• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Timişoara –Capitală Culturală Europeană a Culturii în anul 2021

Publicat de Pagini de Cultura 17 Septembrie 2016 Comments Off

Timișoara este recomandarea juriului european pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021! Anunțul a fost făcut ieri, 16 septembrie 2016, într-o conferință de presă organizată de Ministerul Culturii. Celelalte orașe românești finaliste sunt Baia Mare, București și Cluj-Napoca.

Juriul internațional delegat al UE, împreună cu ministrul culturii, Corina Șuteu, au vorbit, în timpul conferinței de presă despre importanța apartenenței la cultura europeană și dosarele de candidatură ale orașelor româneși participante. De asemenea, au menționat și celelalte țări care vor avea orașe capitale europene ale culturii în 2021: Grecia și una dintre țările candidate la UE (Serbia și Muntenegru).

Sunt unul dintre acei oameni care cred că, de fapt, cultura este cea care generează sensul de apartenență europeană. Prin cultură suntem europeni și Europa este ceea ce este pentru că acest tip de diversitate ne va ține împreună” a subliniat Corina Șuteu, ministrul culturii.

Președintele juriului European Capital of Culture (ECoC) a menționat că România a prezentat patru dosare de candidatură excelente, diferite între ele, fiecare reprezentând câte o problemă importantă cu care se confruntă. De asemenea, a precizat că, fiind vorba despre un oraș european al culturii, nu doar de un oraș cultural, trebuie să conțină diversitatea culturii europene.  Despre echipa care a reprezentat Timișoara a menționat că: ”ați creat o legătură cu cetățenii și trebuie să continuați”.

Parte din delegația Timișoarei care a prezentat proiectul final în fața juriului, primarul Nicolae Robu a declarat: ”Suntem conștienți că greul abia acum începe și vom sprijini proiectul de candidatură așa cum ne-am angajat că o vom face. Doresc să felicit celelalte orașe, a fost o luptă strânsă și sunt foarte emoționat că Timișoara a ieșit câștigătoare.”

Mulțumim tuturor celor care ne susțin! Încă o dată, Timișoara a demonstrat că este un oraș european, în care factorii culturali, economici și socali lucrează împreună pentru o bună dezvoltare a orașului. Mulțumim instituțiilor publice care ne sunt alături și societății civile pentru ajutor și susținere activă a proiectelor noastre. Acest titlu ne responsabilizează și ne bucură în același timp. Am reușit, împreună, să facem Timișoara să strălucească din nou.

Cu o agendă culturală completă, ne dorim o apropiere de Europa și standardele acesteia prin dialog constant și implementarea proiectelor culturale și a evenimentelor pe care le-am pregătit.  Timișoara este pregătită pentru a străluci pe toate planurile: cultural, economic, turistic și social, fiecare locuitor al orașului find parte al acestui proces.

Totodată, îi asigurăm pe toți reprezentanții orașelor candidate și finaliste la titlul de Capitală Culturală Europeană de toată deschiderea noastră pentru a demara proiecte comune. acest titlu este, în primul rând, al României, iar pentru asta ne dorim colaborări frumoase cu toți cei implicați în această formidabilă competiție”, a declarat Simona Neumann, director executiv al Asociației Timișoara Capitală Culturală. Timișoara a obținut recomandarea juriului european după ce a prezentat proiectul „Shine Your Light, Light Up Your City – Luminează orașul prin tine”.

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: Traficul de oameni din umbra unei dictaturi militare

Publicat de Horea Bacanu 10 Septembrie 2016 Comments Off

Romanul politic „Tărâmul făgăduinţei” face parte dintr-o serie de texte politice ale autorului african Chris Abani. Născut în 1966 la Afikpo (unde se desfăşoară şi o parte din naraţiunea acestui text), Abani a debutat într-o perioadă de tensiuni politice şi sociale ale Nigeriei postcoloniale, a fost arestat la publicarea primului său roman (scris la şaisprezece ani şi publicat trei ani mai târziu) şi acuzat de trădare şi conspiraţie pentru lovitură de stat.

