• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Cafékultour – Săptămâna Cafenelelor prinde startul la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 21 Aprilie 2012 Comments Off

Ajunsă la cea de-a opta ediţie, Săptămâna cafenelelor – Cafékultour şi-a propus, şi în acest an, să cucerească inimile participanţilor, oferindu-le un program cultural variat, care promovează arta tânără în diferitele ei forme.

Pe parcursul celor şase seri, între 21 şi 26 aprilie, Institutul francez şi Centrul Cultural German din Timişoara, organizatorii evenimentului, îşi aşteaptă publicul cu proiecţii de film, luterie şi concert din legume, scurt-metraje, muzică, teatru, dans… O săptămână culturală plasată sub semnul originalităţii, al diversităţii locurilor şi formelor de expresie artistică, o alternativă originală pentru difuzarea şi promovarea culturilor emergente în spaţiul urban!

PROGRAMUL Cafékultour 2012:

Sâmbătă, 21 aprilie, ora 19: Seara poloneză

Guide to the Poles – proiecţie de filme documentare; Bunker (str. Emanoil Ungureanu nr. 19);

Duminică, 22 aprilie, ora 19: Seara latino-americană

Dans alături de Clubul de dans sportiv Magnum; Cuib d’arte (str. Mărăşeşti nr. 4);

Luni, 23 aprilie, ora 19: Seara germană

Short films night cu Hanno Höfer; Zai Après Café (str. Mercy nr. 5);

Marţi, 24 aprilie, ora 19: Seara românească

Giovannino fără frică – spectacol cu teatrul Merlin; Porto Arte (bd. 16 Decembrie 1989);

Atelier de luterie şi muzică din legume şi fructe cu Eric Van Osselaer: ora 12 – Librăria Cărtureşti Mall (Iulius Mall); ora 16 – Restaurantul Biofresh (str. Eugeniu de Savoya nr. 10);

Miercuri, 25 aprilie, ora 19: Seara germană

Jazzchansons cu Karin Oehler şi Holger Engel; Café de Paris (Str. Hector nr. 4);

Masterclass fructe şi legume muzicale cu Eric Van Osselaer: ora 16 – Scârţ (str. Zoe nr. 1);

Joi, 26 aprilie, ora 19: Seara franceză

Concert cu instrumente din fructe şi legume cu Eric Van Osselaer; Al-kimia (str. V.V. Delamarina nr. 2)

Intrarea este liberă la toate evenimentele.

O călătorie prin marile civilizaţii ale lumii…

Publicat de Pagini de Cultura 19 Aprilie 2012 Comments Off

Filme documentare, prelegeri, prezentări de carte, expoziţii şi concerte: Săptămâna Culturii se anunţă a fi de neratat şi la această ediţie. Asociaţia Culturală Noua Acropolă îi invită pe timişoreni să i se alăture, în perioada 19-24 aprilie, într-o călătorie virtuală prin marile civilizaţii ale lumii.

Egiptul antic, Florenţa – centrul Renaşterii, lumea etruscă, conducătorii înţelepţi sau stăpâniţi de forţa creatoare ca Marcus Aureliu sau Ludovic al II-lea al Bavariei sunt prezentaţi prin intermediul filmelor documentare, invitându-vă să le pătrundeţi misterul. Caleidoscopul cultural va fi întregit de expoziţiile de reproduceri arheologice din cultura egipteană, grecească şi romană, însoţite de explicaţii ale simbolurilor reprezentate.

Scopul călătoriei este redescoperirea valorile esenţiale pe care se poate construi omul puternic, vertical, capabil să supravieţuiască şi deopotrivă să construiască forme civilizatorice pentru sine şi pentru cei din jurul său, precizează organizatorii Săptămânii Culturii, eveniment ajuns în acest an la a treia ediţie.

Totodată, pe durata evenimentului, puteţi sa curs provocării lansate de reprezentanţii Asociaţiei Noua Acropolă, înscriindu-vă la concursul de eseuri cu tema Rolul culturii în transformarea individuală. Textele sunt aşteptate, până pe 21 aprilie, ora 18:00, pe adresa na-timisoara@noua-acropola.ro cu menţiunea: PENTRU CONCURSUL DE ESEURI. Cele mai frumoase lucrări vor fi premiate cu cărţi de filosofie şi psihologie, cu taloane de reducere de 50% pentru înscrierea la Cursul de introducere în filosofie şi psihologie şi cu reproduceri arheologice din culturile antice: Egipt (Nefertari, Scarabeu), Azteci (Calendarul aztec), Grecia (Ahile), Roma (Hermes şi Afrodita), Tracia (Cavalerul trac).

