• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Interviu cu soprana Mirela Ungureanu-Biser

La Bucureşti m-am întâlnit cu o artistă stabilită în America, soprana Mirela Ungureanu-Biser, care mi-a vorbit pe scurt despre renumitul regizor american Bernard Uzan. Născută la Braşov (iunie, 1977), într-o familie de muzicieni cu ambiţii şi talente muzicale deosebite, Mirela Ungureanu-Biser a cântat pe mai multe scene ale Statelor Unite ale Americii (West-Virginia, Florida, California, New York, etc.) Pe marele regizor american Bernard Uzan, artista l-a cunoscut la Opera din Charlotte, unde a montat opera Pescuitorii de perle de G. Bizet.

***

Loredana Balthazar: Ştiu că ai avut ocazia să-l cunoşti personal pe marele regizor american Bernard Uzan în Opera “Pescuitorii de perle” de G. Bizet la opera din Charlotte, USA. Cum se comportă cu artiştii?

Mirela Ungureanu Biser: Da, este adevărat. Ştiu că mulţi artişti din domeniul operei îşi doresc colaborarea cu el, însă eu am avut acest noroc! Bernard Uzan este un regizor care m-a impresionat profund cu energia şi felul lui de a lucra la scenă. Cerea de la tot ansamblul concentrare şi, de asemenea, multă energie. Este un regizor care te inspiră, dar în acelaşi timp te lasă să-ţi dezvolţi rolul şi în imaginaţia ta. Fiind născut în Tunisia, iar mai apoi trăind mult timp la Paris, cunoaşte foarte bine literatura franceză şi prin asta a reuşit foarte mult să inspire ansamblul artistic prin viziunea lui pur franceză.

Ai afirmat acum caţiva ani în Ziarul The Alternative din Canada, că în zilele noastre artiştii de operă au înţeles că trebuie să fie deopotrivă şi buni actori. Cum ţi s-a părut montarea acestei opere: în stil clasic sau modern?

A fost o combinaţie interesantă între clasic şi modern în sensul că artiştii au fost îmbrăcaţi în costume clasice cerute de epoca în care s-a scris opera, însă decorul a rămas acelaşi de la început până la sfârşit, proiectând imagini computerizate pe parcursul operei: plaja, focul, palmierii, etc. în funcţie de mesajul operei.

Regizorii de operă caută mereu experimente noi. Ce ţi s-a părut interesant la regia lui Bernard Uzan?

Bernard Uzan este un iubitor de frumos şi a căutat tot timpul ca spectacolul să aibă un aspect plăcut. A fost foarte atent ca toţi artiştii să se vadă pe scenă. Au fost multe momente unde a împărţit ansamblul artistic, cântându-se concomitent şi din spatele scenei (culise) şi pe scenă.

Cum te-ai simţit în prezenta lui la repetiţii? Cum erau repetiţiile, grele şi lungi?

Bernard Uzan este un om cu o mare experienţă, ştie să creeze o atmosfera foarte lejeră la repetiţii. Trebuie să îţi spun că este extraordinar de ocupat, de aceea timpul nu i-a permis să stea decât două din cele trei saptămâni de repetiţii, rămânând apoi asistenta lui. Însă lipsa timpului nu a însemnat ca repetiţiile să se prelungească mai mult decât era scris în programul nostru. Trebuie să precizez că el, fiind un regizor foarte pregătit şi eficient, şi-a împărţit foarte bine orele de repetiţii. O altă latură deosebită este felul lui de a lucra din obişnuiţă cu artişti de orice nivel, având mereu răbdare şi un umor care îl caracterizează, explicând un lucru de mai multe ori dacă era nevoie.

Cum a fost primită regia operei de către public şi de critică?

Senzational! Când s-a ridicat prima dată cortina şi publicul a văzut templu din Bahamas pus în scenă extrem de realist, cu plaja şi luna care reflecta în ocean proiectacte pe fundal, au strigat „bravo“. De obicei, se strigă „bravo“ la sfârşitul ariilor, dar de data aceasta a fost complet altfel. Critica a scris că a fost cel mai frumos spectacol care s-a văzut până acum la Opera Carolina, iar că regizorul/scenograful francez Bernard Uzan a ales decoruri magnifice cu proecţii ultra-realiste.

În finalul interviului doresc să te întreb cât de important crezi că este rolul regizorului la scenă?