Mai apoi, impactul politic al romanelor scrise de Abani a evoluat şi a atras permanent consecinţe grave pentru scriitor, până la închiderea şi torturarea sa, chiar condamnarea la moarte. Pleacă din Africa în SUA şi devine ulterior profesor asociat la University of California, iar romanele sale primesc mai multe premii cu mare vizibilitate: PEN Hemingway Book Prize, PEN USA Freedom-to-Write, California Book Award, Lannan Literary Fellowship, Guggenheim Fellow in Fiction, ori este între finaliştii altora: International IMPAC Dublin Literary Award (2006), A New York Times Editor’s Choice (2006).

Provenind din cea mai densă zonă a Africii medii, din Nigeria, ţară cu o populaţie de peste 150 de milioane de locuitori – care a trecut printr-un război civil şi mai multe dictaturi militare după eliberarea de sub colonialismul englez, după 1960 -, Abani dezvoltă naraţiunile paralele din „Tărâmul făgăduinţei” ca o dublă istorie a personajului Elvis Oke. Una dintre ele este localizată în oraşul Lagos, aici defăşurându-se primul plan narativ, plasat în anul 1983, într-o periferie a acestui imens conglomerat de opt milioane de locuitori, strălucitor în centru şi mizer în periferiile ghetoizate. Personajul central are în acest plan vârsta de şaisprezece ani, iar în al doilea, care începe la Afikpo în anul 1972, acelaşi personaj are vârsta de cinci ani. Succedându-se douăzeci şi nouă de capitole prin trecerea de la plan la celălalt, povestea copilului şi a adolescentului Elvis, dansator talentat, este povestea practicilor magice de iniţiere prin ritualurile nucii de cola specifice tribului igbo (cu ele începe fiecare capitol, prin foarte scurte relatări fragmentare), dar şi a vieţilor duse la limita supravieţuirii de cei ce formează populaţia neagră dominată, expusă războaielor şi sărăciei extreme din Africa.

Nigeria este sinonimă cu istoria recentă a colonialismului englez din Africa din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, cu tensiunile civile crescânde de după eliberarea de dominaţia colonială, dar şi cu mozaicul tribal perpetuat în timpurile moderne, cu fantasmele mitologiei tribale ce formează regulile nescrise ale lumii vechi şi noi. Este sinonimă cu sărăcia, cu visul despre îmbogăţire, cu traficul de arme, droguri şi organe umane, într-o tensiune continuă dintre cei puţini şi bogaţi, majoritatea veniţi din Europa sau America, şi o populaţie ce locuieşte în ghetouri şi care cunoaşte sărăcia din prima până în ultima zi de viaţă, fără şanse de ieşire.

Dar unde e Nigeria în textul lui Abani? Referinţa explicită la Nigeria apare foarte rar în aceast text (şi o singură dată numele ţării este invocat declamativ, atunci când pasiunea de pe baricada protestelor le provoacă revoluţionarilor scandări patetice despre Nigeria), iar sentimentul că numele ţării este prea puţin important este permanent indus în subtext. Nu este neglijabil numele tribului, însă, tribul Igbo, din care face parte şi Elvis Oke, unul dintre cele trei grupuri etnice mari ale zonei, dintr-un melanj de câteva sute de grupuri etnice.

La fel ca în marea majoritate a zonelor Africii, zona Golfului Guineii este dominată de clivajele etnice, rasiale, religioase şi economice (în condiţiile în care această zonă este prima dintre economiile africane, pe baza resurselor de petrol). Aproape jumătate din populaţie este de religie islamică sunnită, în timp ce următoarele mari grupuri religioase sunt creştine (protestant şi catolic). Toate sunt însă adânc fărâmiţate prin liniile vechilor graniţe ale grupurilor tribale.

Unde e Nigeria? E o ţară greu de găsit în povestea lui Abani, rămâne estompată şi difuză, prea puţin vizibilă din cauza imaginilor pe care textul le face foarte vizibile, imagini despre ghetoizare, sărăcie şi foame, despre cruzimea torturii şi violenţa bătăilor şi a violurilor, despre ultima cauză a tuturor dictaturilor militare africane, îmbogăţirea juntei.

Nigeria dispare complet în amalgamul de combinaţii ale supravieţuirii unei populaţii africane ce a luat-o de la zero, în sens politic, atunci când s-a eliberat de dominaţia colonială, dar care duce cu ea toate stereotipurile de distanţă socială între bărbaţi, femei, copii, între albi şi negri, între tineri şi bătrâni, între nordici şi sudici, între cei resemnaţi în faţa violenţei şi colapsului economic şi cei luptători, panterele africane care nu se lasă vândute.