PROGRAMUL SĂPTĂMÂNII CULTURII, EDIŢIA A III-A:

Joi, 19 aprilie

ora 18:30 Proiecţie de film documentar: Egiptul antic, pământ iubit (45’), Egiptul antic, pământ renăscut (45’), Egiptul antic, pământ etern (45’)

Expoziţie de reproduceri arheologice egiptene şi prezentarea cărţii Teba de Jorge Angel Livraga Rizzi

Vineri, 20 aprilie

ora 18:30 Proiecţie de film documentar: Etruscii, pelegrini în eternitate (50’)

ora 19:30 Proiecţie de film documentar: Marcus Aurelius, împăratul filosof (40’)

Sâmbătă, 21 aprilie

ora 18:30 Proiecţie de film documentar: Florenţa, steaua Renaşterii (45’)

ora 19:30 Conferinţă: Interpretarea esoterică a Primăverii lui Botticelli (prezentare însoţită de materiale vizuale), conferenţiar: Monica Varga

Duminică, 22 aprilie

ora 18:30 Proiecţie de film documentar: Hercule şi probele vieţii (40’)

ora 19:30 Conferinţă: Soluţii filosofice pentru depăşirea limitelor, conferenţiar: Monica Varga

Expoziţie de reproduceri arheologice din cultura greco-romană şi prezentarea cărţilor Eroul cotidian şi Pentru o mai bună cunoaştere de sine de Delia Steinberg Guzmán

Luni, 23 aprilie

ora 18:30 Recital de HANG – instrument muzical care deschide porţile cerului şi ale inimii, susţinut de Iulian Lazarciuc

ora 20:00 Proiecţie de film documentar: Ludovic al II-lea, Împăratul Lebădă (52’)

Marţi, 24 aprilie

ora 18:30 Proiecţie de film documentar: Frumuseţea cosmosului (40’)

ora 19:30 Prezentarea Cursului Introductiv de Filosofie şi Psihologie

ora 20:30 Recital: Sunete de sitar, flaut, chitară şi voce susţinut de Farkas Szilamer Gabriel

Intrarea este liberă la toate evenimentele, care se vor desfăşura în Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara.

„Nu-mi simt anii și am senzația că încă n-am jucat destul”

Publicat de Raul Bastean 17 Aprilie 2012 Comments Off

Interviu cu actrița Isolde Cobeț

Anii mei – bogăția mea. Așa se intitulează spectacolul aniversar ce omagiază cei 50 de ani de viață pe care actrița Teatrului German de Stat din Timișoara, Isolde Cobeț, îi serbează. Spectacolul bazat pe texte de Anna Achmatowa, Marina Tsvetaeva, Serghei Esenin şi Robert Voznesenskii va avea loc marţi, 17 aprilie, de la ora 19.30, pe scena Sălii Teatrului German.

Actriţa, născută în 1962 la Bacău, a absolvit Liceul “Nikolaus Lenau” din Timişoara în 1980, urmând apoi cursurile Secţiei de Germanistică a Filologiei timişorene. Până în 1988 a activat ca profesoară, iar în 1989 a devenit actriţă a Teatrului German de Stat Timişoara. Din 1992 până în 1996 a studiat Arta actorului la Secţia germană de Actorie din cadrul Universităţii din Timişoara. Deține în palmares numeroase roluri printre care: Zilla, în Portretul unei planete, de Friedrich Dürrenmatt, regia: Ida Jarcsek-Gaza; Elisabeth Roller, în Hoţii, de Friedrich Schiller, regia: Clemens Bechtel; Ţăranca, în Mutter Courage (Anna Fierling şi copiii ei), de Bertolt Brecht, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză; Cornelius, în Regele Cymbelin, de William Shakespeare, regia: Alexander Hausvater sau Mama, în Chip de foc, de Marius von Mayenburg, regia: Radu Alexandru Nica. Din 1998 desfăşoară o bogată activitate în domeniul teatrului şcolar şi de tineret de limbă germană. Conduce trupa de teatru NiL a Liceului “Nikolaus Lenau” din Timişoara montând numeroase spectacole. Isolde Cobeț conduce, în mod regulat, workshop-uri la festivaluri şi întâlniri de teatru şcolar din România, Germania, Ungaria şi Croaţia.

