropie tot mai mult de stil, de epocă, nu doar de muzică, ci şi din punct de vedere istoric, căci toate aceste elemente îi dau o viziune mai clară şi astfel el adaptează şi muzica la acea perioadă în care ea a fost compusă. A interpreta înseamnă că dirijorul, după ce a studiat partitura, o trece prin personalitatea lui, punându-şi anumite amprente asupra ei.

Aparte de asta, eu aş interzice în sala de concert caietele program care explică conţinutul lucrării, care povestesc ce a vrut să spună compozitorul (a se vedea diferitele concepţii asupra Simfoniei a cincea de Beethoven). Pentru că de fapt aceasta este frumuseţea muzicii: că lasă deschis un spectru foarte larg în care fiecare om care vine la concert poate veni cu o stare, cu o pregătire muzicală, cu un nivel de cunoştinţe – fiecare e un individ, dar muzica se adresează fiecăruia şi fiecare îşi va găsi echivalentul în ceea ce simte în momentul în care aude muzica. Acesta e aspectul cel mai frumos al muzicii. Se poate vorbi despre muzică, dar numai în termeni foarte generali: că există o muzică optimistă, veselă, sau există o muzică tristă, deprimantă sau o muzică dansantă. Acestea sunt lucruri care se pot deosebi, deoarece în niciun caz cineva care va asculta Marşul Funebru din Beethoven nu va spune ce această muzică l-a înveselit. Muzica are în mare nişte coordonate pe care le exprimă, bucurie sau fericire sau tristeţe, rău, boală, dar acestea sunt sentimente mari. Dincolo de ele, muzica are acest mare farmec de a se exprima oricui şi de a transmite altceva fiecărei persoane în parte.

Aveţi o lucrare, sau mai multe, care v-au schimbat radical concepţia asupra muzicii şi/sau asupra vieţii?

Nu, o piesă sau o muzică în mod particular, nu. Mă simt mai apropiat de un anumit gen de muzică, sau stil de muzică. Mulţi m-au considerat dirijor de operă, alţii au considerat că sunt la fel şi la filarmonică şi la operă. Sunt păreri, fie în ce mă priveşte personal, fie în comparaţie cu ceilalţi. Adevărul este că mă simt mult mai apropiat de muzica romantică decât de cea clasică sau preclasică, atât în simfonic, cât şi în operă. Toate operele de Puccini îmi sunt mai la îndemână decât Mozart. Explicaţia ar fi că muzica romantică îţi dă mai multe libertăţi de interpretare şi aceasta sigur mă apropie mai mult, a avea această libertate de a mă „juca” puţin.

Care este povestea operetei Mädel aus dem Kockeltal, în traducere Fata dragă  din Banat?  Cum a luat naştere această lucrare? S-a jucat în vreun teatru?

Opereta este a tatălui meu, el a scris-o original, doar că în timpul războiului s-a pierdut tot materialul, rămânând doar o reducţie de voce şi pian. Eu am rescris-o, pentru că în tinereţe când vorbeam despre muzică, în familie s-a vorbit şi despre această operetă. În perioada în care am fost în Croaţia am reluat această reducţie, am reorchestrat-o şi cu ajutorul unor oameni de literatură care ştiau foarte bine şi limba germană şi limba română am realizat şi o nouă variantă de libret. Nu s-a jucat în întregime şi nu s-a montat, dar au fost prezentate selecţiuni din operetă în Germania, într-un concert, atunci când saşii şi-au sărbătorit ziua lor. Este legată de saşi pentru că tata s-a născut la Sibiu. Este în gândul meu să o fac, să o includ în repertoriu, eventual aici la Timişoara, pentru că muzical este destul de pretenţioasă – este o muzică destul de modernă, a anilor 1940, când a apărut foxtrot-ul, dar este şi o copie, din punctul de vedere al construcţiei şi conceptului, a unei operete clasice, precum cele de Lehár sau Kálmán.

Care sunt elementele (pe lângă calităţile tehnice) din care se constituie o orchestră bună?

Spiritul de colectivitate – orchestra trebuie să se simtă precum un organism care funcţionează pe aceleaşi principii, toţi din orchestră să aibă acelaşi interes şi anume realizarea unui spectacol sau a unui concert în cele mai bune condiţii artistice. Cum? În primul rând prin profesionalism, aceasta e prima condiţie. O orchestră te va respecta pe tine dirijor dacă vede că eşti bine pregătit, aşa cum şi eu respect un instrumentist când văd că este bine pregătit şi ştie ce are de cântat.

Cum vă construiţi relaţia cu orchestra? Pe ce se bazează comunicarea cu ea?

Prietenia nu înseamnă ca nu sunt şi momente de cerinţă, când impun şi cer anumite lucruri. Am un principiu al meu foarte sever, care văd că se respectă. La pupitru sunt Maestrul Oschanitzky şi eu la rândul meu respect calitatea celuilalt cu care stau de vorbă când mă adresez, iar când ieşim din instituţie, când suntem pe stradă sau la o întâlnire amicală, suntem la per tu. Aceasta e foarte important a nu se confunda situaţiile atunci când suntem în orchestră.

