• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: Frapanta diferenţă a viitorului faţă de trecut

Publicat de Horea Bacanu 26 Septembrie 2015 Comments Off

E chiar o discuţie deschisă, cu toate că nu, nu e chiar aşa frapantă diferenţa, ba poate că viitorul se poate suprapune peste trecut, în anumite condiţii. Lumea experimentelor de laborator din microfizică a dat din nou, în această săptămână, o ştire care a făcut înconjurul pământului: s-a realizat primul experiment microfizic de teleportare la o distanţă de peste 100 km. Sigur, se vorbeşte de “teleportare” pentru ca să înţelegem cu toţii sensul complicat al experimentului realizat.

Experimentul aparţine domeniului revoluţionar al fizicii cuantice,  deci nu este din domeniul vizibil la scara intuitivă umană, fiind vorba despre un experiment de microfizică. El a constat în teleportarea cuantică a fotonilor cu ajutorul fibrei optice. Nu, nu este vorba de transferul instantaneu de obiecte vizibile intuitiv, ci este transferul instantaneu al informaţiei, al stărilor cuantice între acele particule ce sunt numite în fizica cuantică “particule inseparabile cuantic”. Starea particulelor inseparabile se poate măsura, tocmai despre măsurarea acestei stări fiind vorba în experimentul de faţă. Iar măsurările au arătat că între fotonii inseparabili, deşi aflaţi la mai mult de 100 de km distanţă, au loc transferuri instantanee, teleportări de stări similare. Experimentul s-a bazat pe un transfer prin fibră optică, iar senzorii cu care s-au măsurat stările fotonilor au fost din fire superconductoare de siliciură de molibden cu grosime de 150 nanometri, răcite la -272 grade Celsius, adică la 1 grad peste zero absolut.

Acest experiment, descris pe larg în cel mai recent număr al revistei Optica, se înscrie în domeniul avansat al cercetării din fizica cuantică, în care s-a verificat faptul că se poate deduce o natură stranie a particulelor cuantice, aceea de a exista în două sau mai multe locuri în acelaşi timp.

Şocul acestor afirmaţii şi teze ale fizicii contemporane este considerabil. Ce se întâmplă în lumea microfizică absolut diferit faţă de macrofizica vizibilă (pentru oameni) atât de diferit încât ajungem chiar până la a verifica experimental (în laboratoare cuantice) fenomenul teleportării, altădată SF?

Una dintre cele mai interesante cărţi biografice ale domeniului, ce poate lămuri câteva răspunsuri pentru această întrebare, este, cu siguranţă, Omul cuantic – biografia ştiinţifică a lui Richard Feynman -, scrisă de un fizician talentat, Lawrence M. Krauss. Întâmplarea (venită dintr-o legătură profundă) face ca să găsim în această carte răspunsul despre cum se poate ca un foton să-şi transfere cuantic proprietăţile instantaneu şi de ce este necesar ca în măsurarea acestor proprietăţi să fie utilizat un material superconductor răcit foarte aproape de zero absolut. Ambele rezultate, alături de foarte multe alte descoperiri, au fost deduse şi generalizate apoi ca rezultate certe experimentale de către fizicianul Richard Feynman, contemporan şi discipol al lui Albert Eistein şi premiat Nobel, cel mai important teoretician şi practician euristic în noua microfizică a particulelor cuantice, domeniu al cerecetării ce a dominat ultimele decenii.

Prima şi cea mai importantă descoperire, venită în urma teoriei relativităţii generale a lui Einstein, rezultată din cercetarea făcută de Feynman alături de Weeler în anii 1940: electromagnetismul este domeniul în care se pot utiliza reacţii înapoi în timp, dar şi soluţii ce conţin reacţii cuantice înainte în viitor, pentru a experimenta microfizica subatomică. La primul seminar ştiinţific la care a fost dezbătută această descoperire au participat marile somităţi din domeniul fizicii din acele vremuri: Eugene Winger, John von Neumann, Wolfgang Pauli şi Albert Einstein (cu toţii ajungând laureaţi Nobel). Descoperirea utiliza funcţia de undă decoperită de Erwin Schrodinger, care explică misterul aflat în centrul mecanicii cuantice, prin care se arată că particulele se comportă într-un anumit sens ca undele, iar toate undele se comportă într-un anumit sens ca particulele, diferenţa venind din faptul că particula este localizată într-un punct, iar unda se întinde peste o regiune. Sigur că enunţul este cât se poate de simplist în această formă, noua teorie cuantică la care lucra Feynman folosindu-se de cele mai complexe integrale de drum, ceea ce i-a permis separarea părţilor sistemelor cuantice, pentru a face posibilă măsurarea.  Mai târziu, la dezbatere au mai participat şi alţi mari fizicieni, cei care au ajuns să lucreze în celebrul (dar nu neapărat invidiatul) grup ce cercetare pentru realizarea bombei atomice americane, adică echipa de la Los Alamos, din Proiectul Manhattan, cea care a realizat materialul brut al bombei, uraniul 235, un izotop uşor al uraniului: Robert Oppenheimer şi Hans Bethe.