* * *

„Anii mei – bogăția mea” ați ales ca fiind titlul acestui spectacol aniversar. Care este bogăția acumulată de actrița Isolde Cobeț în cei 50 de ani de viață?

Am ales acest titlu după un cântec rusesc, cu care închei spectacolul. Mi s-a părut încărcat de viață și sensuri.

De ce ați ales texte din literatura rusă pentru acest spectacol? E vorba de o afinitate pentru literatura rusă?

Eu sunt pe jumătate rusoaică. Mama mea e născută lânga Odesa, dintr-o familie de ruși. Dar și tata și mama au cultivat în mine iubirea pentru literatura rusă și pentru poezie. Mama chiar scrie poezie și azi la 83 de ani! Iar muzica rusească, pe lângă faptul că am crescut cu ea în familie (vara când ne vedeam cu familia mamei mele, întâi la Chișinău și mai apoi la New York, unde au emigrat, la mesele de familie se cânta mult) mi se pare o muzică adâncă, textele având sensuri multiple și foarte legate de viață.

Ați colaborat, pentru acest spectacol, cu câțiva tineri actori ai trupei de teatru Nil pe care o și coordonați. De ce ați optat pentru colaborarea cu generația tinerilor actori?

Spectacolul marchează simbolic momente din viața mea. NiL-ul este o parte foarte importantă din ea, iar cei care vor juca: Isa Berger, Oana Vidoni, Lucian Pană și Harald Weisz sunt pentru mine cei ce vor fi colegii mei în viitorul apropiat și cei ce vor prelua într-o zi trupele NiL, atunci când voi simți cu adevărat că sunt depășită. Ei și azi mă ajută în tot ce fac. De la ei am învâțat multe și le mulțumesc că fac parte din viața mea și o fac mai amplă și, mai ales, mai frumoasă. Pe lângă fiul meu biologic, ei sunt copiii mei întru teatru.

De peste 15 ani v-ați remarcat prin bogata activitate în domeniul teatrului școlar și de tineret de limbă germană, prin faptul că sunteți conducătoarea trupei de teatru Nil al liceului „Nikolaus Lenau” din Timișoara. Ce a însemnat acest lucru pentru dvs.?

De 16 ani fac acest lucru și îi mulțumesc colegului și bunului meu prieten Christian Bormann, că a avut această idee de a face un teatru de tineret în limba germană. Dar teatrul școlar l-a început tatăl meu în 1969, dar în limba română. Sunt fiica lui, urmașa lui și-mi place să spun că „ce naște din Cobeț, teatru școlar face!”. Pot spune că NiL-ul a fost unul din profesorii mei de teatru. Ei m-au învățat să fiu mamă și prietenă adevărată. Toți cei care au trecut prin NiL de-a lungul timpului, au însemnat ceva pentru mine. Unii au făcut teatru și sunt colegii mei și sunt mândră de acest lucru. Alții, chiar dacă nu sunt actori sau oameni de teatru, sunt, mulți dintre ei, prietenii mei, în ciuda diferenței de vârstă. Ei m-au ajutat să nu mi-o ia timpul meu prezent înainte, iar eu să rămân în trecut!

Dacă tot discutăm despre un spectacol aniversar în care amintirea și nostalgia se împletesc la tot pasul, aș vrea să vă întreb vis-a-vis de întreaga dvs. activitate profesională, ce simțiți acum, când priviți în trecut?

Ciudat e faptul că nu-mi simt anii și am senzația că încă n-am jucat destul, că încă se mai poate. Am trăit pentru această meserie, indiferent de forma ei, pentru mine și încă mai sper că ea îmi va mai da niște bucurii: adevărate-roluri și posibilități. Dacă însă s-a sfârșit, deoarece și asta e posibil, ținând cont de structura și tinerețea trupei teatrului nostru, voi fi recunoscătoare pentru ce am avut! Dar nu vreau încă să trăiesc din amintiri. Teatrul a fost viața mea de copil. Tata mi l-a hărăzit de mică, cred. Noi aveam multe de vorbit împreună. De multe ori în contradictoriu, dar de cele mai multe ori despre teatru. Sper să mai pot dărui teatru, indiferent cum!

