Pagini de Cultura

Interviu cu poetul Gelu Vlașin

“Ayla”. Acesta este titlul celui mai recent volul de poezii a poetului Gelu Vlașin. Volumul a văzut recent lumina tiparului la Editura Cartea Românească în colecția “Poezie”, fiind cea de-a șaptea carte ce-i poartă semnătura. Despre activitatea literară a lui Gelu Vlașin se poate vorbi în pagini întregi, fiind unul dintre oamenii de cultură importanţi ai momentului.

Scriitor, poet și promotor cultural, Gelu Vlașin deține studii universitare în București și Paris. Dintre numeroasele sale colaborări și preocupări ar fi de amintit faptul că este membru al Uniunii Scriitorilor din România și Fondatorul și coordonatorul platformei online Rețeaua literară. Este laureat al multor premii literare precum: “Premiul Tertulia Cerro Almodovar” (Madrid, 2004), Premiul “Puertas Abiertas” (Madrid, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor Colocviile Coșbuc (2000), Premiul pentru debut al Asociașiei Scriitorilor din București (1999) și altele. Din activitatea sa publicistică se numără publicații în reviste culturale din România, dar și din țări precum: Italia, Franța, Spania, Canada, SUA, Israel, Ungaria, Germania, Rusia, Australia, Argentina, Chile și Mexic. “Tratat la psihiatrie” (1999), “Atac de panică” (2000) și “Omul decor” (2009) sunt doar câteva dintre titlurile cărților semnate de Gelu Vlașin.

Cum s-a născut conceptul acestui nou volum de poeme?

Fiecare nouă carte înseamnă un alt început. Privesc lumea din perspectiva îndepărtării de mine și îmi asum condiția existenței prin raportarea la simțire. Nu-mi pot înțelege trăirea dacă lumea nu asimilează prin poezia mea o parte din atingerea îngerilor. Pentru că lumea se reponsabilizează mereu de tot ceea ce înseamnă deasupra – dincolo. Exist în măsura în care reușesc să mă ridic deasupra lumii. Și când sunt acolo, sus, îmi dau seama că de fapt lumea sunt eu. Când reușesc să mă ridic deasupra mea, însemnă că sensul existenței mele capătă un înțeles primordial. Dar ca să mă înalț deasupra lumii a trebuit să învăț zborul. Ayla s-a născut din zbor și din simțire. Din viziunea sublimului și din îmbrățișarea luminii. Ayla este ființa.

Poezia lui Gelu Vlașin între minimalism și deprimism!?

Poezia există dincolo de concepte doar în măsura în care-și depășește propria condiție. Poezia poate fi şi rugăciune, şi terapie, şi alinare, şi declaraţie de dragoste, şi blestem. Poezia poate fi orice atunci când este scrisă de cine trebuie. Pentru că înlăuntrul fiecăruia dintre noi există potenţialul creator, există scânteia devenirii întru fiinţă. Nu poţi nega evidenţa la nesfârşit aşa cum nu poți face abstracţie de tot ceea ce te înconjoară fără să simţi îndepărtându-se de tine miracolul existenţei. Suntem prin noi înşine mai presus de înţelegerea simplă a lucrurilor, însă nu putem fi parte a universului dacă înţelepciunea noastră se limitează doar la necredinţă.

În ce măsură este tema morții importantă și incitantă de abordat în creația dvs.?

Bunica mea, care locuiește deasupra lumii, pe Podirei, în satul lui Coșbuc, îmi spunea mereu că moartea nu-i altceva decât o trecere dincolo, o intrare într-o altă dimensiune a spiritului. Prin moarte, ființa renaște – devine bildung, devenirea întru devenire. Sigur că nu întotdeauna suntem îndreptățiți să privim trecerea dincolo altfel decât o trecere în neființă, sigur că angoasa învăluirii în întunecimea eternă devine leit motivul depresiei și motivația pertinentă a defulării prin surogatele fericirii, însă oamenii mari știu să depășească fiecare limită emoțională prin înțelegerea sublimului ca parte intrinsecă a iubirii. Iubește-ți aproapele prin altruismul nedisimulat și vei atinge pragul de sus al simțirii. Trezindu-ți simțirea din suflet ca pe o taină a unui altfel de început vei afla ce înseamnă revelația înțelepciunii - luciditatea superioară / energia.

Care este starea de spirit atunci când începeți să așterneți versurile pe hârtie?