A doua descoperire: vârtejurile din suprafluide. O denumire ce pare luată din povestiri fantastice, dar căreia îi corespunde un fenomen microfizic de foarte mare profunzime: pornind de la comportamentul heliului lichid ce e răcit până aproape de zero absolut şi e constrâns să se rotească, Feynman a observat că fluidul întreg nu se roteşte, dar mai multe regiuni mici, de ordinul de mărime al atomilor, se rotesc fiecare în jurul regiunii sale centrale, aliniindu-se pe direcţie verticală şi formând vârtejuri ca într-un ciclon. Vârtejurile se distribuie în întreg fluidul, întreg care nu se roteşte, inducând o tranziţie de fază în material, conducând la naşterea unor proprietăţi speciale. Supraconductibilitatea şi suprafluiditatea sunt astăzi domenii de vârf în fizica cuantică şi inventica materialelor speciale.

Călătoria biografică din cartea de popularizare semnată de fizicianul Krauss este una ce poate şoca cititorul mai puţin deprins cu limbajul din sistemele fizicii avansate. Poate şoca termenul orizontului indefinibil ce se află la “infiniţi”, sau mărimea care se conservă în timpul interacţiunilor tari dintre particule, mărime numită “stranietate”.

Textul este caracterizat de logica foarte bine închegată a desfăşurării evenimentelor ştiinţifice din viaţa celui mai important contributor al ştiinţei cuantice, însă ajunge să facă, pe alocuri, mari salturi şi trimiteri generale către filosofia ştiiinţei şi epistemologie, aproape de limita înţelegerii uzuale pe care cititorii o aplică atunci când parcurg un text biografic. Aşa că, fiecare capitol se citeşte cu atenţia dusă la maximul incandescent al înţelegerii complexe. Iar între capitole sunt absolut necesare pauzele de recuperare a acuităţii atenţiei.

Teoriile mecanicii cuantice şi ale electromagnetismului Feynman, în care timpul este curbat şi particulele interferează în modalităţi cu totul schimbate faţă de macrofizică, după principii revoluţionare (cum este cel al stranietăţii), au îndreptat comunitatea ştiinţifică să considere ca iminentă apariţia unei teorii generale a gravitaţiei cuantice (din care se pot extrage infiniţii intratabili). Care teorie nu a apărut încă în mod unanim acceptat de întreaga comunitate ştiinţifică.

Însă toate decoperirile lui Feynman şi ale marilor cercetări din fizica cuantică a secolului trecut au determinat dezvoltări noi, ce se află în stadii de validare mai mult sau mai puţin avansate (inclusiv prin experimente precum sunt cele din acceleratorul CERN sau cele de teleportare cuantică produse la NIST). Iată cele mai importante direcţii în noile domenii ale fizicii cuantice:

– Radiaţiile Hawking: sunt rezultate din procesele cuantice având ca sursă celebrele găuri negre, procese studiate în anii şaptezeci de către Stephen Hawking. Acesta s-a bazat pe teoria lui Feynman despre câmpurile cuantice, în care gravitonii se propagă într-un spaţiu de fond fix şi plat, descoperind că obiectele numite găuri negre pierd masă prin radiaţii către exterior până la evaporare completă.

– Teoria corzilor: a rezultat din cercetările asupra mecanicii cuantice a corzilor vibrante în formă de buclă, din care s-a dedus că se pot elimina infiniţii incalculabili, corzi în care se manifestă vibraţii speciale prin efectul de excitaţie de masă 0 şi spin 2. Această teorie implică însă o complicaţie importantă: aceste corzi trebuie să vibreze nu în patru dimensiuni, ci în zece sau unsprezece dimensiuni, conform unor noi tipuri de diagrame Feynman. Din mai multe etape de cercetare universul teoriei corzilor s-a complicat, ajungînd ca azi să se renunţe la modelul explicativ al corzilor, care a fost înlocuit de cel al branelor, obiecte în mai multe dimensiuni decât corzile.

– Cosmologia cuantică: inspirată din relativitatea generală, în care distincţia dintre spaţiu şi timp este arbitrară (în sistemele de coordonate diferite , spaţiul unei persoane este timpul alteia, mai ales în sistemele în care timpul este puternic curbat şi câmpul gravitaţional intens). Apelul la integralele de drum dezvoltate de Feynman nu cere separarea timpului de spaţiu, cercetarea realizându-se în direcţia unei mecanici cuantice a întregului univers plat (aşa cum a făcut Stephen Hawking şi Sidney Coleman), cu universuri în formare sau găuri de vierme, cercetare numită cosmologie cuantică.

Întrebarea formulată la mijlocul secolului XX – privind diferenţa frapantă dintre viitor şi trecut -  este tot mai uşor de depăşit în lumea cuantică în care Richard Feynman este, poate, primul părinte fondator şi, cu siguranţă, cel mai curios căutător al răspunsurilor despre legile fizice ale microuniversului nevăzut,  cel de dinainte de lumea tangibilă.