Cât de receptivă e generația actuală de tineri față de teatru și de a face dintr-o pasiune o meserie?

Din păcate învățământul nostru nu dă direcții tinerei generații care abia așteaptă să găsească ceva, ce îi place. Ei pot fi entuziasmați ușor. Și dacă mai găsesc și iubire, pentru ei e lesne că vor merge pe un drum. Din păcate nu toți înțeleg că acest drum al teatrului e unul care implică multă muncă, multe sacrificii! Sigur și bucurii și împliniri, dar mai puțin lumești și mai puțin materiale. Mie mi-a fost suficientă dragostea de teatru. Când sunt întrebată de ce sunt singură, spun mereu că teatrul este un soț și un amant gelos și acaparator. Te vrea total sau deloc. Această meserie o faci cu toată ființa sau deloc!

Care sunt planurile dvs. de viitor în privința actoriei?

Planuri… vreau să lucrez în continuare cu studenții și elevii: cu NiL-urile și să plec iar la vară la Cernăuți să fac al treilea spectacol cu Bukowiner Phoenix. Ca actriță… nu știu ce va fi cu mine. Pot doar să sper!!!

Festivalul “Zilele Basarabiei”, la o nouă ediţie la Timişoara

Publicat de Ana Brunner 27 Martie 2012 Comments Off

Cei 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, din 27 martie 1918, vor fi sărbătoriţi cu mare fast la Timişoara. Astăzi prinde startul cea de-a XII-a ediţie a Festivalului Cultural “Zilele Basarabiei”, care se va desfășura în perioada 27 martie – 1 aprilie.

A devenit deja o tradiție ca, în fiecare an, studenţii basarabeni să aducă o parte din cultura de peste Prut la Timişoara. Tinerii organizatori nu se dezmint nici de această dată, întâmpinându-şi publicul cu un program la fel de amplu: workshop-uri, dezbateri, teatru, concerte, cu invitaţi de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi un concurs de pictură şi fotografie pe tema Basarabia prin ochii tăi, ai cărui câştigători vor fi premiaţi în cadrul expoziţiei cu acelaşi nume de la Bastionul Theresia.

Data de 27 martie 1918, rămâne adânc înrădăcinată în sufletul oricărui român ca un act de vitejie, întrucât Basarabia a fost prima provincie care s-a alipit României pentru a forma România Mare. Este datoria noastră să menținem semnificația zilei de 27 martie ca un simbol viu al curajului strămășilor noștri de a transforma “o graniță într-o punte”, este argumentul membrilor Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Timişoara, care şi-au unit forţele pentru realizarea proiectului.

PROGRAMUL Festivalului Cultural “Zilele Basarabiei”, ediţia a XII-a:

Marţi, 27 martie

ora 19, Hotel Casa politehnicii 2: deschiderea oficială, dezbatere Transnistria – “pacificare” impusă de 20 de ani;

Miercuri, 28 martie

ora 14, mansarda Bastionului Theresia: vernisarea expoziţiei de pictură şi fotografie Basarabia prin ochii tăi;

Joi, 29 martie

ora 14, Sala de Conferinţe a Bibliotecii Centrale Universitate “Eugen Todoran”: lansarea cărţii Istoria Basarabiei de Ştefan Purici, în prezenţa invitatului special Cristi Dumitru, directorul Institutului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni;

ora 19, Sala mică a Teatrului Naţional Timişoara: Spectacol de teatru “Cartierul Latin” de Pierre Chesnot, Teatrul Muzical-Dramatic “B. P. Haşdeu” (Cahul, R. Moldova);

Vineri, 30 martie

ora 15, Sala Adam Muller Guttenbrunn: Workshop Migranţi din zone de conflict -Transnistria;

ora 21, club Daos: Concert rock susţinut de Paralela 47 şi Whynona Ryderz; After party – Dj Rapala;

Sâmbătă, 31 martie

ora 19, Filarmonica Banatul Timișoara: Concert etno – folcloric susţinut de Ansamblul Folcloric “Izvoraş” (Cahul);

ora 20, Restaurant Politehnica: seară socială;

Duminică, 1 aprilie

ora 10, Catedrala Mitropolitană Timişoara: slujba de binecuvântare;

ora 13, Catedrala Mitropolitană Timişoara: vizita la muzeul catedralei.

