• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

“Alaiul colindătorilor” vesteşte sărbătorile şi în acest an, la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 17 Decembrie 2014 Comments Off

Devenit deja tradiţie, „Alaiul colindătorilor” va purcede la drum şi în acest an. Veniţi din întreg judeţul, colindătorii îmbrăcaţi în port popular le vor face urări de sărbătoare autorităţilor locale, dar şi tuturor celor pe care îi vor întâlni în drumul spre Palatul Administrativ.

Numerosul grup va porni vineri 19 decembrie, în jurul orei 11.00, de la Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş (strada Emanoil Ungureanu nr. 1), va străbate Piaţa Libertăţii, Bulevardul Revoluţiei şi va poposi la Consiliul Judeţean Timiş.

În acest an, alaiul va cuprinde, pe lângă Fanfara „Pro Amicitia”, Ansamblul Profesionist „Banatul” şi Corul Şcolii de Arte Timişoara, ansambluri şi grupuri folclorice din câteva comune timişene, cu vechi tradiţii culturale. Vor participa, aşadar, formaţii artistice din următoarele localităţi: Giroc, Belinţ, Moşniţa Nouă, Coştei, Buziaş, Breazova (Margina), Româneşti (Tomeşti) şi Curtea.

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: Descrierea sentimentală a fiinţei naive

Publicat de Horea Bacanu 6 Decembrie 2014 Comments Off

În orice domeniu al vieţii, unul al contactului empiric ori unul din zona interpretării reflexive, cautăm ordinea cu ajutorul căreia se construieşte accesul la înţelegere, adică acel cod prin care se descifrează seria de întâmplări, împrejurări ori acţiuni (mai mult sau mai puţin inteligibile).

Azi am găsit ocazia de a ilustra modul în care o carte poate să o explice pe alta. Cursul despre literatură, prima dintre cărţi, este scris cu un sfert de secol după romanul pe care îl explică, cea de-a doua carte apărând în 1984 şi ajungând în primul rând din faţă în  operele de referinţă din Europa Centrală.

Ordinea şi codurile vizibile (sau ascunse) ale literaturii sunt atent şi minuţios comentate de Orhan Pamuk în prelegerile despre arta romanului, o carte bogată şi frumoasă, scrisă pentru studenţii de la filologie şi pentru toţi ceilalţi cititori pasionaţi, în care personajele principale sunt cele două figuri aparte ale artei romanului, autorul naiv şi autorul sentimental. “Romancierul naiv şi sentimental” este cartea perfectă pentru învăţăceii în arta cititului cărţilor de ficţiune (ce poate fi învăţată de orice om ce este puţin sentimental) şi pentru cei ce învaţă arta scrisului (pentru care e nevoie şi de un dram de naivitate, dincolo de sentimentalism).

Pornind de la comparţia scrisă de Schiller între scriitorul naiv şi cel sentimental-reflexiv, Orhan Pamuk descrie ce gândeşte şi prin ceea ce trece cititorul de roman (gânduri de cititor despre care doar scriitorul “sentimental” este conştient, fără ca să fie doar prin asta mai bun decât cel “naiv”).

Concluzia lui Orhan Pamuk, după treizeci şi cinci de ani de scris ficţiuni, ajunge la nevoia de a scrie în ambele maniere, şi naiv şi sentimental-reflexiv (probabil, ca răspuns complet la neliniştile literare şi pentru o întâlnire deschisă cu cititorul). De remarcat observaţia premiatului Nobel:

“Acum treizeci de ani, când am citit Despre poezia naivă şi sentimentală, mă plângeam şi eu – la fel cum Schiller vitupera la adresa lui Goethe – de natura naivă şi copilăroasă a romancierilor turci din generaţia precedentă. Îşi scriau romanele extrem de uşor, fără a se preocupa vreodată de problemele de stil şi tehnică. Şi foloseam termenul de “naiv” (în mod constant şi cu sens tot mai negativ) pentru a-i caracteriza nu doar pe ei, ci pe orice scriitor de pe planetă care considera romanul balzacian de secol XIX ca pe o entitate naturală şi îl accepta fără vreo urmă de reţinere. Acum, după o aventură de treizeci şi cinci de ani ca romancier, aş vrea să continui cu propriile exemple, pe măsură ce încerc să mă conving că am ajuns la un echilibru între romancierul naiv şi cel sentimental dinăuntrul meu.”