PS: Îi mulţumesc profesorului Pânzaru pentru generoasa semnalare a acestei cărţi.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Festivalul Produselor Tradiţionale, la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara

Publicat de Ana Brunner 23 Septembrie 2015 Comments Off

Muzică populară şi produse tradiţionale de calitate: ROADELE TOAMNEI revin la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara în acest sfârşit de săptămână. De vineri până duminică, 25-27 septembrie 2015, producători agricoli din zona de vest a ţării vor oferi timişorenilor, la preţuri convenabile, toate roadele pământului, dar vizitatorii vor găsi la Muzeu şi produse artizanale realizate de meşteri populari. Intrarea este liberă.

Festivalul Produselor Tradiţionale, sub denumirea generică de ROADELE TOAMNEI, va avea deschiderea oficială vineri, 25 septembrie 2015, la ora 13.00, iar programul pe următoarele două zile, sâmbătă şi duminică, va fi în intervalul orar 10.00 – 20.00.

La Muzeul Satului Bănăţean se vor putea găsi, la sfârşitul săptămânii, şi produse din carne, brânză, renumita pâine de Pecica, mierea de albine, must, vin şi alte produse tradiţionale. Totodată, vor fi prezenţi, parţial, şi acei meşteri populari care au mai rămas în Timişoara în urma Târgului Meşterilor Populari, eveniment încheiat duminica trecută.

Nu va lipsi nici voia bună. Pe întreaga durată a evenimentului, programul folcloric va fi asigurat de Centrul de Cultură şi Artă a judeţului Timiş şi de asociaţia culturală Vatra Banatului.

Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Timiş, Camera Agricolă a judeţului Timiş, Centrul de Cultură şi Artă a judeţului Timiş şi Muzeul Satului Bănăţean Timişoara.

Asociaţia Timişoara – Capitală Culturală Europeană a finalizat conceptul candidaturii, sub sloganul ‘Shine your light – Light up your city!’, (în traducere de lucru: ‘Luminează orașul prin tine!’), în urma unui process complex de consultare şi participare din partea cetățenilor, autorităților, instituțiilor și operatorilor de cultură independenți, artiștilor, instituțiilor de învăţământ, reprezentanţilor industriilor creative, mediului economic și politic. Asociaţia a ajuns la acest concept după patru ani, parcurgând două etape intermediare, precum REVOLutionary și Channel of Cultures.

Angajamentul civic şi implicarea socială a locuitorilor au condus la conturarea primului concept în anul 2012, REVOLolutionary. Acest slogan se baza pe identitatea orașului și scotea în evidență rolul Timișoarei în istoria recentă a României. În anul 2014 au avut loc noi consultări cu cetăţenii în urma cărora un nou concept a fost cristalizat, Channel of cultures, care îngloba atât trecutul cât și prezentul, reflectând etosul unui oraș inter- şi multicultural. Aceasta a făcut din Timișoara un oraș european caracterizat printr-o gândire pragmatică și un comportament civic însușit.

Anul 2015 a însemnat, în procesul candidaturii, verificarea acestor rezultate și analizarea mai în profunzime a ADN-ului Timișoarei, prin organizarea atelierelor de lucru, aplicarea de chestionare, campanii de consultare şi informare pe platformele online și  implicarea în alte evenimente. Astfel, comunitatea orașului și-a definitivat conceptul de candidatură pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021: ‘Shine your light – Light up your city!’ (‘Luminează orașul prin tine!’).  Pornind de la variantele precedente lansate în dezbatere, s-a constatat că Timişoara – oraş care face parte din reţeaua oraşelor construite pe baza valorilor Iluminismului şi primul oraș din Europa cu iluminat electric stradal – este un catalizator şi un punct emergent de răspândire a valorilor civice şi culturale.  Aceste valori înrădăcinate și în trecutul orașului se regăsesc acum printre principiile care stau la baza Uniunii Europene de astăzi.

Suntem pe ultima sută de metri înainte de depunerea dosarului de candidatură pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii pe data de 10 octombrie 2015. Asociaţia este foarte mulţumită de gradul mare de participare şi implicare a comunităţii în procesul de definitivare a conceptului şi a programului artistic al candidaturii. Suntem încrezători că ‘Shine your light – light up your city!’ ‘Luminează oraşul prin tine!’ reprezintă spiritul urbei, așa cum a fost descoperit și definit de timișoreni, fiind elementul central sub egida căruia s-a elaborat dosarul pentru concurs. Propunerea noastră pentru programul de Capitală Europeană a Culturii este ca fiecare dintre noi să își găsească propria energie și resursele interioare pentru a se implica în viața orașului și pentru a aduce o schimbare pozitivă atât în comunitate, cât şi la nivel european”, spune Simona Neumann, director executiv al ATCCE.

‘Shine your light – Light up your city!’ Luminează orașul prin tine!’ îşi propune să aducă un nou suflu de energie tuturor timişorenilor şi europenilor care îşi asumă valorile continentului, aspirând la un oraş dinamic pe plan cultural și vizionar în plan politic, economic și social. Cele două concepte lansate până acum în dezbatere publică au fost şi ele incluse în programul artistic al candidaturii.