Nu se vede Nigeria, dar subtextul propulsează o imagine vie a unui întreg continent african, simbolizat prin această zonă din Golful Guineii. E Africa postcolonială, un spectru modern al ritualurilor tribale şi o stare de permanent conflict în jurul resurselor.

O (pe)trecere pe sub învelişul textului lui Abani, a povestirii despre viaţa unui tânăr african ce visează să ajungă pe un tărâm al făgăduinţei şi să poată dansa ca profesionist, nu face apel aproape deloc la starea naţiunii nigeriene, ci arată cum se trăieşte şi cum se moare în toată Africa, uneori chiar cu capetele victimelor tăiate şi ascunse în lăzi frigorifice, procedeu de pe lanţul traficului de organe umane. Numele Nigeriei nu este invocat, apare însă numele tribului african igbo. Comunităţile nu sunt legate de ideluri naţionale, ci sunt despărţite de conflictul militar şi de graniţele tribale. Nigeria pluteşte la suprafaţa naraţiunii, în timp ce în adâncul celor două planuri narative, al copilului şi al tânărului Elvis, se află Africa postcolonială.

Ficţiunea lui Abani este politică prin raporturile şi strategiile de putere ce le descrie, specifice acestei regiunii africane cu izvoare tribale. Pantera mitologică este africană, nu doar nigeriană, este semnul violentei lupte tribale negre, luptă sedimentată până în straturile cele mai adânci ale textului lui Abani. Pentru a explica termenii tehnologiei puterii de la nivelul celor două scene narative căutăm operatorii puterii, cei care descriu influenţa şi dominaţia în dinamica lor, având caracteristici culturale şi de identitate africană, nu doar nigeriană. Romanul depăşeşte graniţele unei naţiuni, stabilindu-şi determinanţii politici la nivelul postnaţional al unui întreg culoar cultural african.

CONTINUAREA PE horeabacanu.blogspot.ro

PLAI 2016, gata de start!Muzică, artă, multiculturalitate la Muzeul Satului

Publicat de Pagini de Cultura 5 Septembrie 2016 Comments Off

Concertul cântăreţei de soul din Marea Britanie, Joss Stone, va deschide joi, 8 septembrie, de la ora 20:00, ediţia cu numărul 11 a Festivalului PLAI. Organizatorii au pregătit publicului și anul acesta un program bogat în muzică și activități culturale sau recreative inedite. Astfel, Muzeul Satului Bănăţean se transformă în loc de joacă, scenă de party, de teatru, de dans și cinematograf pentru patru zile, între 8 şi 11 septembrie 2016.

Artiștii pe care PLAI îi va aduce anul acesta la Timișoara sunt demni de toată atenția: Milky Chance, Aziza Brahim, Bob Geldof, Marinah y Chicuelo, Oi Va Voi și Fantome (artist rezident). Una dintre veştile bune ale acestui an este concertul Joss Stone, un proiect special produs de PLAI, cu acces doar pentru cei care şi-au achiziţionat abonamente la festival până în data de 8 septembrie.

PROGRAM PLAI 2016 – Scena World Music

Joi, 8 septembrie

20:00-21:00 Joss Stone

Vineri, 9 septembrie

20:30-21:30 Fantome – artist rezident

22:00-23:30 Milky Chance

Sâmbătă, 10 septembrie

19:00-20:00 Fantome – artist rezident

20:15-21:30 Aziza Brahim

22:00-23:30 Bob Geldof

Duminică, 11 septembrie

19:00-20:00 Fantome – artist rezident

20:15-21:30 Marinah y Chicuelo

22:00-23:30 Oi Va Voi

Festivalul organizat 100% de voluntari nu înseamnă doar muzică. Filmul „Siernevada”, în regia lui Cristi Puiu, va fi proiectat în avanpremieră la Timişoara, la Festivalul PLAI, în seara de 9 septembrie, la „Ceau, Casa Filmelor”.

Acțiunea din „Sieranevada” are loc la trei zile de la atentatul din redacția hebdomadarului parizian ”Charlie Hebdo” și la patruzeci de zile de la moartea tatălui lui Lary, un medic trecut de 40 de ani. Lary urmează să își petreacă ziua de sâmbătă însoțit de tânăra lui soție, în sânul familiei, reunite cu ocazia comemorării celui dispărut. Evenimentul, însă, nu se derulează conform așteptărilor.