Cu un sfert de secol înainte ca Orhan Pamuk să scrie această frază, unul dintre cei mai plăcuţi şi populari scriitori central-europeni punea în pagini un roman al naivităţii (căci ce poate sa fie mai naiv decât speranţa că fiinţa poate să atingă o stare de uşurătate) şi al sentimentalismului (oferit cititorului prin permenentele intervenţii ale vocii omnisciente, prin trimiterile critice spre conştiinţele personajelor şi spre brutalitatea sau fineţea gesturilor lor).

“Insuportabila uşurătate a fiinţei” este un roman sentimental-reflexiv scris de Milan Kundera atunci când şi-a găsit cuvintele să vorbescă despre dragostea asimetrică (singura, reala), despre atracţie (întotdeauna schimbătoare şi – din această cauză – iluzorie), despre căutarea sensului (cuvintelor neînţelese), este o carte despre trădare şi despre regăsirea sufletului (dorit, sperat, uşor), destul de amestecate toate în pagini şi capitole, şocant de direct descrise şi atât de convingător stilizate de parcă ar fi povestea biografiei recente, trăite aievea de narator (nu scrise din imaginaţie).

Una dintre uimitoarele descoperiri este aceea că cele două personaje creatoare ale artei romanului se regăsesc, ambele, în romanul lui Milan Kundera: scriitorul cel naiv (în multe pagini ale romanului său se vede un singur sens unic al vieţii, sensul subiectiv al câte unui personaj), dar şi scriitorul cel sentimental-reflexiv (mai ales prin prezenţa în forţă a naratorului omniscient, cel care ne face să deschidem ochii mari şi să ridicăm privirea spre orizont, citind fraze de o asemenea luciditate încât ajungem chiar să ne ţinem câteva clipe respiraţia).

Trecând de filosofia din primele pagini, obişnuindu-se cu foarte complicatele şi adâncile constatări omnisciente din (aproape) fiecare capitol, cititorul perseverent (cum îi place să se creadă, în sinea sa), devenit pe nepregătite un cititor complet vrăjit de scrisul lui Milan Kundera (chiar aşa şi este, în fapt, complet vrăjit), îi cunoaşte pe Tomas şi pe Tereza, pe Sabina şi pe Franz, îi admiră, îi înţelege, îi iartă sau îi condamnă, toate plasate într-un timp al ocupaţiei sovietice asupra Cehiei şi într-un spaţiu al călătoriilor. Chiar din primele pagini, paradoxul iluzoriei uşurătăţi a fiinţei este transcris în câteva paragrafe cheie, foarte greu de înţeles complet, motiv pentru care, în toate paginile care urmează, până la ultimul capitol al cărţii, această enigmă plină de naivitate este cercetată în ton complet sentimental şi este dezlegată, poate chiar prea abrupt, în ultima pagină de naivitate:

“Înaintau şi se învârteau pe parchet, executând figuri de dans în sunetele armonioase ale pianului şi ale viorii; Tereza îşi odihnea capul pe umărul lui Tomas, la fel ca avionul care-i transporta pe amândoi, plutind prin ceaţa norilor. Resimţea şi acum aceeaşi ciudată fericire, aceeaşi ciudată tristeţe ca atunci. Această tristeţe însemna: am ajuns la ultima staţie. Această fericire însemna: suntem împreună. Tristeţea era forma, iar fericirea conţinutul. Fericirea umplea spaţiul tristeţii.”

De la pagina optzeci şi cinci şi până la pagina o sută douăzeci şi cinci se întinde Lexicul. Adică dicţionarul de cuvinte neînţelese, cuvintele care au sensuri diferite pentru Franz şi pentru Sabina, explicate într-o cheie neobişnuit de filosofică uneori, alteori decupată din faptic. Cele câteva precizări lexicale îl ajută pe cititorul întâlnirilor dintre Sabina şi Franz să gândească ambivalent, în termenii de uşor – greu, de fidelitate – trădare, de lumină – întuneric, adevăr – minciună.

Iar din devenirea lui Tomas, despărţit de Tereza, se poate percepe diferenţa dintre dragoste şi ne-dragoste: “Altfel spus: dragostea începe în clipa în care o femeie se înscrie cu un cuvânt în memoria noastră poetică”, afirmaţie venită dinspre vocea omniscientă, subiectivă şi, evident, masculină, a scriitorului sentimental, complăcându-se şi dându-şi seama de postura sa naivă.