Regizorul este foarte important, deoarece rolul lui este să inspire tot ansamblul artistic, iar dacă un regizor nu ţi-a dat de gândit din punct de vedere artistic după prima repetiţie, nu este un regizor foarte bun. De fapt, eu mă bucur când regizorul mă lasă într-o nebuloasă la început. Ce înseamnă asta pentru mine: vreau să îmi dea un alt punct de vedere decât al meu când e vorba de rol, să îmi dea ceva nou de gândit, lăsându-mă să redescopăr rolul încă o dată.

Multumesc pentru interviul foarte interesant acordat şi poate o să te vedem şi pe scenele din România împărtăşindu-ne din experienţa ta americană.

Şi eu îţi mulţumesc la rândul meu şi, desigur, dacă timpul îmi va permite, voi veni cu bucurie şi sper ca ocazia să se ivească curând.

Loredana Balthazar – Bucureşti

Cirq’ Contact – un spectacol de circ şi artă stradală, la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 19 Iulie 2013 Comments Off

Sâmbătă seara, de la ora 20, Grădina de Vară a Filarmonicii Banatul va fi luată cu asalt de… circari. Peste 20 de tineri din România, Belgia, Franta, Italia şi Portugalia îi aşteaptă pe timişoreni cu o porţie sănătoasă de râs, cu ocazia Cirq’ Contact – un spectacol de circ şi artă stradală pus în scenă de Organizaţia Pentru Artă şi Cultură [O.P.A.C.] din Timişoara şi Ecole de Cirque de Bruxelles din Belgia.

Este vorba despre un spectacol extraordinar născut dintr-o provocare, o ciocnire de culturi şi gânduri, prezentat de un grup multicultural care a lucrat împreună pentru a crea un “performance” colectiv de circ în jurul temei de “dialog social”, declară organizatorii evenimentului.

Spectacolul face parte din cadrul proiectului “Social dialog through circus! / Dialog social prin circ!”, finantat de Uniunea Europeană, care a ajuns la final, iar cei 24 de tineri participanţi vor demonstra ce au învăţat în cele 14 zile de “curs”, care s-a derulat, câte o săptămână, la Bruxelles şi Târnova, Caraş-Severin. Jumătate din participanţi au experienţă în practica circului – din care 7 au terminat Formarea Pedagogică din cadrul Şcolii de Circ din Bruxelles; cealaltă jumătate au fost interesaţi să descopere circul şi intră pentru prima oară în contact cu această formă de exprimare la începutul proiectului.

Intrarea este gratuită!

CROMATOBLAST – incubator107 Timişoara aniversează 1 an

Publicat de Pagini de Cultura 19 Iulie 2013 Comments Off

Facem ziua verde şi noaptea albă. Sub acest generic, sâmbătă, 20 iulie, la Muzeul Satului Bănăţean, incubator107 Timişoara aduce 24 de ore de culoare, cât pentru un an de activitate. Startul evenimentelor va fi dat de dimineaţă, de la ora 10, oferta fiind una foarte variată: vom avea parte de ateliere cât mai diverse, de la impovizaţie teatrală la tango, de la tehnici de autoapărare la jocuri pentru dezvoltarea inteligenţei emoţionale şi de la slackline la boardgames.

De data aceasta am pregătit o zonă specială pentru copii, cu jocuri care mai de care mai zglobii. Aşternem şi Piaţa Făuritorilor, unde meşterii noştri aduc obiecte făurite de ei, iar oamenii au ocazia să cumpere direct de la artişti. Între ateliere şi plimbări prin iarbă, ne răcorim cu limonadă şi felii de pepene verde. Nu lipsesc din program baloanele uriaşe de săpun, bătaia cu apă şi jocurile copilăriei. Ne tragem în chip la “Funky Fun Photo Booth”, aşa cum nu nea mai văzut nimeni. După atâtea activităţi ne delectăm cu o brioşă la umbra unui copac şi ne pregătim de lăsarea nopţii, ne anunţă reprezentanţii incubator107 Timişoara.

La ceas de seară, Teatrul Studenţesc Thespis aduce piesa “Verde” şi ne strânge pe toţi în jurul scenei. Noaptea se anunţă a fi una lungă, printre frunze urmând a răsuna ritmurile lui Beck Corlan, One Lion, Methadone Skies şi Rubik’s Cube. Va urma încă o oră nebună, cu Dj Limun la butoane, pe urmă ne instalăm la “Fright Night”, pentru o tură de proiecţii video marca Marele Ecran.