Noua stagiune Incanto Quartetto se deschide marţi, 22 septembrie 2015, la Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş, de la ora 19.00, sub tematica My Way. Alături de cvartetul timişorean format din Ovidiu Rusu, Nada Petrov, Veaceslav Mînzat şi Marius Bernecker, va fi prezent Peter Oschanitzky, omagiat cu ocazia a 50 de ani de activitate artistică, evenimentul fiind moderat de Cristian Rudic.

Au trecut patru ani de concerte lunare susţinute de Incanto Quartetto, cu sala întotdeauna plină, cu un public deschis şi dornic de a se lăsa purtat de muzica clasică din sălile de bal în cele mai frumoase producţii cinematografice, în poveşti şi în ţări exotice. Incanto Quartetto sunt parte integrantă din viaţa culturală a oraşului şi publicul lor nu doar îi apreciază, ci îi îndrăgeşte şi îi aşteaptă, îmbrăţişând cu căldură fiecare tematică pe care cvartetul timişorean o abordează în evenimentele sale. În pragul noii stagiuni Incanto Quartetto ne-am aşezat între ei şi public pentru a observa că după patru ani, între artişti şi ascultători s-a creat o relaţie în care primii întâmpină aşteptările celorlalţi, întrecându-le, iar publicul, nu doar primeşte cu entuziasm fiecare surpriză ce îi este pregătită, ci se deschide pentru a permite fluxului de artă şi de frumos să-l contopească cu artiştii pe care îi admiră.

***

Ce vă atrage la evenimentele Incanto Quartetto?

Oana Eremie: În primul rând trebuie menţionat faptul că în fiecare lună concertele Incanto au o temă diferită, aşadar nu ai cum să te plictiseşti. Ideea de a acompania un Hauskonzert cu informaţii despre compozitorii şi piesele din program împreună cu prezenţa colaboratorilor Incanto pot spune că fac o ofertă culturală de nerefuzat. Pentru unii o aducere aminte, pentru alţii ora de educaţie muzicală de care nu au avut parte în şcoală.

Alina Emandi: Mie îmi place muzica clasică, pentru acest lucru merg la concertele Incanto Quartetto.

Ovidiu Rusu: În primul rând varietatea repertoriului şi faptul că se întâmplă altceva muzical, cultural,  în oraş.

Cristian Rudic: Muzica „clasică”, adică tot bunul cultural sonor care s-a născut din Renaştere până în contemporaneitate, hărăzit sălii de concert, fie că e muzică sacră, de cameră, de operă, de teatru, etc.

Evenimentele lor cuprind o varietate de genuri şi de artişti. Pentru noua stagiune, ce v-aţi dori să vedeţi într-o seară Incanto?

O.E.: Îmbinarea muzicii cu poezie/actorie sau teorie muzicală de bază (pentru publicul neştiutor)  exemplificată live.

A.E.: Pentru că eu practic dansul sportiv, mi-aş dori să văd mai mult dans în concerte: dansatori profesionişti sau balerini.

O.R.: Exact cum ne-am obişnuit până acum, să existe o diversitate a programelor de la un concert la altul.

C.R.: Dacă aş fi public, aş vrea să revăd ce mi-a plăcut sau pe cine am îndrăgit, şi desigur, „omne varietas delectat” – diversitatea delectează. Ca orice artă, muzica este alcătuită din contraste, ceea ce m-ar atrage şi la programele Incanto: contrastele, varietatea, diversitatea.

În urma stagiunilor trecute, prin ce şi-au lăsat Incanto Quartetto amprenta asupra dumneavoastră?

O.E.: Cuvântul cheie este profesionalism, dar dacă ar fi să mă rezum la un moment sau lucru anume, concertele care au avut invitaţi precum domnul  Emmanuel Hovhannisyan sau solişti ai Operei mi-au rămas nu doar în memorie, ci şi în suflet.

A.E.: După o zi încărcată, un concert Incanto e un real balsam pentru suflet! Mi-au plăcut toate tematicile. Pur şi simplu îi iubesc!

O.R.: În primul rând, o seară plăcută petrecută împreună, dar cu imprimarea în conştiinţa auditivă a unor melodii cunoscute.

C.R.: Colaborarea cu familia Incanto m-a determinat să-mi reiau vicii de mult uitate, pentru care ne căutăm scuza că nu mai avem timp, şi anume să caut în cărţi, în propria raţiune şi propriul afect.

Iar pentru că domnii Ovidiu Rusu şi Cristian Rudic sunt protagonişti ai evenimentelor Incanto, ne-am strecurat în spatele cortinei pentru a cunoaşte şi alte laturi ale unei seri Incanto.

Ce înseamnă a modera un eveniment Incanto Quartetto?