Probabil că ideea naivităţii politice, care se plăteşte întotdeauna printr-o sancţiune, este un revers cu greutate în comparaţie cu naivitatea uşoară a ideii despre dragoste. Doctorul Tomas plăteşte greşeala unei naivităţi politice, fiind obligat să renunţe la profesia sa, în timpul ocupaţiei sovietice a Cehiei. În dragoste însă, naivitatea l-a ajutat, umplându-i cu fericire spaţiul dintre limitele tristeţii, conform principiului ireversibilităţii vieţii, şi acesta fiind, la rândul său, o mare naivitate inventată.

Una dintre paginile cele mai sentimental-reflexive ale cărţii despre “Insuportabila uşurătate a fiinţei” cuprinde patru paragrafe ce sar cu totul din ritmul capitolului în care sunt scrise. Aceste patru paragrafe îi dau prilejul lui Milan Kundera de a lua locul naratorului, de a lansa câteva idei (grele) despre personajele romanului său, chiar într-o pagină din mijlocul acestei ficţiuni. Cele patru paragrafe se cer citite de două ori, aduc o umbră de zâmbet pe chipul celui care le citeşte şi sunt cele mai reliefate fraze sentimentale scrise şi spuse de un scriitor înlăuntrul unei ficţiuni, ca o confidenţă făcută cititorului ce a ajuns la această pagină a romanului său, într-un loc din roman care e recomandabil să rămână secretul dintre scriitor şi cititor, undeva după mijlocul Părţii a Cincea. Ele se întind pe două jumătăţi de pagină (iar numărul paginii la care se află îl voi păstra aici secret, aşa cum e recomandabil să rămână) şi se termină astfel: “… Personajele romanului meu sunt propriile mele posibilităţi care nu s-au realizat. De aceea le îndrăgesc pe toate deopotrivă, şi toate au darul să mă înspăimânte deopotrivă; fiecare dintre ele a depăşit o anumită frontieră, pe care eu însumi am ocolit-o. Şi tocmai această frontieră depăşită (frontieră dincolo de care eul meu încetează a mai fi) mă atrage şi mă captivează. Abia în spatele ei începe misterul căruia îi pune întrebări romanul. Romanul nu-i o confesiune a autorului, ci o explorare a ceea ce reprezintă existenţa umană în capcana devenită lume. Dar, gata, ajunge. Să ne întoarcem la Tomas.”

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Actorii culturali timișoreni au avut în aceste zile noi discuții pe tema candidaturii orașului la titlul de Capitală Europeană a Culturii. Reprezentanții instituțiilor culturale, ai ONG-urilor, mediului universitar, centrelor culturale, etniilor și ai sectorului independent s-au reunit la sediul Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană să discute despre temele programului cultural al anului 2021, deschidere europeană, calitatea programelor artistice și impactul post an cultural.


Multiculturalitatea, inovația, civismul și participarea cetățenilor sunt câteva elemente care se regăsesc  în agenda de lucru pentru elaborarea primei propuneri de program cultural.

Suntem într-un moment-cheie în elaborarea proiectului de candidatură și doresc  să le solicit tuturor să se implice mai activ în planificarea programului anului 2021. Temele principale sunt ca un decalog al programului și de aceea este foarte important să le elaborăm cu participarea tuturor actorilor culturali, declară Simona Neumann, director executiv ATCCE.

În cadrul  atelierelor desfășurate la sediul asociației din Bastionul Theresia a mai fost discutată strategia turistică. De data aceasta au participat reprezentanți ai instituțiilor publice locale și județene, ai ONG-urilor de specialitate și consultanți independenți din turism.

În toate strategiile orașelor devenite capitale europene ale culturii, turismul a fost o componentă importantă, maximizând succesul. Timișoara, ca oraș cu moșteniri istorice, profil multicultural și deschidere europeană are un potențial turistic uriaș care trebuie integrat în proiectul anului 2021. Întâlnirile desfășurate în aceste zile au avizat modul în care putem corela strategia candidaturii Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană cu strategia turistică a orașului, a judeţului şi a regiunii, punctează Simona Neumann.