Când ni se face foame ne îndreptăm spre zona atelierelor gastronomice, unde putem să ne preparăm singuri bunătăţile. Servim un sandviş sau un gulaş, luăm o bere rece şi ne îndreptăm spre scenă. Spre dimineaţă avem parte de cafea la oală şi oameni frumoşi, mic dejun pe pături în iarbă, prieteni şi poveşti, jocuri ad-hoc şi răsărit de soare, ne mai dezvăluie organizatorii evenimentului.

Participarea se face pe baza unei donaţii de 5 lei.

Street Delivery colorează griul din Timişoara

Publicat de Ana Brunner 14 Iunie 2013 Comments Off

Portocaliu pentru vineri, verde pentru sâmbătă şi albastru pentru duminică: cea de-a şaptea ediţie a festivalului Street Delivery colorează griul din Timişoara. Având în 2013 ca temă “Culori”, festivalul se va desfăşura în acest sfârşit de săptămână pe cocheta străduţă Florimund de Mercy, din centrul istoric al Timişoarei. Ingredientele sunt pe placul tuturor: muzică, activităţi pentru copii, arte vizuale, teatru, dans, perfomance, film.

“Colorând griul”– la aceasta ne-am gândit în momentul în care am ajuns la ideea evenimentului. Griul existenţei de zi cu zi, griul oraşului care strigă după şi mai multă veselie cromatică, griul iniţiativelor civice, toate acestea vor fi cuprinse în “CULORI” – portocaliu pentru vineri, verde pentru sâmbătă şi albastru pentru duminică. Culorile se vor reflecta şi în decorarea străzii, care în acest an este rezultatul unei colaborări cu Let’s Do It Romania, Ecostuff, Green Paradise, o grupă de studenţi ai Facultăţii de Arte şi Design, specializarea Arte textile-Design textil, coordonată de lect. univ. dr. Valentina Ştefănescu, asistată de colaboratoarea sa apropiată, Sofia Sîrbu Childish, declară reprezentanţii Fundaţiei Cărtureşti, organizatorul evenimentului.

Ca şi în fiecare an, programul este unul creat pe sufletul iubitorilor de artă, acoperind următoarele secţiuni: arhitectură, peisagistică, ecologie, design urban, societate civilă, muzică, activităţi pentru copii, arte vizuale, teatru, dans, perfomance, film. Întregul program al festivalului poate fi consultat pe pagina de internet www.streetdelivery.ro.

***

Street Delivery Timişoara este un eveniment finanţat de Primăria Municipiului Timişoara – Consiliul Local Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş, cu sprijinul Muzeului de Artă, Teatrului Naţional Timişoara, Let’s Do It Romania, Ecostuff, Green Paradise, Hotel Delpack, Facultatea de Arte şi Design din cadrul UVT Timişoara.

De la diamant la mecatronică – sau despre tradiţia meseriilor în Banat

Publicat de Pagini de Cultura 13 Iunie 2013 Comments Off

Meserii vechi şi noi, ateliere şi demonstraţii de Ziua Breslelor şi Meşteşugurilor: sunt ingredientele zilei de sâmbătă, 15 iunie 2013. Cei ce vor trece prin Piaţa Unirii din Timişoara vor avea posibilitatea să asiste la demonstraţii de măiestrie ale meşterilor tradiţionali, dar şi ale unor experţi în tehnologiile actuale, de la verificarea unui diamant până la explicarea principiilor de bază ale mecatronicii.

Proiectul este iniţiat de Asociaţia Piaţa Unirii, în parteneriat cu Muzeul Banatului, Muzeul de Artă, Clubul Economic German, Facultatea de Artă şi Design şi îşi va consuma activităţile între orele 10-16, în Piaţa Unirii şi la sediul firmelor din proximitatea pieţei.

Cu aceasta ocazie vor fi organizate standuri ale breslelor dulgherilor, olarilor, aurarilor, ceasornicarilor, tâmplarilor, pictorilor şi zugravilor, alături de alte meserii tardiţionale, dar şi moderne, industriale ale Timişoarei. Muzeul Banatului va expune pentru prima dată în ultimii 20 de ani, în Piaţa Unirii, Pomul Breslelor, lăzi de breaslă, precum şi prezentarea legendelor şi povestirilor legate de acestea. La atelierul de arhitectură va avea loc prezentarea şi dezbaterea planului urbanistic general al Timişoarei, împreună cu Direcţia de Urbanism a Primăriei Timişoara.