Cristian Rudic: Misiunea e ingrată, dacă nu imposibilă, de a prinde muzica în cuvinte, de fapt, e imposibil. Când am asistat la moderări am fost fie plictisit îngrozitor de banalităţile care erau enumerate, chiar jignit, fie n-am înţeles o iotă din ceea ce se spunea. Am evitat întotdeauna să ajung în postura aceasta. O înşiruire de piese muzicale poate deveni monotonă. Muzica este o artă care, cu anumite excepţii, puţine, nu reprezintă nimic, ci se reprezintă pe sine însăşi. Limbajul muzical este direct, profund şi universal, dar poartă mesaj. Şi pentru ca acel mesaj să ajungă la receptor, uneori e nevoie de cineva care să călăuzească acel flux. Asta încerc să fac: mă pun în postura ascultătorului cu un anumit bagaj spiritual şi încerc să fac să deschidă de la sine poarta intelectului şi afectului unui mesaj care de obicei e dorit de un geniu precum Mozart, Haydn, etc. Când e un program vast dedicat unui compozitor, de exemplu concert de concerte de Vivaldi, mă restrâng la câteva cuvinte încercând să creez o atmosferă, atât. În niciun caz nu vreau să mă erijez în instanţă, catedră, nu dau sentinţe, apelez mai degrabă ofuri, doruri ale unei minorităţi preocupată de spirit şi afect într-o lume în care postul România Cultural este din ce în ce mai ignorat.

Ce îşi doreşte Incanto Quartetto pentru următoarea stagiune?

Ovidiu Rusu: În primul rând aş dori ca în tot tumultul acestor vremuri să putem aduce liniştea, într-o seară pe lună, auditoriului care ne ascultă, prin invitarea unor persoane mai mult sau mai puţin cunoscute şi creând un eveniment din fiecare seară Incanto. Primul invitat din stagiune este un foarte apropiat şi drag colaborator al nostru şi al Operei, Maestrul Peter Oschanitzky, pe care îl şi omagiem cu ocazia aceasta la aniversarea pe care el o va sărbători şi cu alte instituţii de cultură din oraş. Aportul Maestrului în activitatea culturală din oraş se dovedeşte a fi foarte prolific, chiar dacă a avut o perioadă în care a lipsit din Timişoara, dar colaborând cu noi în continuare. Calitatea dânsului ca dirijor este deosebită, dar noi ne dorim ca în seara Incanto să prezentăm şi valoarea imensă a muzicianului Peter Oschanitzky.

De ce acest concert are tematica “My Way”?

Ovidiu Rusu: Noi am ales nu doar tematica ci şi sugestia titlului, având în vedere drumul parcurs până acum, pe care îl parcurgem şi pe care îl vom parcurge: trecutul, prezentul şi viitorul Incanto Quartetto, alături de  invitaţii săi.

La început de toamnă, într-o lume a agendelor şi a termenelor limită, Incanto Quartetto ne invită să ne transpunem într-o lume a eleganţei şi şarmului, marţi, 22 septembrie 2015, începând cu ora 19.00 în Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş.

Artizani din întreaga ţară îşi dau întâlnire la Muzeul Satului Bănăţean

Publicat de Pagini de Cultura 16 Septembrie 2015 Comments Off

Meşteri populari din toată ţara îşi dau întâlnire, în acest sfârşit de săptămână, la Timişoara, cu ocazia celei de-a XV-a ediţii a Târgului Meşterilor Populari. Evenimentul se desfăşoară pe parcursul a trei zile, începând de vineri, 18 septembrie, la Muzeul Satului Bănăţean de la Pădurea Verde. Intrarea este liberă.

Participanţii vor expune ceramică, ţesături, sculptură în lemn, port popular, icoane, ouă încondeiate, unelte din lemn şi instrumente muzicale, şube, laibăre şi multe altele. Nu vor lipsi nici produsele tradiţionale, precum brânza şi bulzul, pastrama de oaie, cârnaţul, şunca sau mierea.

Şi în acest an, vizitatorii îi vor putea vedea la lucru pe făuritorii de artă tradiţională, fiind organizate chiar şi demonstraţii de prestare a vechilor meşteşuguri – dogăritul şi olăritul. Târgul va reuni participanţi din diferite zone ale ţării – Suceava, Maramureş, Braşov, Sibiu, Vâlcea, Constanţa, Arad, Mehedinţi, Caraş-Severin şi Timiş.

Târgul Meşterilor Populari va începe vineri, dar deschiderea festivă este programată sâmbătă, 19 septembrie, la ora 10.00. Evenimentul este organizat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Timiş.

Un alt mod de a învăţa istorie la Muzeul Banatului – Secretele Egiptului Antic

Publicat de Ana Brunner 12 Septembrie 2015 Comments Off

Pe tronul faraonului, deschizând un sarcofag sau învăţând tehnici de mumificare. Copiii sunt invitaţi să descopere un alt mod de a învăţa istorie la Muzeul Banatului! Îmbinând faptele istorice redate pe înțelesul copiilor cu elemente de butaforie, dar și ateliere interactive cu scop educațional – astfel sunt prezentate „Secretele Egiptului Antic”, expoziție interactivă ce îşi deschide uşile din 16 septembrie în Timișoara, la Bastionul Therezia.