Fiecare stare poate însemna la un moment dat imboldul scriiturii însă nu întotdeauna ceea ce se așterne pe coala de hârtie înseamnă neaparat deslușirea neînțelesului. Percepția clipei are pentru mine însemnătatea izvorului. Primesc bucuria descoperirii prin setea dorinței de atingere și privesc miracolul existenței prin forma ei cea mai pură: vibrația. Vibrez de fiecare dată când întâmplarea mă învăluie în stratul ei de afectivitate și conștient. Vibrez atunci când bucuriile simple devin parte din mine, din viață. Vibrez când redescopăr senzația de plutire, de întâlnire cu inocența și de vizualizare a culorilor prin muzică. Asta-i starea de spirit care mă transpune în lumea din mine, care mă face să înțeleg diferențele dintre însingurare și singurătate. Acesta-i modul meu de supraviețuire.

Cum v-ați caracteriza, în câteva cuvinte, poezia sau stilul dvs. de a scrie?

Când reușești să transpui în cuvinte stări și trăiri, când asimilezi lumina și accepți misterul ca pe-un dar și nu ca pe-o întunecime, îți dai seama că nu poate exista poezia fără suferința la nivel artistic. Pentru că pozia nu este altceva decât o formă de evadare, o modalitate de-a intra în somnul letargic, în starea de visare, de reverie atemporală, chiar dacă unii o percep ca pe o experiență onirică lucidă, ca o stare de conștiință prezentă. Poezia mea nu-mi mai aparține din momentul în care și-a luat zborul în lume. Devine parte a lumii. Devine shambala.

Ce influență și importanță au pentru dvs. premiile obținute pentru literatură?

Recompensarea vine mai degrabă atunci când cineva descoperă prin scriitura ta parte din sine, din tentația unei trăiri, din identificarea vibrației lecturii prin empatie. Emoțiile latente sunt cele care ne fac să deslușim sensul experiențelor prin lectură. Sinergia nu se poate naște decât atunci când revelația înțelesului îți atinge spiritul și te transformă într-un receptor al diafanului. O poezie prin care îți identifici stările și trăirile emoționale dinspre tine înspre ceilalți este o poezie în cel mai profund înțeles al cuvântului. Este forma pură de transformare a doriței în împlinire. Premiile sunt importante doar în măsura în care depășesc o anumită conjunctură emoțională, însă de fiecare dată o astfel de recompensare își are sensul și doza de necesar. Un premiu înseamnă mult atunci când excelența este primordialul reper, iar alinierea în zonele elitei devine forma pură a evaluării fără situarea neaparată pe treptele valorice ale momentului.

Vorbiți-mi puțin și despre proiectul de mare succes care a luat ființă datorită dvs. și care știu că are mare importanță pentru dvs. și anume platforma online Rețeaua literară.

Rețeaua literară (www.reteaualiterara.ro) a fost inițial un proiect personal experimental și s-a transformat actualmente într-o platformă culturală alternativă, cu peste 7700 de membri și aproape 1 milion de utilizatori unici din 176 de țări în doar 3 ani și jumătate de funcționare. Rețeaua literară este locul în care cineva care are într-adevar ceva de spus la nivel de artă și cultură se poate face auzit și remarcat. Pentru că Rețeaua literară promovează valoarea.

Ce părere aveți despre modul în care mai este receptată astăzi poezia în spațiul cultural românesc?

Poezia este receptată în diverse forme și modalități, așa cum orice formă de exprimare artistică poate fi receptată. Lipsesc însă acțiunile instituționale concertate de vizualizare a poezie și de înțelegere a unei altfel de realități literare. La metroul din Moscova există un tren al poeziei, în Madrid există un program numit “Nici o zi fără poezii”, la Paris o Primăvară a Poeziei pe străzi și prin grădinile publice, în București un Târg Național al Cărții de Poezie. Dar nu oricine știe să prețuiască poezia prin suprapunerea noțiunilor de liberă exprimare. Însă “eu privesc mereu înspre și nu dinspre noțiunea de liber. Particip afectiv în tot ceea ce înseamnă eliberare. De sine. De aglomerările inutile ale cotidianului. De senzația mediocrității și  banalului. Pentru că sunt în conștient și nu în afara lui” (Ayla, Ed. Cartea Românească 2011).

Știu că “navetați” între România și Spania, cele două domicilii ale familiei Vlașin. Care este diferența între statutul scriitorului român și receptarea operelor în România față de cea de acolo?