Ce păcat că nu ştiu portugheza, căci în varianta în care aş înţelege “limba cea dulce” plăcută de Cervantes, aş avea ocazia de a-mi reprezenta în original cum vorbeşte o şopârlă, povestind cum se practică meseria de genealog. Sâmbăta asta citesc o carte scrisă de Jose Eduardo Aqualusa, “Vânzătorul de trecuturi”.

Din avantajul nedisimulatei admiraţii pe care Jose Eduardo Aqualusa o poartă pentru realismul magic, pentru scriitorii de limbă spaniolă ai secolului douăzeci, din povestirea visurilor şi din comentariile şopârlei Eulalio (vocea naratoare a acestei cărţi), a ieşit o comoară de ficţiune, potrivită pentru cititorii de limbă portugheză sud-americani şi africani, cât şi pentru cei ai traducerilor din cele douăzeci şi cinci de limbi din toată lumea.

Când nu ai auzit mai nimic de Jose Eduardo Aqualusa şi începi această carte, seria surprizelor, enigmelor şi uimirilor îţi dă peste cap aşteptările. Aşa mi s-a întâmplat mie, iar printre cele ce m-au surprins în această carte se află şi:

- stolurile de îngerii, surprinşi de narator (adică de şopârla Eulalio, cea care într-o viaţă anterioară fusese om) şi amintiţi chiar în prima pagină a cărţii: “Îmi place să vad flăcările înalte, norii în galop şi deasupra lor îngerii, cete întregi, scuturându-şi scânteile din păr şi agitându-şi aripile mari, în flăcări.”;

- cele şase visuri ale şopârlei Eulalio şi observaţia din Visul 4.: “[nu e] Nimic din ce pare adevărat care să nu poată părea fals.”;

- cum se scrie chiar şi trecutul, operaţie ce poate afecta unele lucruri ce păreau în ordine în viaţa unui om, şi cum asta este o meserie de-a dreptul onorabilă pentru Alex Ventura: “Îl căuta, explică el, o clasă întreagă, noua burghezie. Erau oameni de afaceri, ministri, moşieri, generali, oameni, în sfârşit, cu un viitor asigurat. Acestor oameni le lipseşte un trecut bun, strămoşi iluştri, blazoane. El le vinde un trecut nou nouţ. Le trasează arborele genealogic. Le dă fotografiile bunicilor şi străbunicilor, cavaleri de rasă, doamne de pe timpuri.”;

- cum vine nemurirea odată cu evitarea pericolului primei morţi, când somnul şi o carte i-a salvat viaţa, o viaţă anterioară umană a visătoarei Eulalio: “Într- o bună zi, pe când îmbrăcam forma mea umană anterioară, hotărâsem să mă sinucid. Doream să mor definitiv. Trăgeam speranţa că viaţa eternă. paradisul şi infernul, Dumnezeu şi Diavolul, reîncarnarea, toate chestiile astea, nu erau decât nişte superstiţii ţesute îndelung, secole de-a rândul, de imensa teroare a oamenilor. Mi-am cumpărat un revolver dintr-un magazin de arme, care se afla la câţiva paşi de casa mea, dar în care nu mai intrasem niciodată înainte şi al cărui proprietar nu mă cunoştea. Apoi, am cumpărat o carte poliţistă şi o sticlă de lichior de ghimbir. M-am dus la un hotel de pe plajă, am băut ghimbirul în sârbă, cu îghiţituri  mari (toată viaţa alcoolul mi-a repugnat), după care m-am întins în pat şi am început să citesc o carte.

(…) Am stins lumina, am dus revolverul la tâmplă şi am adormit.”;

- cum se poate scrie o carte cu capitole atât de scurte uneori, de parcă în ziua când s-au scris a fost interzisă depăsirea de către acelaşi scriitor a unei limite maxime de  trei-patru mii de semne (cum sunt, de exemplu, cele şase capitole cuprinzând cele şase visuri);

- cum alegerea între viaţă şi cărţi poate fi înţeleaptă (mai ales dacă alegerea este a acestei cărţi, cu visuri şi realităţi neobişnuite:): “Realitatea este dureroasă şi imperfectă, îmi spunea ea, asta e natura ei şi de aceea o deosebim de visuri. Când ni se pare că ceva este foarte frumos, ne gândim că nu poate fi decât un vis şi de aceea ne ciupim ca să ne asigurăm că nu visăm – dacă ne doare înseamnă că nu visăm. Realitatea ne răneşte, chiar şi atunci când, pentru câteva clipe, ni se pare că este un vis. În cărţi găsim tot ceea ce există, de multe ori în culori mai autentice şi fără durerea reală caracteristică pentru tot ce există în realitate. Între viaţă şi cărţi, fiule, alege cărţile”.

