• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Timişoara – candidat pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii

Publicat de Pagini de Cultura 16 August 2016 Comments Off

Timişoara a depus la Ministerul Culturii dosarul final de candidatură în competiţia pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021, având conceptul și sloganulShine your light – Light up your city!”(“Luminează orașul prin tine!”). Ultima etapă a selecţiei finale va avea loc în prima jumătate a lunii septembrie şi va consta într-un intreviu şi vizita juriului.

Pentru Timișoara, candidatura la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021 a reprezentat unirea comunităţii în jurul unui ţel ambiţios al orașului, generând fundamentul solid al susţinerii civice a întregului proces, beneficiind de sprijinul politic necesar unui asemenea demers. Astfel, pregătirea concursului, cu toate etapele și evoluţiile sale, ne-a determinat să avem o privire onestă în istoria și trecutul recent al orașului, spre mai buna înţelegere a contextului și evenimentelor prezente, pentru o asumare conștientă și angajantă a unui viitor comun al continentului, bazat pe valori europene.

Indiferent de rezultatul final al competiţiei, Timișoara va contribui la redobândirea și întărirea rolului culturii în plan social, economic și al relaţiilor interumane la nivel local, regional, naţional și european cu încredere în forţa culturii de a genera schimbare, de a stimula creaţia și de a împlini și înfrumuseţa vieţi”, declară Simona Neumann – directorul executiv al Asociației Timișoara-Capitală Culturală Europeană.

Asociația Timișoara-Capitală Culturală Europeană dorește să mulțumească tuturor colaboratorilor săi și tuturor timișorenilor pentru implicare și susținere și apelul de a rămâne uniți în continuare.

Orașul din România care va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2021 va fi anunţat în 16 septembrie 2016.

Lupte istorice și muzică veche în curtea Bastionului Theresia

Publicat de Ana Brunner 28 Iulie 2016 Comments Off

O călătorie imaginară în Evul Mediu, cu cavaleri în armuri şi barzi din al căror repertoriu nu pot lipsi muzica medievală şi cântecele ostăşeşti. Se va întâmpla în acest sfârşit de săptămână, în curtea Bastionului Theresia, unde va avea loc spectacolul de reenactement medieval, lupte istorice și muzică veche FRĂȚIA CORBILOR – ZIUA TURNIRULUI.

Pus la cale de Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, evenimentul îşi aşteaptă publicul sâmbătă, 30 iulie, cu începere de la ora 20.00.

Momentul de reconstituire istorico-militară va fi realizat de trupa PEREGRINII, menestrelii hoinari și grupul de reenactement HRAFNABROETHR, războinicii corbi care vor prezenta lupte reale, înfruntări adevărate, după regulile războiului. Înarmați cu săbii de luptă și protejați de armuri și coifuri, aceștia vor susține mai multe momente, care includ prezentarea armelor și caracteristicile echipamentului militar, exerciții demonstrative de luptă unu contra unu și ciocniri de grup, antrenament cu zid de scuturi și organizare de luptă cu formații de război. Un herald din alte vremuri, însoțit de un toboșar, va prezenta pe scurt, în stil teatral medieval, istoricul bătăliei care urmează să se desfășoare.

Publicul poate participa direct la spectacol în anumite momente. Astfel, vor fi invitați voluntari care să încerce să spargă zidul de scuturi, iar doamne, domnișoare vor fi invitate să își aleagă un cavaler care să lupte pentru ele în arenă.

Perioada istorică ilustrată este cea a Evului Mediu, prilej cu care barzii trupei Peregrinii vor prezenta muzică autentică preluată din codice vechi, medievale – Libre Vermell sau Codex Buranus, dar și cântece ostășești din Europa centrală și de est – Marele Ducat al Lituaniei, Regatul Maghiar sau Rusia Kieveană – însoțite de dansuri războinice.

Expoziţie aniversară: “Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european”

Publicat de Pagini de Cultura 19 Iulie 2016 Comments Off

Timişoara anului 2016 aniversează 300 de ani de la eliberarea ei de sub stăpânirea otomană. Importanţa istoriei oraşului nostru şi mai ales spiritul locuitorilor lui au determinat, firesc, ca acest moment istoric să fie marcat şi printr-o expoziţie aniversară de anvergură, Timişoara 1716. Începuturile unui oraş european, la care sunt aşteptaţi atât timişorenii cât şi oaspeţii care doresc să ne cunoască urbea şi istoria ei.