Filmul a fost nominalizat la Cannes 2016 şi este propunerea României la Oscarul pentru Cel mai bun film strain.

Tot în cadrul Casei Filmelor se vor mai putea viziona filmele câştigătoare în cadrul competiţiei Ceau, Cinema! 2016, precum şi o serie de scurtmetraje ale unor cineaşti locali şi selecţii de la festivaluri cu tradiţie. Programul complet al proiecţiilor de film este următorul:

PROGRAM PLAI 2016 – Ceau, Casa Filmelor

Vineri, 9 septembrie

18.00 Sieranevada, r. Cristi Puiu

Sâmbătă, 10 septembrie

16.00 Sora mea/ These Daughters of Mine, r. Kinga Debska (Polonia)

18.00 Viaţa ca o trompetă/ Life Is a Trumpet, r. Antonio Nuic (Croaţia)

23.00   Scurtmetraje (Portugalia)

Duminică, 11 septembrie

16.00 Scurtmetraje Arad

17.00 Vinovat de libertate, r. Mihai Stanciu. Pieptiş, r. Patrick Brăila

18.00 Scurtmetraje Timişoara (Selecţie Timishort 2015)

Totodată, 45 de parteneri culturali oferă publicului peste 200 de activităţi şi în acest an, grupaţi în patru zone specifice: zona de meşteşugărit, cea dedicată activităţilor cu impact social, locul de joacă pentru copii şi adulţi, precum şi un loc de relaxare pentru toată lumea.

The Workshops” – Zona de meșteșugărit te îndeamnă să îți dai frâu liber imaginației și să te lași cuprins de cunoștintele si creațiile meșteșugarilor. Spațiile acestei zone vor fi animate de ateliere, meșteșugari dornici de a împărtăși experiențele lor, entuziasmul si creatiile lor vesele.

Social Projects” – Aici veți găsi asociații, ONG-uri și oameni frumoși cu care puteți socializa despre activitățile lor. Activități cu impact social care oferă soluții reale pentru integrarea în societate și în viața de zi cu zi a copiilor și a persoanelor cu diverse probleme.

GameSpace” – Locul de joacă pentru copii și pentru adulți. În acest univers al jocurilor putem să fim nostalgici și să ne jucăm cu toții împreună jocuri vechi din tinerețea noastră sau a părinților noștri, sau putem să ne uitam spre viitor și să ne punem “ochelarii virtuali”.

Chill” – Locul de relaxare pentru toată lumea deoarece aici dorim să aducem beneficii minții și corpului prin diverse activități. Puteți incerca yoga, masaj, meditații sau puteți participa la unele workshop-uri care vor lua forma de muncă pentru a vă elibera de stres și a vă încărca de energie pozitivă.

Festivalul PLAI 2016 este organizat în parteneriat cu Casa de Cultură  a Municipiului Timişoara şi cu susţinerea Consiliului Judeţean Timiş.

Timişoara – candidat pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii

Publicat de Pagini de Cultura 16 August 2016 Comments Off

Timişoara a depus la Ministerul Culturii dosarul final de candidatură în competiţia pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021, având conceptul și sloganulShine your light – Light up your city!”(“Luminează orașul prin tine!”). Ultima etapă a selecţiei finale va avea loc în prima jumătate a lunii septembrie şi va consta într-un intreviu şi vizita juriului.

Pentru Timișoara, candidatura la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 a reprezentat unirea comunităţii în jurul unui ţel ambiţios al orașului, generând fundamentul solid al susţinerii civice a întregului proces, beneficiind de sprijinul politic necesar unui asemenea demers. Astfel, pregătirea concursului, cu toate etapele și evoluţiile sale, ne-a determinat să avem o privire onestă în istoria și trecutul recent al orașului, spre mai buna înţelegere a contextului și evenimentelor prezente, pentru o asumare conștientă și angajantă a unui viitor comun al continentului, bazat pe valori europene.

Indiferent de rezultatul final al competiţiei, Timișoara va contribui la redobândirea și întărirea rolului culturii în plan social, economic și al relaţiilor interumane la nivel local, regional, naţional și european cu încredere în forţa culturii de a genera schimbare, de a stimula creaţia și de a împlini și înfrumuseţa vieţi”, declară Simona Neumann – directorul executiv al Asociației Timișoara-Capitală Culturală Europeană.