Totodată, în aceeaşi zi, de la ora 11 până la ora 14, în Sala Barocă a Muzeului de Artă Timişoara, va avea loc prezentarea Şcolii Duale Timişoara. Proiectul Şcolii Duale a debutat în urmă cu doi ani, fiind iniţiat de DWC Banat, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, Primăria Municipiului Timişoara şi companii de succes, adresându-se elevilor din clasa a IX-a.

Pentru elevi, întâlnirea va facilita cunoaşterea un sistem educaţional profesional atractiv – sistemul Şcolii Profesionale Duale (dupa model german) – prin întâlniri cu reprezentanţi ai firmelor de succes din Timişoara (potenţiali angajatori), experţi, modele de bună practică, precizează iniţiatorii proiectului.

Nu de mult s-a încheiat şi prima ediţie a Festivalului „Art Time”, sub genericul „Zilelor Rossiniene”, care au adus timişorenilor nu doar muzică de mare calitate, dar şi multă bucurie, un compozitor nu foarte cunoscut şi seri pline de farmec. Între 27-31 mai 2013, timişorenii au fost prezenţi la 4 evenimente diferite din cadrul „Zilelor Rossiniene”, reprezentative pentru cel care a fost unul din cei mai aclamaţi compozitori ai Italiei.

Dornici de a afla ce a însemnat organizarea acestui festival şi cum s-au încheiat „Zilele Rossiniene” pentru artişti şi organizatori deopotrivă, ne-am adresat lui Ovidiu Rusu, concert-maestru al Orchestrei Operei Române Timişoara, care ne-a împărtăşit din experienţa sa:

Aş vrea să vorbesc despre experienţa „Zilelor Rossiniene” atât ca şi organizator, cât şi ca protagonist, ca  interpret. Ca organizator, în primul rând, aş vrea să mulţumesc şi să amintesc din nou că ne-am bucurat de sprijinul Consiliului Judeţean Timiş, al Operei Române Timişoara, al Episcopiei Romano-Catolice, al Muzeului de Artă Timişoara, organe care ne-au ajutat la înfăptuirea acestui festival, în mod special cele două evenimente, Concertul Petite Messe Sollenelle de la Domul Romano-Catolic şi Concertul Incanto Quartetto, de la Muzeul de Artă, evenimente pure din punct de vedere organizatoric şi  care s-au desfăşurat în afara Operei Române Timişoara. Acest sprijin pe care l-am primit ne face să mergem mai departe în construirea de festivaluri pe viitor, anual, dacă vom continua să ne bucurăm de ajutorul tuturor celor care au fost alături de noi anul acesta, sau cel puţin o dată la doi ani.

Din punct de vedere artistic am trăit momente deosebite, la Gala Rossini, cu care am deschis festivalul, unde am abordat lucrări noi, atât pentru noi cât şi pentru colegi, şi satisfacţia  soliştilor a fost una deosebită, la fel ca şi aportul pe care ei l-au adus festivalului.

La Muzeul de Artă, unde a avut loc Concertul Incanto Quartetto a fost un alt gen de spectacol cameral, deoarece Incanto Quartetto a abordat un repertoriu foarte dificil, sprijinit şi de aportul celor două soliste şi mai ales de David Crescenzi care a fost un pilon central al acestui festival, fiind prezent la toate programele festivalului. Îmi amintesc că la început spunea „Vreau să văd dacă va reuşi până la urmă acest festival” – iată că acest festival a reuşit şi a fost un adevărat succes, peste aşteptările noastre.

Publicul nostru a fost unul surprinzător, pentru că la început au spus că este un program dificil, greu de digerat, dar apoi s-a dovedit a fi un public avid de cultură şi prezent în număr mare. Întregul festival a fost o mare satisfacţie pentru noi, fiind la prima ediţie, şi existând dificultăţi în organizare, lucruri care poate ar fi putut fi rezolvate mai bine, dar de la care ne-am luat notiţe, ca pe viitor să putem realiza şi alte Festivaluri „Art Time” care să fie pe placul publicului nostru şi care să cucerească timişorenii care iau parte la evenimentele noastre.

David Crescenzi, cel care a fost unul din pilonii centrali ai acestui Festival, fiind prezent în toate cele patru seri, a fost de acord să ne împărtăşească şi el impresiile sale din cadrul „Zilelor Rossiniene”:

Cu siguranţă experienţa „Zilelor Rossiniene” în cadrul cărora am fost prezent toate cele patru zile a fost printre cele mai importante şi fascinante manifetări muzicale pe care le-am văzut în ultimii ani în România. Şi asta din multe motive. În primul rând pentru că Rossini a fost întotdeauna compozitorul meu preferat, pentru că l-am studiat ani de zile în oraşul său, Pesaro, sau pur şi simplu pentru că Rossini încă este considerat un compozitor genial şi pentru aceasta merita să fie omagiat.