Expoziţia dedicată celor 300 de ani prezintă aspecte ale prezenţei otomane în oraşul de pe Bega, asediul cetăţii turceşti de către armata habsburgică condusă de Eugeniu de Savoya, ne dezvăluie primele decenii ale administraţiei austriece, introducându-ne în atmosfera vieţii spirituale multiconfesionale şi culturale a Timişoarei acelor vremuri. Toate acestea formează împreună, ca un armonios tot unitar, imaginea de ansamblu a unui oraş aflat în plină ascensiune europeană. Dincolo de dificultăţile inerente oricărui început, Timişoara îşi stabileşte propria traiectorie prin istorie, caracterizată printr-o accentuată tendinţă identitară locală, rezultată din melange-ul multicolor al conştiinţelor europene care o formează.

Măsurile adoptate de administraţia austriacă au impus urbei o direcţie de dezvoltare occidentală prin sistematizarea oraşului, construirea fortificaţiilor, refacerea tramei stradale şi transformarea râului Bega într-o cale navigabilă.

Istoria, arhitectura, dar mai ales structura populaţiei Timişoarei au beneficiat de transformări majore. Austriecii au favorizat încă din primii ani formarea unei mixturi de naţionalităţi, care şi-au pus amprenta asupra oraşului printr-o notă culturală distinctă, un veritabil spirit de toleranţă, multilingvism şi multiculturalitate. Astfel s-a format la Timişoara o comunitate multietnică alcătuită din români, sârbi, evrei, germani, maghiari, bulgari, italieni, cehi, spanioli ex toto orbe austriaca.

La organizarea acestei expoziţii aniversare realizată de Muzeul Naţional al Banatului şi Episcopia Romano-Catolică de Timişoara au contribuit: Consiliul Judeţean Timiş, Primăria Municipiului Timişoara, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara, Mitropolia Banatului, Serviciul Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale ale României, Biblioteca Judeţeană Timiş Sorin Titel, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj, TVR Timişoara, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Asociaţia Generală a Şvabilor Bănăţeni, Uniunea Sârbilor din România, Asociaţia de Ajutorare a Şvabilor Bănăţeni şi Comunitatea Evreilor din Timişoara. Expoziţia a beneficiat şi de consilierea de specialitate a d-nei dr. Rodica Vârtaciu, a d-lui arhitect Mihai Botescu şi a d-lui Stevan Bugarski.

Expoziţia poate fi admirată la sediul temporar al Muzeului Naţional al Banatului, în perioada 19 iulie – 20 septembrie, de marţi până duminică, în intervalul orar 10.00 – 20.00, iar vernisajul va avea loc marţi, 19 iulie, orele 19.00, în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia.

Începând cu 12 octombrie şi până în 10 decembrie a.c., expoziţia va putea fi vizitată la Episcopia Romano-Catolică de Timişoara, str. Augustin Pacha, nr.4.

50 de ani de la emisiunea 100 Lei 1966

Publicat de Pagini de Cultura 30 Iunie 2016 Comments Off

Cea mai râvnită şi puternică bancnotă din perioada socialistă, Old school – Una sută lei – cea cu valoarea nominală de 100 de lei emisă în 1966, avea inscripţionat un portret al marelui Nicolae Bălcescu, simbol al revoluţiei de la 1848. Pentru copiii de atunci, respectul faţă de revoluţionarul paşoptist era pe măsură, când la şcoală aveau o lecţie despre el, lucrurile luau o întorsătură serioasă, era tipul de pe banii pe care îi aveau părinţii în momente cheie…

În 1966, se tipăresc toate noile bilete bancare cu noua titulatură de Republica Socialistă România, în condiţii grafice şi de calitate de excepţie, conform standardelor de atunci. Spre exemplu, se spune că nici dolarii nu aveau norme de siguranţă mai mari la bancnotele vremii… În plină epocă socialistă, tranzacţiile imobiliare se făceau în general cash, apărând sacoşe aşa zise de 1 leu pline de pachete legate în teancuri de bancnote de 100 de lei… Preţul la un imobil din Bucureşti, din cartierul Dorobanţi, începea de la 600-750.000 de lei. Ca o amintire a epocii, un cunoscut şi regretat interpret de muzică populară a cărui avere este încă dezbătută prin tribunale, povestea că la o nuntă, deci pentru câteva ore de prestaţie, pleca undeva cu suma necesară achiziţionarii unui autoturism Skoda, deci pe la 50-64.000 de lei. Gândiţi şi dumneavoastră ce teanc de bancnote de 100 de lei însemna.