Interviu cu actorul Boris Gaza

Marele Premiu la Utah Arts Festival, Silver Award la California Film Awards şi cel mai bun film la Los Angeles Cinema Festival of Hollywood, precum și premiul pentru cele mai bune costume, dar și cel mai bun actor în rol principal – acordat actorului timișorean Boris Gaza: sunt doar câteva dintre rezultatele demne de laude obținute de tânărul regizor timișorean Cristian Pleș cu filmul de scurtmetraj The Crossing, în care actorul Boris Gaza a interpretat personajul principal.

De mai bine de cincisprezece ani, Boris Gaza este actor al Teatrului German de Stat din Timișoara unde își face meseria ca la carte. În tot acest timp, Boris Gaza interpretează numeroase roluri, printre care Duhul din Shaking Shakespeare (regia Radu Alexandru Nica), Căpitanul de pompieri din Cântăreața cheală (regia Alexandru Dabija), Macheath în Opera de trei parale (regia Victor Ioan Frunză) și multe altele.

Pătrunde încet-încet în lumea filmului începând cu anul 2003. Astfel, Cocoșul decapitat, Călătoria lui Gruber (regia Radu Gabrea), The Crossing (regia Cristian Pleș) sau Comfort Zone (regia M. Lintner) sunt filmele de scurt și lungmetraj pe care acesta le deține în palmares.

* * *

Ai experiența atât a actoriei de teatru cât și a actoriei de film. Ce diferență ai simțit atunci când ai făcut film, comparativ cu emoția scenică?

La film e mai puțină emoție, poate, asta referitor la emoția scenică de care vorbeai. În schimb, e nevoie foarte mare de focus, de concentrare și acesta a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat pe platoul de filmare. Practic, toată pregătirea care e necesară în teatru și lucrul cu încărcătura emoțională… în film e mult mai scăzută, fiind mult mai important să fii atent, concentrat, să fii pregătit pentru orice și, în orice caz, să fii foarte relaxat în fața camerelor.

Care dintre cele două îți este mai apropiată de suflet sau pentru care ai o afinitate?

Teatrul e prima iubire! Anul acesta sunt cincisprezece ani de când sunt în teatru. Asta, însă, vine la pachet cu un anumit nivel de saturație vis-a-vis de teatru și cu nevoia de a face un pas în afară sau de a lua o nouă pauză. Din punctul acesta de vedere, filmul a fost foarte bine venit. Începând cu anul 2000 au apărut primele contacte cu lumea filmului. Făcând o scurtă relatare, prima experiență a fost în anul 2003, când am filmat pentru un scurtmetraj la Berlin, precedat de un curs destul de condensat de arta actorului de film. Pe parcurs, au fost întâlnirile cu regizorul Radu Gabrea şi cele două lungmetraje ale lui – Cocoșul decapitat și Călătoria lui Gruber –, ultimele două producții fiind The Crossing și Comfort Zone, filmat cam jumătate de an mai târziu, tot la Berlin. Deci, într-un fel, m-am întors de unde am plecat. (zâmbește)

Subiectiv, vorbind, sunt într-o perioadă în care aș prefera să fac mult mai mult film, dar îmi dau seama că teatrul e ca un bazin de unde tot poți să iei, să te inspiri.

Ai jucat personajul principal, Grigore Ceuca, în scurtmetrajul “The Crossing”. Ce a însemnat pentru tine această experiență?

A însemnat o experiență care a venit, oarecum, întâmplător și accidental, și care s-a dezvoltat mai întâi într-un proiect foarte interesant; mă refer aici la partea de filmare, și apoi evoluția ulterioară a scurtmetrajului, inclusiv participarea festivalieră și marea surpriză cu recepția din Statele Unite care a fost una foarte, foarte bună!

Ai fost desemnat drept cel mai bun actor în rol principal la Los Angeles Cinema Festival of Hollywood. Ce influență a avut acest premiu asupra ta?