Trebuie să spun că în România, şi în special în Timişoara, publicul cunoaşte foarte puţin muzica rossiniană. Nu s-a mers mai departe de două titluri de operă, „Bărbierul din Sevilla” şi „Cenuşăreasa” sau câte o uvertură celebră. De aceea când Ovidiu Rusu şi Incanto Quartetto s-au gândit să mă implice în această iniţiativă, am acceptat cu mare entuziasm.

Astfel primul nostru obiectiv a fost de a face cunoscut, de a face publicul să înţeleagă că Rossini nu e doar acela al lui Figaro, sau al „Largo al Factotum” dar este şi un om profund legat de religie şi spiritualitate, de bucuria de a trăi şi de căutarea aprofundată a compoziţiei muzicale.

Astfel, în Gala ce  i-am dedicat-o, împreună cu orchestra, corul şi tinerii solişti ai Operei din Timişoara, pentru prima oară am putut asculta dificila uvertură pentru „La scala di Seta” sau aria lui Signor Bruschino, sau complicatul, dar foarte comicul final din actul întâi ai „Italiencei în Alger”. Acest lucru ne-a permis să înţelegem cât de util este Rossini, nu doar pentru solişti, cât şi pentru orchestră. De fapt, toţi instrumentiştii trebuie să se implice cu toate capacităţile lor tehnice şi expresive.

La Domul Romano-Catolic am realizat, pentru prima oară în România, „Petite Messe Sollenelle”, în versiunea originală pentru două piane, harmoniu, 8 corişti şi 4 solişti. Aceasta este formaţia pentru care Rossini a conceput lucrarea, de unde şi titlul „Petite”, pentru că se dorea o interpretare intimă, ca o rugăciune. Sunt foarte legat de această „Petite Messe Sollenelle” pentru că în anul 1992 am fost chemat să îl înlocuiesc pe celebrul dirijor austriac Gustav Khunn, şi astfel m-am îndrăgostit de această capodoperă extraordinară şi am fost foarte onorat să o pot cânta şi la pian.

Alături de cele două tinere mezzosoprane Gabriela Varvari şi Ramona Zaharia, la Muzeul de Artă Timişoara, am interpretat patru romanze pentru voce şi pian. Şi acesta a fost un moment cultural de mare importanţă. Rossini a folosit textele unui tânăr şi cunoscut poet veneţian, Francesco Maria Piave, după care acesta a devenit un mare libretist pentru Giuseppe Verdi.

Concluzia festivalului s-a realizat la Opera Română, cu reprezentarea „Bărbierului din Sevilla”, cu participarea veteranului Peter Hertz, a tânărului tenor Tony Bardon şi debutul Gabrielei Varvari, acest spectacol fiind adevăratul şi merituosul triumf al acestui mare compozitor.

Este oarecum greu şi de prisos să mai adaugi ceva la tot ceea ce s-a spus despre „Zilele Rossiniene” – au fost cu adevărat un festin al muzicii clasice, în toate formele sale, şi cu siguranţă au adus publicul timişorean mai aproape de muzica lui Rossini, de interpreţii oraşului de pe Bega şi nu în ultimul rând, de noi înşine, pentru că în fond, muzica nu ne duce mai departe de adâncurile noastre, de sufletul nostru, acolo unde este locul ei de drept.

Iar pe toţi cei cuceriţi de frumos şi de proiectele Asociaţiei Culturale „Art Time”, Incanto Quartetto îi aşteaptă marţi, 11 iunie 2013, de la ora 19.00, la Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş, la un nou concert tematic, „Tango”.

Sursa foto: D.S. Photography

Festivalul de dans contemporan “conTEMPO”, la prima ediţie

Publicat de Pagini de Cultura 5 Iunie 2013 Comments Off

Ritm, viaţă, dragoste, luptă, împăcare… atingere, neatingere, libertate, gingăşie, violenţă… emoţie, frumuseţe, indiferenţă, tristeţe, disperare, bucurie – nu există nimic ce să nu existe în arta dansului contemporan. Pornind de la această idee a luat naştere conTEMPO, primul Festival de dans contemporan de la Timişoara, ce va avea loc în perioada 10 – 15 iunie 2013.