Însoţiţi de profesori sau părinţi, copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani vor putea să descopere în mod relaxant o parte din fascinanta lume a Egiptului antic, luând parte la activitățile de grup pregătite pentru ei: ateliere de bijuterii, hieroglife, mumificare etc. Totodată, copiii vor putea intra într-o piramidă, se vor putea așeza pe tronul faraonului, vor putea deschide un sarcofag sau crea singuri amulete după modelul celor din antichitate, descoperind la fiecare pas semnificația lucrurilor pe care le ating.

Până în prezent, ineditul eveniment s-a bucurat de succes în alte trei oraşe din ţară, București, Cluj și Iași. La Timişoara, expoziţia rămâne deschisă până pe 30 noiembrie în mansarda B1 a Bastionul Theresia din strada Martin Luther nr. 4 și poate fi vizitată în fiecare zi, de marți până duminică, între 10.00 – 19.00 (pauză 14.00-15.00).

Biletele vor fi puse în vânzare începând de miercuri, 16 septembrie, având preţul de 20 de lei pentru copiii sub 14 ani şi 35 de lei pentru adulţi. De asemenea, pot fi achiziţionate şi bilete pentru grupuri, la prețuri ce variază între 70 și 80 de lei.

“Aici nu suntem socialişti şi nu suntem liberali”

Publicat de Horea Bacanu 16 August 2015 Comments Off

Undeva prin 2009, în mediul politic timişorean şi naţional a circulat legenda despre iminenţa realizării la Timişoara a unei investiţii Mercedes-Benz, ceea ce ar fi transformat axa Timişoara-Arad în cel mai puternic motor economic din Romania, înaintea Piteştiului (Dacia-Renault), Constanţei (poartă maritimă) ori Ploieştiului (centrul industriei petroliere). Decizia celor de la Mercedes-Benz nu a fost favorabilă Timişoarei, ci unui mic oraş din Ungaria, situat la jumătatea distanţei dintre Timişoara şi Budapesta.

Iar decizia nu a fost influenţată doar de faptul oraşul maghiar era amplasat lângă autostrada A5 din Ungaria, în timp ce Timişoara avea doar speranţe acum şase ani. Nu, nu a fost vorba doar de determinarea primarului şi viceprimarului din Kecskemet, cei care s-au dat peste cap şi au răspuns prompt tuturor solicitărilor venite de la investitori pe parcursul celor 4 luni de negocieri. A fost vorba de mult mai mult. A fost vorba de un patriotism local al tuturor politicienilor din Kecskemet, care au aflat cu toţii despre faptul că se negociază cu nemţii, dar toţi au păstrat secretul, au dat maximă încredere echipei din primărie ce negocia, au considerat realizarea investiţiei Mercedes ca un fapt de mare importanţă pentru viitorul oraşului şi au respectat un cod de onoare prin care interesul comunităţii este mai presus de orice, deşi fiecare dintre politicienii locali ar fi putut să se gândească să profite de pe urma unei asemenea investiţii. M-a şocat o afirmaţie dintr-un reportaj pe acest subiect, despre faptul că în politica locală din Kecskemet, când vine vorba de interesul major al oraşului, atunci intră în vigoare principiul “Aici nu suntem socialişti şi nu suntem liberali”. Ceea ce este cu neputinţă de susţinut la două sute de kilometri mai la est, la Timişoara. În paranteză, e de spus faptul că politicienii din Timişoara acelui an (nu demult, acum doar şase ani), îi ştiţi foarte bine pe majoritatea acestor domni şi doamne ce nu au nicio legătură cu ideea de comunitate,  aflaseră (marea lor majoritate) despre faptul că Mercedes analizează şi varianta Timişoara, şi, ei bine, nu s-au sinchisit de interesul oraşului nici măcar într-o astfel de situaţie extrordinară, în schimb au făcut tot ce le-a stat în putere ca să-şi tragă potenţialele avantaje din venirea investiţiei Mercedes-Benz la Timişoara.

După ce eşecul negocierilor cu nemţii a fost evident, Kecskemet realizând acordul de deschidere a investiţiei, la Timişoara apa a continuat să curgă la fel pe Bega, iar politicienii şi-au vazut mai departe nestingheriţi de micile şi marile lor afaceri, fără regrete şi fără remuşcări. Nu au fost nici explicaţii, nici variante oficiale, doar ceva şuşoteli despre lăcomia unor politicieni care si-au închipuit că nemţii (unii spunând chiar “proştii de ei”) vor da un milion de euro pe hectar (în timp ce la Kecskemet au dat de zece ori mai puţin), şi că afacerea îi va face bogaţi, visul oricărui nou venit la oraş. Nimeni nu a decontat public la Timişoara sau la Bucureşti eşecul neaducerii la Timişoara a unei investiţii fabuloase, despre care se vorbeşte că ar fi ultima mare fabrică de maşini deschisă în Europa pe un orizont de mulţi-mulţi ani.