Emisiunea bancară cu pricina a fost în uz şi după 1989, până la emiterea noilor bancnote de 500 de lei, din 1991 din două emisiuni, traversând astfel o lungă perioadă de circulaţie. Foarte interesant, în cercurile numismatice apare legenda că bancnota de 100 de lei 1966 a fost foarte puţin falsificată în epocă, existând două cazuri povestite. Seriile false se spune că aveau un poanson al seriei cu cifrele nealiniate perfect orizontal, iar desenul de siguranţă era prost alcătuit, calitatea hârtiei fiind una slabă, de ziar. Totuşi elementele de siguranţă BNR de atunci erau: filigranul, desenul Guilloche, înserierea… Prinderea falsificatorilor de atunci, după forumul numismatic, s-a făcut exclusiv după desenul Guilloche slab făcut şi calitatea, de ziar, cum am mai menţionat, extrem se slabă a hârtiei.

La cotele de colecţie actuale, se găsesc exemplare destule la preţuri accesibile, în funcţie de stare şi uzură. Pentru tinerii numismaţi recomadăm achiziţia unui astfel de exemplar, dat fiind reperul istoric şi farmecul de altădată. Sic transit Gloria mundi, adică ce era râvnit altădată, iată, astăzi zace prin clasoarele colecţionarilor la preţul unei îngheţate oarecare la cornet. Cu o valoare artistică şi de colecţie, totuşi se impune iconic, printr-un design nobil, discret, estompând prin calitate sau gravură, multe bancnote contemporane cu pretenţii. Oricum recomandăm să parcurgeţi excelente topic-uri din forumul numismatic http://transylvanian-numismatics.com/phpBB/index.php. Pentru mai tinerii fani ai numismaticii, iată o aniversare cu tâlc, 50 de ani de când făcea efectiv legea în piața financiară a României… Un sfat, căutați toate tipurile bancare din 1966, vizualizarea acestora în set complet ca și grafică și prezentare, va marca mai bine momentul colecționarului!

Mihai Petrescu

Simpozionul Elfriede Jelinek & Herta Müller, la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 2 Iunie 2016 Comments Off

Platforma de cercetare Elfriede Jelinek şi Centrul de cercetare Elfriede Jelinek organizează la Teatrul German de Stat din Timişoara (TGST) în 9 şi 10 iunie 2016 un simpozion interdisciplinar cu titlul SCHREIBEN ALS WIDERSTAND. Elfriede Jelinek & Herta Müller (SCRISUL CA REZISTENŢĂ. Elfriede Jelinek & Herta Müller).

Platforma de cercetare Elfriede Jelinek şi Centrul de cercetare Elfriede Jelinek dezvoltă din primăvara anului 2015 alături de universităţi din România şi de diferite instituţii româno-austriece un proiect intercultural despre Elfriede Jelinek şi Herta Müller, ambele laureate ale Premiului Nobel pentru Literatură.

În cadrul proiectului, Jelinek şi Müller sunt înfăţişate ca autoare care îşi exprimă public identitatea politică prin atitudine şi angajament şi care analizează în opera lor teme precum dictatura, totalitarismul şi represiunea – ele fiind astfel sancţionate şi etichetate ca „Nestbeschmutzerinnen“ [„Defăimătoare ale cuibului“]. Se vor discuta de asemenea şi contextul, sistemele politice din Austria şi din România şi evoluţia lor până în prezent, precum şi raportul dintre aceste două ţări.

După două simpozioane la Bucureşti (22 – 23 mai 2015) şi la Viena (26 – 27 noiembrie 2015), al treilea eveniment are loc la Timişoara. Continuând rezultatele primelor două conferinţe, se va tematiza modul în care Jelinek şi Müller îşi poziţionează public identitatea politică şi se vor discuta manifestări de teatru ce pot fi văzute pe scene importante din spaţiul de limbă germană, dar şi din România. În plus, studenţi români vor prezenta transpuneri în scenă ale eseurilor politice scrise de cele două autoare. Simpozionul este conceput ca un dialog intercultural între experţi din Austria şi România.