Organizat de Centrul Cultural German Timişoara, Asociaţia Timişoara Capitală Culturală Europeană, cu susţinerea Primăriei Municipiului Timişoara şi a Consiliului Local al Municipiului Timişoara, el invită publicul timişorean la spectacole, filme, o expoziţie de fotografie şi un atelier de dans, toate centrându-se în jurul diverselor moduri de a percepe timpul prin mişcare şi a mişcării în timp. Intrarea la toate evenimentele este liberă.

Săptămâna de dans contemporan începe cu unul dintre cele mai recente spectacole ale Teatrului Odeon din Bucureşti. “Şaraiman” este un spectacol de dans contemporan şi stand-up comedy, marca Răzvan Mazilu: o invitaţie de a privi cu un ochi (auto)critic, cu mult umor, o temă de meditaţie mereu actuală, profund umană: teama de ratare. Spectacolul este conceput şi dansat de Răzvan Mazilu, ca actor de stand-up-comedy fiind invitat Dan Badea, totul pe fundalul muzicii lăutăreşti a Romicăi Puceanu. Pentru realizarea coregrafiei a putut fi câştigat prestigiosul coregraf israelian Nadar Rosano, anunţă reprezentanţii CCG Timişoara. Spectacolul, producţie a Teatrului Odeon şi a Fundaţiei perfoRM, va fi prezentat în data de 10 iunie, la ora 19, în sala multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş.

Marţi, 11 iunie, tot de la ora 19, la Muzeul Banatului, în mansarda Bastionului Theresia, va fi vernisată expoziţia de fotografie a Arhivei de dans din Köln şi a Goethe-Institut. Intitulată Timp oprit. Imagini ale dansului, expoziţia prezintă o selecţie de lucrări a unor fotografi de dans şi artişti plastici din Germania şi privirea lor asupra dansului şi a mişcării. În centrul expoziţiei stă prezentarea diferitelor poziţii estetice – deseori contrastante – oferind astfel privitorului o imagine comparativă asupra fotografiei de dans germane. Expoziţia va fi deschisă de către artistul Camil Mihăescu. În deschidere va dansa Ioana Ispas, care va susţine a doua zi, în ziua de 12 iunie, de la ora 9, la Casa Studenţilor, un atelier de dans. Expoziţia de fotografie de dans Timp oprit. Imagini ale dansului va putea fi vizitată în mansarda bastionului până la data de 12 iulie.

Zilele de miercuri şi joi sunt dedicate filmului de dans: în cele două seri, în Piaţa Unirii, vor fi prezentate pe rând filmul Blush al regizorului belgian Wim Vandekeybus şi PINA al lui Wim Wenders, ambele cu începere de la ora 22.

Plecând de la un spectacol creat în 2002, Compania Ultima Vez a conceput filmul Blush sub forma unei plimbări exploratorii între peisajele sălbatice ale Corsicii şi locurile rău famate din Bruxelles. Ca nişte patine explozive, corpurile devin prada pasiunilor şi suferinţelor, ritmate de o muzică rock eliberatoare. Un film cult în domeniul cinema-ului coregrafic. Filmul va fi prezentat cu subtitrare în limba engleză, precizează organizatorii evenimentului.

PINA, nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film documentar, a fost realizat în colaborare cu ansamblul de dans al Tanztheater Wuppertal Pina Bausch şi prezintă arta unică a extraordinarei coregrafe Pina Bausch, care a plecat dintre noi în vara anului 2009, înainte de a putea vedea acest film realizat de un alt mare nume, de data aceasta al filmografiei germane, Wim Wenders. Filmul va putea fi vizionat cu subtitrare în limba română.

Festivalul se încheie în seara de sâmbătă, 15 iunie, cu instalaţia de dans timeGaps a trupei de dans IPtanz din Köln. Prima din seria “tanzSTOPP”, instalaţia “timeGaps” abordează ideea de aşteptare. Când, unde, de ce şi cum aşteptăm noi în viaţa noastră de zi cu zi? Cum depăşim sau umplem acest timp al aşteptării? Trupa de dans IPtanz, sub coordonarea coregrafei Ilona Paszthy va realiza în 14 şi 15 iunie la Timişoara câteva „atacuri de dans” în spaţiul public. Scenele vor avea loc în jurul oamenilor care aşteaptă. Materialul video realizat în timpul acestor intervenţii de dans vor însoţi performance-ul live, ce va avea loc în data de 15 iunie, la ora 19, în sala festivă a casei Adam Müller Guttenbrunn, unde momentele, imaginile şi poveştile se vor contopi. Spectacolul se va desfăşura în limba engleză, conchid reprezentanţii Centrului Cultural German Timişoara.