Aţi fost la Kecskemet? Eu da. Parcul industrial creat din 2009 până azi este fabulos şi pe deplin lămuritor pentru ce înseamnă dezvoltarea orizontală a unei zone industriale de aproape 500 de hectare. Merită văzut. Ar fi bine să-l vadă toţi politicienii locali de azi ai Timişoarei, sau chiar cei care se pregătesc să intre pe scena politică, indiferent de nivel. Să vadă cum ajunge să se dezvolte un mic oraş atunci când politicienii sunt cât-de-cât interesaţi de comunitatea lor, atunci când onor domniile lor îşi cenzurează pornirea de a face bani cu orice preţ şi elimină orice disensiuni politicianiste pentru atingerea unui obiectiv aproape unic.

La şase ani după eşecul aducerii investiţiei Mercedes la Timişoara (investiţie de ordinul a 1,5 miliarde euro, care s-a şi multiplicat orizontal şi a generat dezvoltare) Timişoara este în situaţia de a-şi definitiva proiectul candidaturii pentru Capitală Culturală Europeană 2021, o miză majoră, cu greutate strategică pentru orizontul următorilor douăzeci de ani. Proiectul candidaturii se va depune peste câteva săptămâni, iar după o jurizare foarte serioasă se va anunţa oraşul desemnat pentru ca să fie Capitală Culturală Europeană în 2021, anunţ ce va veni peste un an.

Precum a fost şi în cazul ratării aducerii investiţiei Mercedes, şi în cazul candidaturii pentru acest titlu  european aproape toţi politicienii locali perseverează în a nu înţelege nimic din miza totală reprezentată de câştigarea competiţiei. Sau se fac că nu înţeleg. Sau se fac că înţeleg, dar se comportă în aşa fel încât, e clar, pentru ei e mai important să-şi vadă de atacurile politice decât să fie uniţi pentru a câştiga titlul şi marile beneficii aduse prin acest titlu. O miză pentru generaţia de azi şi pentru generaţiile viitoare de timişoreni, o miză totală pentru modul în care oraşul se va dezvolta şi pentru intrarea lui în circuitul valorilor europene. Este vorba nu doar de mulţi, foarte mulţi bani pentru comunitate, este vorba de a moderniza mentalităţile, de a schimba faţa oraşului, de a îmbunătăţii protecţia mediului, de a multiplica valorile europene în cultura şi viaţa publică a oraşului, bunuri de preţ pentru mai multe generaţii de timişoreni.

Obiectivul total al câştigării acestei competiţii nu este imposibil de atins. O spun oameni cu mare expertiză culturală şi de management. Atenţie mare, nu e vorba de amatori care se exprimă pe bază de imagini fragmentate, e vorba de acei experţi recunoscuţi şi la Bucureşti, şi la Bruxelles, şi la Paris, şi la Roma ori Barcelona. Despre ce spun amatorii nu e prea mult de comentat, să-şi ţină părerile pentru ei.

Grav ar fi dacă şi de această dată s-ar rata obiectivul total al comunităţii timişorene, tot din cauza politicienilor, prinşi în toiul luptelor cotidiene, neatenţi la miza reală a competiţiei pentru anul 2021, egoişti, orgolioşi şi uneori chiar şarlatani. Într-o astfel de ipoteză, oare mai scapă toţi de răspundere? Se vor salva, ca şi acum şase ani, când au ratat o investiţie maximă şi unică pentru un orizont de 50 de ani cel puţin? Ştiu că-şi închipuie că da, că n-ar importanţă, la naiba cu cultura, noi să ne batem şi să dăm cu adversarii de pereţi. De la primar până la cel mai neexperimentat consilier, aproape toţi sunt în logica politicianistă, în poziţii de bătaie, ca în ring. Ei cred că proiectul Capitalei Culturale Europene 2021 este unul ermetic pentru înghesuiţii de cetăţeni, neaducător decât de belele din partea fiţoşilor de artişti ce ştiu să vină doar cu pretenţii, în timp ce interesele politice şi personale sunt de cu totul şi cu totul altă factură decât interesele culturale. Unii dintre ei, crezându-se cei mai ageri dintre politicieni, s-au prins şi au realizat că doar consensul interpartinic pentru susţinerea proiectului de candidatură asigură realizarea criteriului de eligibilitate în jurizarea candidaturii. Şi ce şi-au spus, în bunul stil politicianist? Hai să folosim acest criteriu al consensului interpartinic (sau mai bine spus neîndeplinirea lui) pentru atacuri politice.

Responsabilitatea este uriaşă,  miza este totală, iar pentru câştigarea competiţiei nu prea există altă variantă câştigătoare, decât să aplicăm şi noi modelul de succes de la Kecskemet, “Aici nu suntem socialişti şi nu suntem liberali“.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Situl de la Unip „Dealu Cetățuia“ a fost descoperit în 2006 în cadrul unui proiect mai larg de identificare a siturilor arheologice de pe Lista Monumentelor Istorice din județul Timiș, parțial și datorită localnicilor care au contribuit la identificarea lui pe teren. „Aceasta a fost șansa sitului arheologic de la Unip, că deși se află pe malul Timișului, fiind departe de orice cale de acces, nu a fost vandalizat de căutătorii de comori“, afirmă Dorel Micle, coordonatorul științific al șantierului arheologic de la Unip.