La acest eveniment colaborează cercetători şi oameni de cultură precum Michael Thalheimer, Rita Thiele, Grazziella Predoiu, Eleonora Ringler-Pascu, Ana Drezga şi Maria Irod.

Pentru mai multe informaţii, precum şi pentru programul detaliat, puteţi accesa:

http://fpjelinek.univie.ac.at/veranstaltungen/symposium-temeswar-2016/

Un bănuţ cât o Naţiune

Publicat de Pagini de Cultura 11 Mai 2016 Comments Off

Istoric, în aprile 1867 se stabileşte moneda naţională numită LEU, sub Carol I, având 100 de subdiviziuni, numite bani. Primele monede vor fi emise la monetăriile Heaton şi la Watt & Co, ambele din Birmingham, respectabile monetării din Regatul Unit, având valorile 1 banu, 2 bani, 5 bani, 10 bani. Vom aştepta până în anul 1868 când se trece la emiterea primei monede româneaşti de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj fix de doar 200 de exemplare, această operaţiune fiind considerată tehnic probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890.

Cele patru monede din 1867 fomează astfel două emisii monetare, fiecare având gravate distinctiv clar numele monetăriilor Heaton şi Watt & Co sau variantele prescurtate H respectiv WATT & C. pentru valoarea de 1 banu, dat fiind că dimensiunea redusă a bănuţului nu permitea să se graveze mai mult.

Moneda de 1 banu are circa 15 mm diametru, 1 gram, predominănd ca materie primă cuprul, în proporţie de 95%, tirajul imprimării de 2.500.000 piese la Heaton şi 2.500.000 piese la Watt &Co. Ce surprinde la acest set şi, în special, la această mignonă monedă este designul produs. Pe avers inscripţia de 1 banu flancată de un graţios ansamblu de două cununi, stânga o ramură de laur, dreapta una de stejar, prinse cu o panglică sub care discret se vede însemnul monetăriei emitoare. Pe revers avem inscripţia România urmată de stema României flancată de un frumos cerc perlat fin.

Doar în 1870 se infiinţează Monetăria Statului, până atunci se alege forma de a emite banii în străinătate. Emisiunea de 2 bani creşte la diametru la 20 mm, urmată de cea de 5 bani la 25 mm şi cea de 10 bani la 30 mm în diametru.

Importantă este apariţia acestor monede după încercările din timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care pusese primele baze ale unei posibile şi dorite monede naţionale (1859). Primele monede româneşti urmau să se numească “români”, un “român” fiind împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Proiectul nu a putut fi realizat însă, până în 1864 fiind bătute doar câteva monede de probă. Circularea efectivă de monede sub Carol I, aruncă efectiv România în plină modernitate, utilizând la început valorile mici sub ochii aprigi ai Porţii Otomane.

Putem privi moneda de 1 banu ca o prima emisie modernă, sau să le admirăm în întregul set de patru monede cu valorile descrise mai sus. Nu discutăm frecvenţa acestora în colecţii private sau pe site-urile specializate în vânzări numismatice, vorbim despre o valoare a unui bănuţ dincolo de subiectivele cote şi licitaţii, un bănuţ care şi-a strigat Independenţa… Bravo, tânăra Românie din 1867!

Mihai Petrescu

Sursă foto: http://www.romaniancoins.org/

Medalia eliberării oraşului Timişoara, exponatul lunii mai la Muzeul Banatului

Publicat de Pagini de Cultura 4 Mai 2016 Comments Off

Până la sfârşitul lunii mai 2016, Muzeul Banatului prezintă în cadrul evenimentului “Exponatului lunii”, o parte din medalistica cuceririi Banatului Timişoarei, la 12 octombrie 1716, când turcii capitulează în faţa armatei Imperiului Romano-German, condusă de prinţul Eugenio de Savoya.

Muzeul Banatului deţine 11 astfel de medalii, adevărate opere de artă barocă, creaţii ale unor vestiţi gravori, precum Daniel Warou (1674 – 1729), Martin Brunner (1659 – 1725), Georg Wilhelm Vestner (1677 – 1740), Peter Paul Werner (1689 – 1771), Benedikt Richter (1670 – 1735), Christian Wermuth (1661 – 1739), Johann Georg Junker (elev al lui Christian Wermuth între 1708-1716), unul dintre membrii familiei Roettiers (probabil Georges Roettiers).