Asociația Timișoara-Capitală Culturală Europeană dorește să mulțumească tuturor colaboratorilor săi și tuturor timișorenilor pentru implicare și susținere și apelul de a rămâne uniți în continuare.

Orașul din România care va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021 va fi anunţat în 16 septembrie 2016.

Lupte istorice și muzică veche în curtea Bastionului Theresia

Publicat de Ana Brunner 28 Iulie 2016 Comments Off

O călătorie imaginară în Evul Mediu, cu cavaleri în armuri şi barzi din al căror repertoriu nu pot lipsi muzica medievală şi cântecele ostăşeşti. Se va întâmpla în acest sfârşit de săptămână, în curtea Bastionului Theresia, unde va avea loc spectacolul de reenactement medieval, lupte istorice și muzică veche FRĂȚIA CORBILOR – ZIUA TURNIRULUI.

Pus la cale de Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, evenimentul îşi aşteaptă publicul sâmbătă, 30 iulie, cu începere de la ora 20.00.

Momentul de reconstituire istorico-militară va fi realizat de trupa PEREGRINII, menestrelii hoinari și grupul de reenactement HRAFNABROETHR, războinicii corbi care vor prezenta lupte reale, înfruntări adevărate, după regulile războiului. Înarmați cu săbii de luptă și protejați de armuri și coifuri, aceștia vor susține mai multe momente, care includ prezentarea armelor și caracteristicile echipamentului militar, exerciții demonstrative de luptă unu contra unu și ciocniri de grup, antrenament cu zid de scuturi și organizare de luptă cu formații de război. Un herald din alte vremuri, însoțit de un toboșar, va prezenta pe scurt, în stil teatral medieval, istoricul bătăliei care urmează să se desfășoare.

Publicul poate participa direct la spectacol în anumite momente. Astfel, vor fi invitați voluntari care să încerce să spargă zidul de scuturi, iar doamne, domnișoare vor fi invitate să își aleagă un cavaler care să lupte pentru ele în arenă.

Perioada istorică ilustrată este cea a Evului Mediu, prilej cu care barzii trupei Peregrinii vor prezenta muzică autentică preluată din codice vechi, medievale – Libre Vermell sau Codex Buranus, dar și cântece ostășești din Europa centrală și de est – Marele Ducat al Lituaniei, Regatul Maghiar sau Rusia Kieveană – însoțite de dansuri războinice.

Expoziţie aniversară: “Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european”

Publicat de Pagini de Cultura 19 Iulie 2016 Comments Off

Timişoara anului 2016 aniversează 300 de ani de la eliberarea ei de sub stăpânirea otomană. Importanţa istoriei oraşului nostru şi mai ales spiritul locuitorilor lui au determinat, firesc, ca acest moment istoric să fie marcat şi printr-o expoziţie aniversară de anvergură, Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european, la care sunt aşteptaţi atât timişorenii cât şi oaspeţii care doresc să ne cunoască urbea şi istoria ei.

Expoziţia dedicată celor 300 de ani prezintă aspecte ale prezenţei otomane în oraşul de pe Bega, asediul cetăţii turceşti de către armata habsburgică condusă de Eugeniu de Savoya, ne dezvăluie primele decenii ale administraţiei austriece, introducându-ne în atmosfera vieţii spirituale multiconfesionale şi culturale a Timişoarei acelor vremuri. Toate acestea formează împreună, ca un armonios tot unitar, imaginea de ansamblu a unui oraş aflat în plină ascensiune europeană. Dincolo de dificultăţile inerente oricărui început, Timişoara îşi stabileşte propria traiectorie prin istorie, caracterizată printr-o accentuată tendinţă identitară locală, rezultată din melange-ul multicolor al conştiinţelor europene care o formează.

Măsurile adoptate de administraţia austriacă au impus urbei o direcţie de dezvoltare occidentală prin sistematizarea oraşului, construirea fortificaţiilor, refacerea tramei stradale şi transformarea râului Bega într-o cale navigabilă.