Şi alegem în fiecare zi din viaţă, uneori o carte, uneori un fado!

http://horeabacanu.blogspot.ro/

O lună în stil sârbesc la Timişoara. Încep Zilele Culturii Sârbe

Publicat de Pagini de Cultura 5 Noiembrie 2014 Comments Off

Spectacole de teatru, muzică şi dansuri tradiţionale, expoziţii de fotografie şi cu tematică istorică, vernisaje de pictură, saloane de carte şi serate literare, proiecţii de filme documentare şi de lung metraj: sunt doar câteva dintre evenimentele pregătite cu ocazia Zilelor Culturii Sârbe la Timişoara.

Aflată anul acesta la cea de-a IX-a ediţie, sărbătoarea va avea loc în perioada 5-30 noiembrie 2014, anuntându-se a fi cel mai de anvergură eveniment cultural al comunităţii sârbe din România. Cu această ocazie, organizatorii amplei manifestări au pregătit publicului nu mai puţin de 20 acţiuni, care se adresează tuturor timişorenilor, indiferent de limba pe care o vorbesc sau etnia căreia îi aparţin. Intrarea este liberă la toate evenimentele!

Prin organizarea Zilelor Culturii Sârbe la Timişoara, aflate anul acesta la cea de-a IX-a ediţie, Uniunea Sârbilor din România, alături de partenerii implicaţi în proiect, urmăresc pe de-o parte promovarea culturii sârbe în România, iar pe de altă parte conservarea identităţii sârbe, prin valorizarea tradiţiilor, a obiceiurilor şi a tezaurului cultural, folcloric şi etnografic, declară Ognean Crîstici, Preşedintele Uniunii Sărbilor din România.

PROGRAMUL ACŢIUNILOR:

5 noiembrie

ora 19:00, Sala Capitol (Filarmonica Banatul):

• Deschiderea festivă

• Proiecţia filmului Montevideo, vidimo se (regia Dragan Bjelogrlić), cu participarea echipei de distribuţie. Filmul va fi subtitrat în limba română

6 noiembrie

ora 19:00, Sala festivă a Palatului Episcopal:

• Proiecţia filmului documentar U početku beše reč  (La început a fost cuvântul), autor: Boško Savković, narator: Miki Manojlović

• Prezentarea cărţii Evanghelia cneazului Miroslav, tipărită în 1180

7-8 noiembrie

ora 19:00, Complexul expoziţional Bastion, Galeria Theresia:

• Salon de carte, cu participarea editurilor: Matica Srpska (Novi Sad), Arte (Belgrad), Srpska reč (Belgrad), Adresa (Novi Sad), Apostrof (Belgrad), Filip Višnjić (Belgrad), Prometej (Novi Sad), Editura Uniunii Scriitorilor (Belgrad), Muzeul cărţii sârbeşti din Belgrad, precum şi editurile sârbeşti din Viena, Budapesta, Zagreb, Banjaluka, Skoplje, Podgorica, dar şi editurile româneşti: Brumar, Antrophos, Hestia, Poesis (Satu Mare) şi Editura Uniunii Sârbilor din România

• Seară literară cu participarea scriitorilor sârbi şi români

• Vernisajul expoziţiei lucrărilor ”Coloniei de Artă” din cadrul Zilelor Schimbării la Faţă

• Expoziţia de caricaturi Svi moji Srbi / Toţi sârbii mei, semnată de Ştefan Popa Popa’s

10-11 noiembrie

ora 19:00, Sala festivă a Palatului Episcopal:

• Cununa prieteniei româno-sârbe: expoziţia ”Cununia regelui Alexandru şi a prinţesei Maria”, prezentare de carte şi proiecţia filmelor istorice ”Întoarcerea regelui Petar I Karađorđević” şi ”Pe urmele vitejilor strămoşi”

14 noiembrie

ora 19:00, Sala festivă a Palatului Episcopal:

• Expoziţia ”Pozele Cuvântului nostru”, săptămânalul Uniunii Sârbilor din România