Săpăturile arheologice propriu-zise au început în anul 2009. Fiind un șantier-școală, la săpături participă în primul rând studenți ai Facultății de Litere, Istorie și Teologie ai Universității de Vest Timișoara, specializarea: Arheologie. Proiectul este finanțat de UVT, care suportă și cheltuielile pentru transportul, cazarea, activitatea de teren a studenților cât și prelucrarea materialului arheologic.

Șantierul-școală de la Unip „Dealu Cetățuia“ cu descoperiri arheologice din mai multe epoci

Pe șantierul arheologic de la Unip s-au făcut descoperiri aparținând mai multor epoci. Cea mai veche dintre acestea ar fi Hallstatt (cea mai veche perioadă din epoca fierului), o a doua este perioada dacică – perioada La Tène a doua epocă a fierului) și o a treia epocă este perioada slavă (secolul VII d.Hr.). Descoperirile arheologice din perioada Hallstatt includ mai multe colibe, locuințe cu un bogat material arheologic: vase de ceramică, râșnițe de piatră, fragmente din obiecte de metal – destinate toate uzului casnic. Din perioada La Tène provin cele mai „senzaționale“ descoperiri: urmele de locuințe dacice și gropi ritualice cu vase de ceramică. Descoperirile epocii slave cuprind locuințe semiadâncite. În unele locuri au fost găsite și fragmente de ceramică din perioada postromană (secolele III-IV d.Hr.) și din evul mediu dezvoltat (secolele XIV-XV).

Cele mai spectaculoase descoperiri de până acum sunt cele nouă gropi ritualice în care au fost depuse cu mare grijă și cu scop clar ritualic, pe care astăzi încă nu îl putem explica, vase de ceramică și diferite obiecte de uz casnic“, spune lect. dr. Dorel Micle, coordonatorul științific al șantierului arheologic al Universității de Vest Timișoara de la Unip „Dealu Cetățuia“ (județul Timiș). „Din perioada La Tène provin urme ale unor locuințe dacice, inclusiv un cuptor circular de lut, și vasele de ceramică din gropile ritualice“, completează Micle. Câte astfel de gropi există, de fapt, nu se știe încă. Ceea ce au mai descoperit cercetătorii în unele vase de ceramică sunt semințe de graminee, linte, fructe și cânepă. O dovadă că în aceste recipiente s-a aflat hrană este și faptul că au fost descoperite aici mai multe oase de rozătoare. „Animalele au intrat în vase și nu au mai putut ieși“, explică cercetătorul.

Avem cel puțin trei perioade de locuire succesivă aici“, spune Dorel Micle. Acesta subliniază cât de important este faptul, că deși zona despre care se credea până acum că era improprie locuirii umane din cauza mlaștinilor, cercetările arheologice au dovedit că era totuși foarte locuită, în tot arealul existând zeci de situri arheologice din diverse epoci.

Dr. Dorel Micle, coordonatorul științific al șantierului arheologic de la Unip, este asistat  de asistentul de cercetare Andrei Stavilă. La săpături participă în primul rând studenții Universității de Vest Timișoara.

Cercetările arheologice au început în 2006 și 2007 cu o ridicare topografică amănunțită și prospecțiuni geofizice care le-au oferit arheologilor o imagine de ansamblu privind existența unor posibile complexe arheologice. S-au desfășurat și prospecțiuni pedologice (analize de sol), iar ulterior a fost defrișată partea centrală a platoului. În 2009 au început săpăturile arheologice propriu-zise care au fost continuate în fiecare an până în 2015. În prezent lucrările au fost întrerupte pentru un an, timp în care va fi prelucrat materialul arheologic și publicate rezultatele cercetărilor. „Este posibil ca acest sit arheologic de epoca dacică să fie Cetatea Zurobara menționată de Ptolemeu, singura fortificație dacică din zona de câmpie la sud de râul Timiș“, conchide Micle.

Experiment teatral în PREMIERĂ la Teatrul Maghiar: Forbidden Books

Spectacolul încearcă să descifreze care au fost influențele culturale importante pentru „mileniali”, în contextul exploziei lumii digitale.

Once Upon a Time in Romania – Filme versus corupţie

Intră în concurs! Îţi poţi înscrie clipul video în competiţia de scurtmetraje până pe 1 decembrie 2017.

Un maestru al realismului fantastic la Muzeul de Artă Timişoara

Curatorii expoziţiei propun publicului Muzeului de Artă Timişoara un parcurs prin vasta operă a lui Tudor Banuş.

Festivalul de Teatru Clasic de la Arad spune… poveşti

Iubitorii de teatru sunt aşteptaţi să descopere poveştile celor 10 zile de Festival la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015