Parteneri ai Festivalului de dans contemporan conTEMPO sunt: Institutul Francez Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş, Muzeul Banatului, Teatrul Naţional Timişoara, Casa Studenţilor, Forumul Democrat al Germanilor din Banat. Susţinători sunt Ministerul German de Externe, Goethe-Institut, Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

„Copiii noştri au dreptul să trăiască! Noi avem datoria să-i ajutăm!”

Publicat de Claudia Fotin 15 Mai 2013 Comments Off

Sub acest motto se desfăşoară campania umanitară pentru dotarea cu aparatură a Clinicii de Neonatologie Bega din cadrul Spitalului Judeţean Timiş, în sprijinul căreia au venit artişti valoroşi ai oraşului de pe Bega printr-un concert ce a impresionat în mod profund publicul numeros prezent în Domul Romano-Catolic din Piaţa Unirii. Ovidiu Rusu, Nada Petrov, Corina Murgu, Cristian Duţă, Marius Bernecker şi Art Kammerorchester Timişoara au prezentat un program integral Antonio Vivaldi, interpretând capodoperele acestuia, Anotimpurile.

Despre muzica clasică am auzit multe, atât elogii aduse de către mari melomani, cât şi păreri mai sceptice; la fel despre Mozart, Strauss sau alţi mari compozitori, despre simfonii şi despre opere. Unii sunt atinşi de acest gen, alţii rămân reci şi distanţi. Dar despre Anotimpurile de Antonio Vivaldi nu am auzit încă pe nimeni contestând ceva. Şi probabil nici nu voi auzi, pentru că aceste capodopere ale muzicii nu doar baroce, ci din toate timpurile, nu pot trece fără a lăsa o urmă, o umbră, un ecou al unui singur sunet din armonia cu care sunt construite. Şi e firesc, pentru că noi oamenii, timpul, societatea, viaţa, natura şi tot ce ne încojoară trăim într-o continuă metamorfoză, trăim schimbându-ne zi de zi, trăim lucruri diverse, experimentăm şi ne lăsăm transformaţi, mai mult sau mai puţin, de fiecare întâmplare, fiecare eveniment, fiecare fenomen ce se manifestă în noi sau în afara noastră. La fel se întâmplă şi cu Anotimpurile, cele de Vivaldi, sau cele pe care le resimţim în mediul nostru înconjurător. Nu putem rămâne imuni la ele, totul în viaţa noastră se schimbă în funcţie de trecerea lor inevitabilă – hainele, mâncarea, vacanţele şi sărbătorile, toate micile amănunte ce construiesc existenţa noastră sunt atinse de aceste patru timpuri diferite. De aceea, în sufletul fiecărui om există un loc şi pentru această muzică a lui Antonio Vivaldi, pentru că ea e deja prezentă în noi dinainte de a-şi face auzit primul sunet, purtăm în noi soare şi furtună, seninătate şi întuneric, bucurie şi tristeţe, viaţă, moarte, pasiune, truda muncii, tristeţea bobului de grâu ce moare pentru a da viaţă unei noi plante, veselia recoltei, strugurii zdrobiţi în teasc şi vinul – simbol al vieţii şi al fericirii, şi nu în ultimul rând, muzica, acea coloană sonoră a vieţii noastre, acele sunete ce sunt omniprezente, răsunând în interior. Şi toate acestea le regăsim în muzica lui Antonio Vivaldi, de aceea ne încântă, de aceea rămânem fascinaţi de frumuseţea ei, de aceea, ceva în sufletul nostru tresare şi gândim „Da, cunosc sentimentul acesta!”.

Pentru acest moment pe care cu toţii l-am trăit la concertul ce a avut loc la Domul Romano-Catolic din Timişoara, luni seară de la ora 19.30, trebuie să le mulţumim acestor artişti minunaţi, desăvârşiţi, pe care suntem mândri, noi toţi, ca oraş, că îi avem între noi şi putem să îi ascultăm atât de des: Ovidiu Rusu, Nada Petrov, Corina Murgu, Cristian Duţă,  Marius Bernecker şi Art Kammerorchester Timişoara, care au realizat o seară unică, într-un loc atât de special , şi căruia i-au reliefat încă şi mai mult arhitectura unică prin armonia desăvârşită a lucrărilor lui Antonio Vivaldi, prin calitatea extraordinară a interpretării lor, prin fiecare detaliu pe care l-au realizat cu aceeaşi măiestrie cu care maeştrii Barocului îşi realizau bijuteriile. O adevărată capodoperă a muzicii, construită cu eleganţă, fineţe şi înaltă tehnică interpretativă, aşa cum ne-au obişnuit şi răsfăţat de fiecare dată artiştii noştri.