De ce e nevoie de muzică în lume? Care este rolul ei în viaţa oamenilor?

Are un foarte mare rol, nu degeaba Biblia este plină cu pasaje care se referă la muzică – muzica este lăsată ca prin ea să lăudăm tot ce a fost creat şi inclusiv Creatorul. Biblia putea alege şi literatura, sau pictura, dar până acum muzica este cea mai deschisă şi mai apropiată artă de sufletul omenesc, de nevoile lui, de necesităţile sale.

După 50 de ani de activitate artistică, cum aţi defini succesul în cariera unui artist?

Să vă spun sincer, succes a fost, trebuie să recunosc că în tot ce am făcut, indiferent unde, totdeauna pot să spun că succes a fost iar acest lucru, aici pot să mă auto-laud, aceste succese niciodată nu mi s-au urcat la cap, ci dimpotrivă, m-au ambiţionat întotdeauna pentru a mă pregăti să realizez spectacole cât mai bune. Am emoţii de fiecare dată când urc pe scenă, dar emoţii care îmi ridică ştacheta, care mă fac să mă concentrez şi mai puternic pentru a realiza ce mi-am propus.

Maestrul Peter Oschanitzky va fi sărbători vineri, 9 octombrie, începând cu ora 19.00 într-o Gală de Operă, Operetă şi Balet, la Opera Naţională Română Timişoara.

Sursa foto: Facebook/OraRegiunii, Tion

Festivalul Baroc reînvie spiritul Timişoarei de altădată

Publicat de Pagini de Cultura 6 Octombrie 2015 Comments Off

Sunteţi invitaţi şi în acest an să rememoraţi evenimentele care au marcat oraşul nostru şi a căror peceţi sunt încă vii în monumentele, clădirile şi valorile artistice care se află peste tot în jurul nostru şi care aşteaptă răbdătoare ca cineva să le spună povestea. Cum? Prin concerte de muzică veche, spectacole de teatru, expoziţii, prin artiştii invitaţi, maeştri ai barocului.

Primăria Municipiului Timişoara şi Asociaţia Festivalul Baroc Timişoara organizează cea de-a patra ediţie a Festivalulului Baroc, în perioada 09 – 23 octombrie 2015, eveniment ce îşi asuma misiunea de a prezenta istoria şi curentul artistic al veacului baroc (secolul 18) în context local, dar şi internaţional.

În cadrul Festivalului Baroc vor avea loc o serie de evenimente ocazionate şi de trecerea în revistă a unor personalităţi ale muzicii vechi: un concert eveniment cu Jordi Savall şi unul cu Vincent Ségal.

Celebrul Jordi Savall, unul dintre cele mai importante nume din lumea muzicii occidentale vechi este creditat la nivel mondial pentru readucerea la viaţă şi pe scenă a violei da gamba. Un obişnuit al scenelor din întreaga lume, dar şi al scenelor româneşti, muzicianul a înregistrat în anul 2009 un CD cu nouă piese scrise de Dimitrie Cantemir, intitulat „Cartea ştiinţei muzicii”.

Vincent Ségal, muzician francez, a absolvit Academia de Muzică din Lyon şi pe cea din Canada. Este cunoscut mai ales pentru varietatea de colaborari cu nume precum: Steve Nieve, Elvis Costello, Cesaria Evora, Blackalicious şi mulţi alţii.

Totodată, Festivalul Baroc îşi propune să prezinte viaţa de zi cu zi a Cetăţii Timişoara şi a locuitorilor acesteia, înainte şi după 1716, precum şi legăturile între comunităţile prezente în zona Bantului: români, sârbi, otomani, austrieci, şvabi.

Festivalul Baroc doreşte să reînvie spiritul Timişoarei de altădată, un vechi oraş important al monarhiei dunărene şi al Europei Centrale şi să readucă în memoria contemporanilor gloria „oraşului ideal” baroc din secolul al XVIII-lea.

PROGRAM

09 octombrie – Ambasada (str. Anton Seiller 2)

ORA 19.00

Zilele Muzicii pentru lăută şi chitară –recitaluri, cursuri de măiestrie, prezentări de instrumente, invitaţi din ţară şi din străinătate, coordonator: drd. prof. Caius Hera.

Recital de lăută renascentistă Costin Soare (Bucureşti) – Lucrări de John Dowland şi Francesco da Milano.

Dragostea în vremea barocului – scenete şi sonete din Shakespeare şi Moliereprezentate de Andrei Ursu.Regia artistică: Ana-Maria Cazacu.