• Masă rotundă pe tema periodicelor sârbeşti din România

19 noiembrie

ora 19:00, Sala Capitol (Filarmonica Banatul):

• Tamburaşii câmpiei bănăţene,  cu participarea Marii Orchestre a Radio Televiziunii Voivodina, solişti: Iasmina Feniaţ şi Pera Todorovici

20 noiembrie

ora 19:00, Sala Multifuncţională a CJT:

• Concert de muzică populară ”Mladost 45”: spectacol de gală în cadrul căruia vor participa membrii orchestrelor Mladost şi cunoscuţi solişti de muzică populară

23 noiembrie

ora 19:00, Opera Română Timişoara:

• Spectacolul  „Salba amintirilor”, cu participarea ansamblului folcloric al Uniunii Sârbilor din România AKUD Mladost, cu ocazia aniversării a 45 ani de activitate

27 noiembrie

ora 18:00, Sala Multifuncţională a CJT:

• Festivalul internaţional de teatru Teatros Fest, cu participarea Teatrului din Trstenik (piesa Nebeske Šajkače, regia: Miloš Milošević, autor: Milosav Buca Mirković) şi a Teatrului Sârb de Stat

28 noiembrie

ora 13:00, Sala festivă a Liceului D. Obradovici:

• Expoziţia ”Mutarea societăţii Matica Srpska la Novi Sad”

ora 17:00, Sala festivă a Palatului Episcopal:

• Tribuna ”Sârbii din Austro-Ungaria (1790-1918)”, acad. Vasilije Krestić, Matica Srpska

• Expoziţia ”Cetatea Aradului – Lagăr  pentru sârbii deportaţi în timpul Primului Război Mondial”, autor: Ljubomir Stepanov

29 noiembrie

ora 18:00, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Sala festivă a Palatului Episcopal:

• ”Vestitorii timpurilor noi: Dositej, Vuk, Mokranjac”: seara muzicii corale (actori: Rada Djuričin, Tanasije Uzunović, Hadji Nenad Maričić)

• ”Fundaţia Dositej”, cuvânt de deschidere:prof. dr Jelić, cu participarea Corului AKUD Lola Belgrad (dirijor: Milovan Pančić) şi Corul Catedralei Ortodoxe Sârbe Timişoara (dirijor: Joca Bugarski)

***

Evenimentul este organiyat de Uniunea Sârbilor din România, în parteneriat cu Consulatul General al Republicii Serbia la Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliului Judeţean Timiş şi cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii din România.

ROADELE TOAMNEI, la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 24 Septembrie 2014 Comments Off

Muzică populară şi produse tradiţionale de calitate: ROADELE TOAMNEI revin la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara în acest sfârşit de săptămână. De vineri până duminică, 26-28 septembrie 2014, producători agricoli din zona de vest a ţării vor oferi timişorenilor, la preţuri convenabile, toate roadele pământului, dar vizitatorii vor putea găsi la Muzeul Satului Bănăţean şi produse din carne, brânză, renumita pâine de Pecica, mierea de albine, must, vin şi alte produse tradiţionale.

De asemenea, la Roadele Toamnei vor fi prezenţi meşteri populari, iar responsabili cu voia bună şi sporul la cumpărături vor fi ansambluri folclorice şi îndrăgiţi solişti de muzică populară.

Deschiderea oficială a Târgului va avea loc vineri, 26 septembrie 2014, la ora 13:00, în prezenţa noului manager al Muzeului Satului Bănăţean, Dan Radosav, şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin.

Mă bucur că timişorenii vor avea ocazia să culeagă roadele toamnei la Muzeul Satului Bănăţean. Au răspuns invitaţiei noastre mulţi producători, astfel că oferta va fi una generoasă, de la legume şi fructe, la pâine de Pecica, miere de albine, must, vin sau produse realizate de meşteri populari. Îi aşteptăm pe toţi timişorenii care vor să culeagă roadele la Muzeu, unde nu va lipsi jocul popular”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin.

Târgul Roadele toamnei va fi deschis vineri între orele 12:00-20:00, iar sâmbătă şi duminică între orele 10:00-20:00 şi este organizat de Consiliul Judeţean Timiş, Camera Agricolă a Judeţului Timiş, Centrul de Cultură şi Artă Timiş şi Muzeul Satului Bănăţean Timişoara.