Interesant… când citești așa ceva despre tine, primul impuls este că nu îți vine să crezi. E ca și cum ai lua brusc un pumn în plex, după care te bucuri foarte tare când îți dai seama ce s-a întâmplat (îmi amintesc faptul că eram singur în cameră și vorbeam singur de bucurie), după care vine o perioadă destul de lungă în care ai o senzație de ireal. Premiul îl văd ca pe o încurajare să merg mai departe pe drumul profesional pe care am pornit, continuând cu filmul. Dar a fost și o gură de aer, mai ales că îmi doresc să îmi dezvolt cariera înspre Europa de Vest și, evident, Statele Unite.

Vorbește-mi puțin despre personajul pe care l-ai jucat în acest film.

Ce mi se pare foarte important e faptul că am jucat un personaj fără a mă fi pregătit în prealabil. Discuția cu Cristian (n.r. Cristian Pleș, regizorul scrurtmetrajului) a fost cu o zi înainte să înceapă filmările, pentru că l-am înlocuit pe actorul care trebuia să joace acest rol.  Pentru că acesta nu a mai putut juca, Cristian a făcut o muncă gigantică făcând un casting la nivel național în doar câteva zile. Astfel, am ajuns să colaborăm. În muncă s-a reflectat faptul că e vorba despre un personaj dificil. Nu e un personaj liniar sau un personaj dintr-o galerie la îndemână pentru un actor. Atunci, am și fost, cumva, în situația de a improviza foarte mult pentru a intra repede în rol, folosindu-mă, mai ales, de elemente naturaliste, particulare: de a mânca sau de a dormi în costumul soldatului sau de a face duș mai rar; adică de a mă priva de anumite lucruri pe plan personal, tocmai pentru a mă putea transpune în personaj fără a face neaparat o compoziție, în sens teatral.

Deși în răspunsurile tale ai atins, parțial, o parte din răspunsul următoarei mele întrebări, nu ezit să te întreb, totuși, care ar fi dorințele tale în privința industriei cinematografice?

În orice caz, să îmi dezvolt cariera înspre Europa de Vest, Germania în mod special. Sunt impresariat de un impresar din Berlin. Spun Germania pentru că eu sunt neamț, iar germana e limba mea maternă. Sunt și actor la Teatrul German de Stat din Timișoara, deci mă consider actor de expresie germană, română și engleză. Dar, practic, germana și româna sunt limbile mele materne și, ca atare, legăturile mele cu Germania sunt foarte puternice, ținând cont și de faptul că am avut câteva experiențe cinematografice foarte bune în această zonă.

Cu Statele Unite e puțin dificil. Îți dorești, ca actor, dar e foarte îndepărtat… Pe de altă parte, având participarea aceasta festivalieră, începând cu vara lui 2011 sunt vreo 10 distincții pe care le-a luat filmul și e o încurajare foarte mare și un impuls în plus să îmi concentrez cariera spre partea aceasta a lumii.  

Relaţia dintre învăţământul superior şi piaţa muncii în Germania

Publicat de Pagini de Cultura 11 Martie 2012 Comments Off

Miercuri, 14 martie 2012, de la ora 16.00, în aula Bibliotecii Centrale Universitare “Eugen Todoran” din Timişoara, va avea loc conferinţa Relaţia dintre învăţământul superior şi piaţa muncii în Germania, susţinută de dr. Robert Reisz, profesor universitar la Universitatea de Vest din Timişoara.

Conferinţa se bazează pe rezultate ale unor cercetări statistice desfăşurate la Institut für Hochschulforschung la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg, unde dl. Reisz este cercetător din anul 2002. Conferinţa va fi urmată de o masă rotundă pe aceeaşi temă.

Născut în toamna anului 1964, la Lugoj, Robert D. Reisz a studiat matematica şi informatica la Universitatea de Vest din Timișoara (1984-1988) și științe economice la Universitatea din Kassel, Germania (1994-1996) și are un doctorat în informatică cu o teză de modelare statistică obținut la UVT în 2000 (cond. șt. prof.dr. Ștefan Mărușter). Statisticianul a lucrat ca cercetător la Oktataskutatointezet Budapesta (1992-1993), la Wissenschaftlicher Zentrum für Hochschulforschung und Arbeit, Kassel, Germania (1994-1996) și a fost bursier al New Europe College București (1999-2000) şi al Collegium Helveticum, Zürich (2000).