Medaliile expuse sunt realizate de Georg Wilhelm Vestner. În colecţia numismatică a Muzeului Banatului se regăsesc şase piese ale acestui artist, ce se referă la cucerirea Timişoarei din 1716. Sunt expuse două copii galvanoplastice (din care una are aversul realizat de Peter Paul Werner) şi o medalie originală, toate având acelaşi revers.

Mai multe detalii despre aceste medalii şi despre cucerirea Banatului Timişan din 1716, puteţi afla luna viitoare, când în spaţiul expoziţional al Muzeului Banatului din Bastionul Maria Theresia, va fi deschisă o expoziţie dedicată împlinirii a 300 de ani de la acele fapte de arme cu implicaţii majore în istoria acestei părţi a Europei, precizează reprezentanţii Muzeului Banatului.

Medalia eliberării oraşului Timişoara 1716 va putea fi admirată până în data de 31 mai 2016, de marţi până duminică, între orele 10-17, în cadrul expoziţiei temporare organizată la Bastionul Cetăţii, Galeria Theresia (str. Martin Luther nr. 4).

Chimia Picturii: Dan Platon. Cum să arzi tu şi pictura să scape nevătămată

Publicat de Pagini de Cultura 28 Aprilie 2016 Comments Off

Dacă te opreşti de pe stradă la o expoziţie, numai pânzele te privesc prin geamul vitrinei, nu chiar triste, ci cu un respect mutual. Tu ai întrebat de ele şi ele răspund prezent… afară, în lumea virtuală, pe I-phone-uri, se derulează sute de imagini, on-line viaţa e plină de mişcare, de noutate.  Vizitatori? Poate. Oricum soarele va lovi la fel în fiecare dimineaţă pânzele şi ramele, decolorând, pictând şi el cu stăruinţa celui care revine, mereu şi mereu…

Dan Platon (1931-2004), artist plastic, a studiat la Cluj şi Bucureşti, iar arta sa o poţi pe scurt numi tratat de Chimia Picturii sau pe departe cum se solidifică lumina de prin eprubetele iubitorilor de frumos. Lumina de care vorbim, cam palidă de prin socialism scăpată, cam prea puţin slobodă, sau un experimental de transmitere a gândului privitorului prin realitatea extraordinară, aşa cum o porţi de obicei în suflet… Dar o poţi cumpăra cu bani tipăriţi democratic şi o pui la tine pe perete….

Chiar dacă anii au ceva de spus, rămân totuşi privitorilor extrase din culorile sale. Lucrările sale sunt în colecţii private în România, în străinătate, cât şi în muzee din ţară. Astăzi, Tabăra Internaţională Dan Platon a ajuns la a-X-a ediţie, manifestare de pictură anuală ce îi poartă numele, cu respect. Albumul omagial îi punctează fin, ceva repere plastice…*

Dan Platon rămâne un meteor în mişcare, un chimist al culorii, iar dozajul luminii stârneşte emoţii sau dureroase suveniruri ale unor peisaje de interior, de interior sufletesc. Oricum arta sa nu lasă indiferentă pânza. Sau ochii. Vă mulţumesc, Dan Platon!

Mihai Petrescu

* Despre ediţia jubiliară a Taberei Internaţionale Dan Platon mai putem citi şi în revista Urmuz, un articol semnat de Christian Crăciun

Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt 2017, vine în România

“Ordinea de zi”, cea mai dezbătută carte francofonă a anului, va fi lansată oficial la București, Timișoara și Iași.

Migraţia, în dezbatere la Timişoara. UVT găzduieşte Conferinţa RoMig

Conferinţa RoMig se va desfăşura în acest an la Timişoara, în perioada 11-12 septembrie, fiind găzduită de UVT.

“Povestea unui pierde-vară”, în deschiderea Ceau, Cinema!

Filmul regizat de Paul Negoescu va fi proiectat în premieră la Timişoara în deschiderea Festivalului Ceau, Cinema!

Cântecele aerului, cel de-al doilea modul al Atelierului Identitate

Luna iulie reuneşte din nou la Teatrul Naţional oameni preocupaţi de recuperarea prin muzică a trecutului.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015