Istoria, arhitectura, dar mai ales structura populaţiei Timişoarei au beneficiat de transformări majore. Austriecii au favorizat încă din primii ani formarea unei mixturi de naţionalităţi, care şi-au pus amprenta asupra oraşului printr-o notă culturală distinctă, un veritabil spirit de toleranţă, multilingvism şi multiculturalitate. Astfel s-a format la Timişoara o comunitate multietnică alcătuită din români, sârbi, evrei, germani, maghiari, bulgari, italieni, cehi, spanioli ex toto orbe austriaca.

La organizarea acestei expoziţii aniversare realizată de Muzeul Naţional al Banatului şi Episcopia Romano-Catolică de Timişoara au contribuit: Consiliul Judeţean Timiş, Primăria Municipiului Timişoara, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Mitropolia Banatului, Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale ale României, Biblioteca Judeţeană Timiş Sorin Titel, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj, TVR Timişoara, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Asociaţia Generală a Şvabilor Bănăţeni, Uniunea Sârbilor din România, Asociaţia de Ajutorare a Şvabilor Bănăţeni şi Comunitatea Evreilor din Timişoara. Expoziţia a beneficiat şi de consilierea de specialitate a d-nei dr. Rodica Vârtaciu, a d-lui arhitect Mihai Botescu şi a d-lui Stevan Bugarski.

Expoziţia poate fi admirată la sediul temporar al Muzeului Naţional al Banatului, în perioada 19 iulie – 20 septembrie, de marţi până duminică, în intervalul orar 10.00 – 20.00, iar vernisajul va avea loc marţi, 19 iulie, orele 19.00, în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia.

Începând cu 12 octombrie şi până în 10 decembrie a.c., expoziţia va putea fi vizitată la Episcopia Romano-Catolică de Timişoara, str. Augustin Pacha, nr.4.

50 de ani de la emisiunea 100 Lei 1966

Publicat de Pagini de Cultura 30 Iunie 2016 Comments Off

Cea mai râvnită şi puternică bancnotă din perioada socialistă, Old school – Una sută lei – cea cu valoarea nominală de 100 de lei emisă în 1966, avea inscripţionat un portret al marelui Nicolae Bălcescu, simbol al revoluţiei de la 1848. Pentru copiii de atunci, respectul faţă de revoluţionarul paşoptist era pe măsură, când la şcoală aveau o lecţie despre el, lucrurile luau o întorsătură serioasă, era tipul de pe banii pe care îi aveau părinţii în momente cheie…

În 1966, se tipăresc toate noile bilete bancare cu noua titulatură de Republica Socialistă România, în condiţii grafice şi de calitate de excepţie, conform standardelor de atunci. Spre exemplu, se spune că nici dolarii nu aveau norme de siguranţă mai mari la bancnotele vremii… În plină epocă socialistă, tranzacţiile imobiliare se făceau în general cash, apărând sacoşe aşa zise de 1 leu pline de pachete legate în teancuri de bancnote de 100 de lei… Preţul la un imobil din Bucureşti, din cartierul Dorobanţi, începea de la 600-750.000 de lei. Ca o amintire a epocii, un cunoscut şi regretat interpret de muzică populară a cărui avere este încă dezbătută prin tribunale, povestea că la o nuntă, deci pentru câteva ore de prestaţie, pleca undeva cu suma necesară achiziţionarii unui autoturism Skoda, deci pe la 50-64.000 de lei. Gândiţi şi dumneavoastră ce teanc de bancnote de 100 de lei însemna.

Emisiunea bancară cu pricina a fost în uz şi după 1989, până la emiterea noilor bancnote de 500 de lei, din 1991 din două emisiuni, traversând astfel o lungă perioadă de circulaţie. Foarte interesant, în cercurile numismatice apare legenda că bancnota de 100 de lei 1966 a fost foarte puţin falsificată în epocă, existând două cazuri povestite. Seriile false se spune că aveau un poanson al seriei cu cifrele nealiniate perfect orizontal, iar desenul de siguranţă era prost alcătuit, calitatea hârtiei fiind una slabă, de ziar. Totuşi elementele de siguranţă BNR de atunci erau: filigranul, desenul Guilloche, înserierea… Prinderea falsificatorilor de atunci, după forumul numismatic, s-a făcut exclusiv după desenul Guilloche slab făcut şi calitatea, de ziar, cum am mai menţionat, extrem se slabă a hârtiei.