“Teatrul fără regizor se poate, fără actor nu prea!”

Publicat de Raul Bastean 5 Martie 2012 Comments Off

Interviu cu regizoarea Antonella Cornici

Actriță la Teatrul Național Iași, regizor și jurnalist cultural, Antonella Cornici face încă un pas în spațiul teatral românesc, fapt ce constă în debutul său ca regizor profesionist prin montarea spectacolului M-am hotărât să devin prost de Martin Page. Spectacolul a intrat pentru prima dată în luminile rampei vineri, 24 februarie, pe scena Sălii Studio 5 a Teatrului Naţional Timişoara.

Ca actriță, Antonella Cornici se poate mândri cu un palmares bogat în privința rolurilor în spectacole montate de regizori precum: Alexander Hausvater, Mihai Măniuţiu, Ada Lupu, Ovidiu Lazăr, Petru Vutcărău și mulți alții. Din distribuția spectacolului pe care l-a montat la Teatrul Național Timișoara fac parte actorii: Călin Stanciu Jr., Victoria Rusu, Victor Manovici, Mălina Manovici și Alina Chelba. Următoarele reprezentații ale lunii martie sunt programate pentru zilele de miercuri, 28 martie și vineri, 30 martie.

* * *

Ce v-a determinat să vă opriți la romanul lui Martin Page și nu la un alt text dramatic?

Cred că așa trebuia să fie! M-am mai oprit și la alte texte, dar romanul lui Martin Page a vibrat cel mai tare în mine și atunci m-am hotărât așa!

Cum a decurs colaborarea cu echipa Teatrului Național Timișoara?

Extraordinar! Îmi sunt dragi toți și sper să mă mai întâlnesc cu ei. E o trupă vie, pozitivă, sunt oameni care vor să facă multe și fac! M-am simțit minunat în teatrul acesta chiar dacă e foarte departe de Iași. Mă bucur că am ajuns aici, mă bucur că există și teatre cu acest tonus. Bravo!

Și mai cred că am avut noroc…

Sunteți actriță a Teatrului Național Iași. A avut vreo influență acest aspect asupra modului dvs de a face regie? Dacă da, în ce fel?

Da, normal, evident că actoria are o influență asupra regiei. În ce fel? În toate. Dar cel mai mult, probabil că are influență în felul meu de a lucra cu actorul. Dar cred că la întrebarea asta cel mai bine pot răspunde actorii care au lucrat cu mine.

A venit regia ca o completare a actoriei sau pur și simplu din pasiune?

Pasiune… și pe urmă… așa am simțit că trebuie să fac. Nu poate fi vorba de o completare a actoriei, una e pe scândură, alta e după… poate că la mine a fost și ceva care să mă completeze ca artist…

Faceți parte din generația tinerilor regizori români ai momentului. Care credeți că este doza de ”nou” pe care o aduceți în spectacolul de teatru actual?

Știi tu… nimic nu e nou sub soare… Eu vreau să fac spectacole care să spună ceva, care să aibă o poveste, un sentiment, să transmită o lacrimă, un zâmbet… în care să se vadă actorii. Cred foarte tare în actor! Teatrul fără regizor se poate, fără actor nu prea!

Care sunt textele sau genurile dramatice de care vă simțiți atrasă ca regizor și cele care vă fac plăcere să le interpretați ca actriță?

Ei, na! Ca actriță n-am făcut mofturi, am jucat de toate, nu pot spune că îmi place acel text mai mult ca altul, pentru că asta a depins şi de regizor, de viziunea lui… M-am simțit întotdeauna bine în spectacolele lui Alexander Hausvater, de exemplu. Simţeam că repet, că fac ceva… trăiam la maxim și-mi era bine!

Iar ca regizor, îmi plac textele care spun ceva, care transmit un mesaj, un gând… Se poate să fie și texte care îmi plac dar care să nu le simt pe mâna mea deocamdată. Ca actor ai partitura, rolul și trebuie să-l faci… ca regizor ai tot textul, tot spectacolul cu toată tehnica lui… nu e așa de simplu. Îmi place Cehov de exemplu, Shakespeare… îmi plac multe… doar că fiecare text cred că își are momentul său… Mulțumit?