Târgul Meşterilor Populari, la Muzeul Satului Bănăţean

Publicat de Pagini de Cultura 18 Septembrie 2014 Comments Off

Câteva zeci de făuritori de artă tradiţională din toată ţara participă, în acest sfârşit de săptămână, la cea de-a XIV-a ediţie a Târgului Meşterilor Populari. Evenimentul se desfăşoară pe parcursul a trei zile, începând de vineri, 19 septembrie 2014, la Muzeul Satului Bănăţean de la Pădurea Verde. Intrarea este liberă.


Vizitatorii muzeului vor putea vedea la lucru meşteşugari specializaţi în prelucrarea lutului, a lemnului, osului, metalului, în realizarea de instrumente muzicale, măşti, ţesături, podoabe tradiţionale şi împletituri. Operele artizanale expuse vor putea fi admirate, dar şi achiziţionate de cei ce îndrăgesc obiectele manufacturate, iar gurmanzilor li se pregătesc adevărate delicii gastronomice specifice satului românesc.

Târgul este deschis publicului vineri, între orele 15.00 şi 20.00, iar sâmbătă şi duminică, între orele 10.00 şi 20.00.

Festivalul Condeierii plugari în Banat, la a VIII-a ediţie

Publicat de Pagini de Cultura 5 Septembrie 2014 Comments Off

Creatori populari din toată ţara şi condeieri plugari din Banatul istoric îşi dau întâlnire, în acest sfârşit de săptămână, la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara. Sâmbătă şi duminică, în 6 şi 7 septembrie, aici se desfășoară cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului Condeierilor Plugari, manifestare unică în Europa.

Fenomenul condeierilor plugari reprezintă un unicat în Europa, prin manifestare şi prin mesajul transmis. În nicio altă ţară europeană nu există o astfel de mişcare. Tezaurul viu, venit din Oraviţa, încă dinainte de Unire, cu ţărani publicişti, condeieri plugari, corişti, dirijori, compozitori plugari şi ţărani inventatori, se mai regăseşte şi astăzi în cadrul Fenomenului pe care încercăm să-l punem în valoare şi să-l facem cunoscut printr-un proiect de cercetare şi dezvoltare iniţiat de Muzeul Satului Bănăţean Timişoara. În acest sens, începând cu anul 2007, anual, la Muzeu este organizat Festivalul condeierilor plugari. Anul acesta vă aşteptăm la cea de-a VIII-a ediţie, declară organizatorii ineditului eveniment.

Manifestarea va debuta sâmbătă, 6 septembrie, de la ora 10:00, la Muzeul Satului Bănățean Timișoara, iar în program sunt cuprinse o șezătoare populară, lansări de carte, expoziții. Participă creatori populari din toată ţara şi condeieri plugari din Banatul istoric, zonele etnografice fiind evidențiate prin frumoasele costume populare.

Duminică, 7 septembrie, sărbătoarea continuă în comuna timișeană Biled, unde va avea loc o întâlnire cu fii satului. De asemenea, va avea loc un spectacol etno-folcloric și vor fi înmânate premii și diplome. Vor participa soliştii vocali Maria Tudor, Ion Bosioc, V. Tipa şi Marius Matei, precum şi tinerii solişti Mihaela Tirică, Şerban Vlad şi Dudea Daniela. În program se regăsesc și momente vesele cu Dan Liuţ.

Festivalul este organizat de Consiliul Județean Timiș, Muzeul Satului Bănățean Timișoara și Primăria Biled, iar coordonatorii proiectului sunt Dr. etnolog Maria Mândroane și Prof. Daniel Borlovan.

Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt 2017, vine în România

“Ordinea de zi”, cea mai dezbătută carte francofonă a anului, va fi lansată oficial la București, Timișoara și Iași.

Migraţia, în dezbatere la Timişoara. UVT găzduieşte Conferinţa RoMig

Conferinţa RoMig se va desfăşura în acest an la Timişoara, în perioada 11-12 septembrie, fiind găzduită de UVT.

“Povestea unui pierde-vară”, în deschiderea Ceau, Cinema!

Filmul regizat de Paul Negoescu va fi proiectat în premieră la Timişoara în deschiderea Festivalului Ceau, Cinema!

Cântecele aerului, cel de-al doilea modul al Atelierului Identitate

Luna iulie reuneşte din nou la Teatrul Naţional oameni preocupaţi de recuperarea prin muzică a trecutului.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015