La cotele de colecţie actuale, se găsesc exemplare destule la preţuri accesibile, în funcţie de stare şi uzură. Pentru tinerii numismaţi recomadăm achiziţia unui astfel de exemplar, dat fiind reperul istoric şi farmecul de altădată. Sic transit Gloria mundi, adică ce era râvnit altădată, iată, astăzi zace prin clasoarele colecţionarilor la preţul unei îngheţate oarecare la cornet. Cu o valoare artistică şi de colecţie, totuşi se impune iconic, printr-un design nobil, discret, estompând prin calitate sau gravură, multe bancnote contemporane cu pretenţii. Oricum recomandăm să parcurgeţi excelente topic-uri din forumul numismatic http://transylvanian-numismatics.com/phpBB/index.php. Pentru mai tinerii fani ai numismaticii, iată o aniversare cu tâlc, 50 de ani de când făcea efectiv legea în piața financiară a României… Un sfat, căutați toate tipurile bancare din 1966, vizualizarea acestora în set complet ca și grafică și prezentare, va marca mai bine momentul colecționarului!

Mihai Petrescu

Simpozionul Elfriede Jelinek & Herta Müller, la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 2 Iunie 2016 Comments Off

Platforma de cercetare Elfriede Jelinek şi Centrul de cercetare Elfriede Jelinek organizează la Teatrul German de Stat din Timişoara (TGST) în 9 şi 10 iunie 2016 un simpozion interdisciplinar cu titlul SCHREIBEN ALS WIDERSTAND. Elfriede Jelinek & Herta Müller (SCRISUL CA REZISTENŢĂ. Elfriede Jelinek & Herta Müller).

Platforma de cercetare Elfriede Jelinek şi Centrul de cercetare Elfriede Jelinek dezvoltă din primăvara anului 2015 alături de universităţi din România şi de diferite instituţii româno-austriece un proiect intercultural despre Elfriede Jelinek şi Herta Müller, ambele laureate ale Premiului Nobel pentru Literatură.

În cadrul proiectului, Jelinek şi Müller sunt înfăţişate ca autoare care îşi exprimă public identitatea politică prin atitudine şi angajament şi care analizează în opera lor teme precum dictatura, totalitarismul şi represiunea – ele fiind astfel sancţionate şi etichetate ca „Nestbeschmutzerinnen“ [„Defăimătoare ale cuibului“]. Se vor discuta de asemenea şi contextul, sistemele politice din Austria şi din România şi evoluţia lor până în prezent, precum şi raportul dintre aceste două ţări.

După două simpozioane la Bucureşti (22 – 23 mai 2015) şi la Viena (26 – 27 noiembrie 2015), al treilea eveniment are loc la Timişoara. Continuând rezultatele primelor două conferinţe, se va tematiza modul în care Jelinek şi Müller îşi poziţionează public identitatea politică şi se vor discuta manifestări de teatru ce pot fi văzute pe scene importante din spaţiul de limbă germană, dar şi din România. În plus, studenţi români vor prezenta transpuneri în scenă ale eseurilor politice scrise de cele două autoare. Simpozionul este conceput ca un dialog intercultural între experţi din Austria şi România.

La acest eveniment colaborează cercetători şi oameni de cultură precum Michael Thalheimer, Rita Thiele, Grazziella Predoiu, Eleonora Ringler-Pascu, Ana Drezga şi Maria Irod.

Pentru mai multe informaţii, precum şi pentru programul detaliat, puteţi accesa:

http://fpjelinek.univie.ac.at/veranstaltungen/symposium-temeswar-2016/

Şcoala de vară de leadership cultural, la Universitatea de Vest

Proiectul este iniţiat de Universitatea de Vest din Timişoara în cadrul programului Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021.

Vara începe cu Sărbătoarea muzicii – Fête de la musique!

La Timișoara prelungim sărbătoarea cu încă o zi pentru a pune în valoare tineri artiști pe scena muzicală franceză și românească.

Cântecele aerului – al doilea modul al Atelierului IDENTITATE

Cel de-al doilea modul al Atelierului Identitate este programat în perioada 2-6 iulie 2018. Data-limită pentru înscrieri este 28 iunie.

FOTOGRAFIE: În mijlocul evenimentelor din Mai 1968

La o jumătate de secol după evenimentele din mai 68, expoziţia ne aruncă înapoi în Parisul manifestaţiilor studenţeşti.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015