10 octombrie – Ambasada (str. Anton Seiller 2)

ORA 11.00

Masterclass Costin Soare, Caius Hera, Michele Carreca, Judit Andrejszki

ORA 17.00

Caius Hera – Lăuta în Europa Occidentală, din cele mai vechi timpuri până în secolul XX

ORA 18.00

Lorinczi Gyorgy – Prezentare de instrumente din familia lăutei

ORA 19.00

Zilele Muzicii pentru lăută şi chitară

Recital de lăută barocă Michele Carreca (Roma)

Dragostea în vremea barocului – scenete şi sonete din Shakespeareprezentate de Oana Petrescu.Regia artistică: Ana-Maria Cazacu

11 octombrie – Ambasada (str. Anton Seiller 2)

ORA 11.00

Masterclass cu Michele Carreca, Costin Soare, Caius Hera, Judit Andrejszki

ORA 17.00

Liviu Saşa – prezentare instrumente orientale

ORA 18.00

Michele Carreca – prezentare repertoriu pentru lăută

ORA 19.00

Zilele Muzicii pentru lăută şi chitară

Recital de muzică din perioada Renaşterii şi a Barocului timpuriu

Dragostea în vremea barocului – scenete din Shakespeare şi Moliere, cu Andrei Ursu şi Oana Petrescu.Regia artistică: Ana-Maria Cazacu

În toate cele trei zile, respectiv 9, 10 şi 11 octombrie, interpreţii participanţi: Judit Andrejszki (Budapesta) – canto baroc şi clavecin, Michele Carreca (Roma) – lăută barocă, Costin Soare (Bucureşti) – lăută renascentistă, Caius Hera (Timişoara) – lăută, Saşa Liviu Stoianovici (București) – saz, tambur, cobzăşiLorinczi Gyorgy (Târgu Mureş) – constructor de instrumente vor oferi cursuri de măiestrie şi workshop-uri dedicate chitariştilor şi interpreţilor. Intrarea la toate recitalurile şi cursurile de măiestrie este gratuită, iar la final participanţii vor primi diplome.

Cursurile sunt dedicate în mod special chitariştilor şi interpreţilor care au în repertoriu muzică din perioada Renaşterii sau din perioada Barocă, şi care vor putea să lucreze alături de muzicieni profesionişti acest repertoriu abordat dintr-o perspectivă cât se poate de autentică. Nu există limită de vârstă pentru participanţi.

Intrarea este liberă.

12 octombrie – Biserica Millennium din Piaţa Traian

ORA 19.30

Concert W. A Mozart şi G. B. Pergolesi susţinut deArt Kammerorchester, coordonator muzical: Ovidiu Rusu. Invitaţi: dirijor – David Crescenzi (Italia), soprana Rasha Talaat (Egipt). Moderator: Christian Rudik.

Intrarea este liberă.

17 octombrie – Filarmonica Banatul Timişoara

ORA 19.00

Concert de muzică veche susţinut de Jordi Savall (viola da gamba & dirijor) şi AnsamblulHESPÈRION XXI. Componenţa: Andrew Lawrence-King (harpă barocă spaniolă), Rolf Lislevand (chitară & teorbă), David Mayoral (percuţie)

Intrarea se va face pe bază de bilete. Biletele sunt gratuite şi se pot obţine de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.

18 octombrie – Bastionul Theresia

ORA 19.30

Aetheris – Elementele nopţii – spectacol de foc şi muzică în aer liber, susţinut de Peregrinii, tinerii menestreli ai cetăţii, împreună cu Pyraessence Fireshow by Amaris Agni, artiştii focului.

21 octombrie – Filarmonica Banatul Timişoara

ORA 19.00

Concertul Unicorn – O călătorie în istoria noastră susţinut de Formaţia vocal -instrumentală de Muzică VecheAnton Pann.

Componenţa: Constantin Răileanu, Alexandru Stoica, Andrei Zamfir, Ghassan Bouz, Sabin Penea, Oana Răileanu.

Intrarea se va face pe bază de bilete. Biletele sunt gratuite şi se pot obţine de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.

23 octombrie – Liceul de Muzică „Ion Vidu”

ORA 19.00

Concertul 1001 Poveşti Muzicale, susţinut deVincent Ségal – Franţa (violoncel),

Derya Türkan – Turcia (kemence), Emmanuel Hovhannisyan – Armenia (duduk) şi Formaţia vocal – instrumentală de Muzică Veche„Anton Pann”

Intrarea se va face pe bază de bilete. Biletele sunt gratuite şi se pot obţine de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.

BarOK reDESIGNed – Expoziţie realizată de Corina Nani

9 – 11 octombrie 2015, la „Ambasada” (adresa: Strada Anton Seiller 2)

12 – 18 octombrie 2015, la „Galeria Primăriei” (Piaţa Victoriei, nr. 5)

„Arhitectura este arta unei linişti pietrificate… devine un muzeu al aşteptării, al liniştii răbdătoare… ” – Corina Nani

Intrarea este liberă.

Mai multe informatii pe www.festivalulbaroctimisoara.ro şi pagina de facebook: Festivalul Baroc Timişoara.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015