Sunteți asistent universitar la Facultatea de Teatru din Iași, deci formator al generației noi de actori. Care este viziunea generației actuale față de teatru și cum sunt etichetați sau priviți acum, în societate, acești tineri care optează să facă artă?

Nu mai predau la facultate, momentan. Nu înțeleg sistemul acesta de învățământ, mai ales în teatru. Nu sunt de acord cu el. Nu cred că trebuie să faci norme atunci când vorbim de artă. Și cu asta-basta! Viziunea mea?… Hm! Păi, în primul rând cred că deja e inflație de actori… Prea multe locuri la facultăţile de teatru, prea multe facultăți de teatru, se intră prea ușor la aceste facultăți, nu mai e concurența de altă dată… și așa mai departe. Atâta timp cât la admitere ai 20 de locuri și vin 20 de candidați și sunt luați toți ca să justificăm norme… restul e tăcere!

Tinerii actori? Mulți ies din facultate la fel cum au intrat. Sunt și copii talentați, depinde și de norocul lor… Dar am întâlnit mulți tineri absolvenți de artă dramatică, de regie, cu un bagaj foarte sărac… e trist! Uite un subiect pentru o scurtă povestire…!

Ceasuri de colecţie, în expoziţie la Palatul Baroc din Piaţa Unirii

Publicat de Ana Brunner 2 Martie 2012 Comments Off

Cine mai are nevoie de ceasornicari în secolul gadgeturilor? Afacerile celor ce redau viaţa ceasurilor nu mai ticăie ca pe vremuri, iar meseria „veche de când lumea” riscă să dispară din lipsă de ucenici. Povestea acestui migălos meşteşug, devenit „de modă veche”, o vor spune zecile de ceasuri de colecţie expuse, pe parcursul lunii martie, la Palatul Baroc din Piaţa Unirii.

Intitulată Restituiri – Istoria unui meşteşug, expoziţia reconstituie prăvălia şi atelierul ceasornicarului şi bijutierului Petru Kindlein din Lugoj, în care meşterul şi-a desfăşurat activitatea în prima jumătate a secolului XX. În expunere vor fi prezentate mobilierul atelierului, bancul de lucru, uneltele specifice unui atelier de orologerie şi giuvaergie, firme, reclame de epocă; prin intermediul documentelor şi tipăriturilor de epocă va fi prezentată istoria familiei şi a meşteşugului, iar etalarea colecţiei particulare de ceasuri a domnului Emil Kindlein, nepotul meşterului, va prezenta publicului un impresionant număr de ceasuri de perete, de buzunar, deşteptătoare, de şemineu şi de mână, precizează Marcela Oprescu, curatorul expoziţiei.

Expoziţia va fi vernisată marţi, 6 martie, de la ora 18, la Muzeul de Artă din Timişoara, unde va rămâne deschisă până pe 1 aprilie. Evenimentul va fi urmat, de la ora 19.30, de un microrecital al formaţiei Acoustica (Daniel-Silvian Petre & Emil Kindlein) în ceainăria Cărtureşti Mercy. În cadrul programului Muzică de colecţie, Daniel-Silvian Petre şi Emil Kindlein vor prezenta reinterpretări acustice ale unor piese de la Nirvana, The Doors, Johnny Cash, Janis Joplin, Led Zeppelin, unele dintre ele fiind şi traduse, dar şi blues de la 1930, piese culese Anton Pann sau compoziţii proprii pe versuri de Ion Minulescu şi Daniel Silvian Petre.

Vara începe cu Sărbătoarea muzicii – Fête de la musique!

La Timișoara prelungim sărbătoarea cu încă o zi pentru a pune în valoare tineri artiști pe scena muzicală franceză și românească.

Cântecele aerului – al doilea modul al Atelierului IDENTITATE

Cel de-al doilea modul al Atelierului Identitate este programat în perioada 2-6 iulie 2018. Data-limită pentru înscrieri este 28 iunie.

FOTOGRAFIE: În mijlocul evenimentelor din Mai 1968

La o jumătate de secol după evenimentele din mai 68, expoziţia ne aruncă înapoi în Parisul manifestaţiilor studenţeşti.

“Smart Cities” – tema Street Delivery din acest an

Street Delivery, evenimentul care deschide strada pentru oameni şi o închide pentru maşini, ajunge la ediţia a XII-a în Timişoara.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015