Totuşi, să nu uităm, că dincolo de toate acestea, concertul de luni seară a avut şi continuă să aibă pentru noi o menire specială şi foarte importantă. Aceea de a ne face conştienţi, atenţi şi responsabili cu viaţa noastră şi a copiilor noştri. Concertul Anotimpurile a fost dedicat campaniei umanitare de dotare cu aparatură a Clinicii de Neonatologie Bega din cadrul Spitalului Judeţean Timiş, iar Corina Gluhovschi a fost cea care ne-a arătat tuturor importanţa pe care această campanie o are în viaţa noastră. Pentru că trebuie să deschidem ochii şi să realizăm că suntem neputincioşi atunci când o boală ne atinge copilul şi că singurele braţe în care îi punem sunt ale medicilor, medici buni, responsabili, dar care au nevoie de mult mai multă aparatură decât cea de care dispun. Suntem conştienţi cu toţii că fondurile nu ajung, dar ne dăm seama că este datoria noastră să facem ceva în acest sens poate de abia atunci când pruncul nostru este într-un pericol. Dar putem să facem asta înainte, putem să facem ceva pentru copiii noştri, pentru copiii pe care încă poate nu-i avem dar îi vom avea, pentru nepoţi, pentru copiii prietenilor noştrii sau pentru copii, în general, pentru că ei merită asta. Ei merită ca noi să ne implicăm în lumea şi în societatea în care ei vor creşte şi vor trăi, ei merită să vadă că lumea nu este minunată doar în poveşti şi cântece, ci în realitate, că cineva face ceva pentru ei, astăzi, acum. De aceea concertul pe care l-au susţinut artiştii noştri, conştienţi de gravitatea acestei situaţii şi dornici de a se implica cu adevărat în societatea noastră, a tuturor, ne invită la a ne gândi în mod serios la datoria pe care o avem şi de a acţiona pentru noi şi pentru micuţii noştri.

Poate mulţi dintre noi sunt sceptici la a dona bani într-un cont, pentru orice campanie. De aceea această campanie este una transparentă, în care ne putem implica fără griji sau restricţii, în care putem lua parte cu convingere şi siguranţă şi în care primim toate informaţiile şi datele de care avem nevoie. Pentru că e greu şi e grav, ca atunci când unul din copiii noştri se îmbolnăveşte să mergem cu el în străinătate, pentru că aici, la el acasă, nu-l putem ajuta, şi este paradoxal să întâlnim acolo un medic român, plecat de la noi pentru că aici are mâinile legate şi nu poate face nimic pentru copilul nostru. De aceea se face această campanie, pentru că avem cu toţii nevoie de ea şi noi suntem aceia care ne putem spijini şi ajuta unul pe celălalt, iar dovada faptului că acest concert a reuşit să trezească în cei peste 800 de spectatori ai săi simţul acestei responsabilităţi este suma de 6895 de lei adunată în urma concertului pentru secţia de Neonatologie Bega a Spitalului Judeţean Timiş.

În concluzie, vă invit să intraţi pe site-ul campaniei www.beganeonat.ro pentru a vedea cu adevărat care este esenţa acestei campanii în care suntem chemaţi să ne implicăm cu toţii şi sper ca fiecare din noi să fie, aşa cum spunea şi Corina Gluhovschi, măcar cu sufletul alături de cei care chiar depun un efort pentru noi toţi şi pentru lumea în care trăim.

Éric Vuillard, laureatul Premiului Goncourt 2017, vine în România

“Ordinea de zi”, cea mai dezbătută carte francofonă a anului, va fi lansată oficial la București, Timișoara și Iași.

Migraţia, în dezbatere la Timişoara. UVT găzduieşte Conferinţa RoMig

Conferinţa RoMig se va desfăşura în acest an la Timişoara, în perioada 11-12 septembrie, fiind găzduită de UVT.

“Povestea unui pierde-vară”, în deschiderea Ceau, Cinema!

Filmul regizat de Paul Negoescu va fi proiectat în premieră la Timişoara în deschiderea Festivalului Ceau, Cinema!

Cântecele aerului, cel de-al doilea modul al Atelierului Identitate

Luna iulie reuneşte din nou la Teatrul Naţional oameni preocupaţi de recuperarea prin muzică a trecutului.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015