Receptarea ca formă emancipată a societății actuale, indiferent de poziționarea geografică, aduce poezia și poeții în zona prețuirii neprețuite, deci în zona ridiculizării materiale în favoarea poziționării în cetate. În formele actuale de structurare globală, cetatea s-a dispensat de bufoni, însă niciodată n-o să se poată dispensa de poeți și de poezie. Pentru că poeții sunt evaluați pretutindeni ca parte intangibilă a universului creativ, ca forme evoluate de percepție a realității și perspectivare a lumii viitoare. Poeții sunt regii neîncoronați ai monarhiei culturii, iar poezia forma de exprimare spre care mulți se îndreaptă, însă puțini vor fi cei atinși de harul divin. Sau cum superb spunea Steinhardt: „Fericiti cei ce știu poezii”.

În weekend, Piaţa Traian îmbracă haine de sărbătoare. O seară vieneză, muzică populară, blues sau rock, dar şi spectacole de animaţie şi multe alte surprize li se pregătesc timişorenilor în cadrul unei noi ediţii a Zilelor cartierului Fabric, eveniment organizat, în zilele de 23 şi 24 iulie, de consiliul consultativ de cartier din zonă şi Casa de Cultură a Municipiului, cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local Timişoara.

Manifestările vor începe sâmbătă, încă de dimineaţă, la Colegiul Tehnic Regele Ferdinand I (fost Energetic) cu o serie de competiţii sportive cu premii – fotbal, streetball, baschet şi volei (ora 9). Mai pe seară, de la ora 18.00, timişorenii sunt invitaţi la o plimbare în timp alături de Fanfara Timişoara Big Band. Tramvaiul de epocă se va deplasa pe traseul P-ţa Badea Cârţan (depou RATT) – Gara de Est – UMT – Modern – str. A. Şaguna – Prinţul Turcesc – Piaţa Traian, la ultima dintre opriri pe călători aşteptându-i o surpriză: o “seară vieneză”, care va fi urmată de la ora 20.00 de un concert de blues & rock susţinut de trupele Cocktail Band, Vest şi Cover Band.

Cea dea doua dintre Zilele cartierului Fabric, duminică, 24 iulie, va începe de la ora 10.30, în Piaţa Traian, cu un spectacol de animaţie cu multe surprize pentru copii, oferit de PITI Show, iar seara tot aici sunt aşteptaţi iubitorii de folclor. De la ora 19.30, tonul distracţiei va fi dat de Ansamblul Timişul şi formaţia Iancu Popovici: Luţă Popovici – taragot, Iancu Popovici – trompetă, Tică Stîngaciu – saxofon şi Marius Grîz – orgă, care îi vor avea drept invitaţi pe soliştii Alex Burdea, Anicuţa Popovici, Nelu Rogobete şi Teodor Pavel.

În plus, pe durata întregului eveniment, în Piaţa Traian vor putea fi cumpărate diverse obiecte de artizanat de la meşteşugarii prezenţi în cadrul târgului organizat cu ocazia Zilelor cartierului.

Foto: thesaintcompany.ro

Interviu cu interpretul Alex Mica

Alex Mica este, fără doar și poate, unul dintre cei mai tineri și talentați artiști vocali ai momentului. Interesat să susțină și să promoveze stilul dance-clubbing, după experiența showului Megastar, numele lui Alex Mica începe să fie tot mai cunoscut de către români.   Absolvent al Colegiului Național de Artă “Ion Vidu” din Timișoara, la secția canto, la clasa prof. Daniel Zah, Alex Mica a participat încă din copilărie la câteva concursuri de tinere talente unde a obținut trei premii I, urmând ca după terminarea concursului Megastar – unde a ajuns în semifinală alături de Răzvan și Andi – să participe la Festivalul Mamaia (2009 și 2010), apoi la festivalul Dan Spătaru (2010) unde a obținut Premiul Special CJI. În 2010, la Festivalul “Stelele cetății Deva” Alex Mica este câștigătorul trofeului. În prezent, colaborează cu Allexinno și Starchild ca echipă de producție și este implicat într-un proiect semnat Red Clover Media, alături de Dj Fabio da Lera. Pentru viitor, își dorește să reușească să atingă un nivel profesional cât mai înalt și cariera lui să capete amploare și rezistență în timp.

Cred că showul care te-a făcut cunoscut la nivel național a fost cel de la Megastar. În ce măsură experiența aceasta ți-a influențat și schimbat cariera?

Megastar a fost prima mea experiență profesională la nivel național și pot spune că m-a pregătit pentru cariera muzicală ce aveam să o încep și care se conturează în prezent.

Faptul că am colaborat cu o echipă de profesioniști și am fost pregătit de un profesor de specialitate la fel ca și ceilalți colegi din concurs, nu a putut decât să mă ajute să-mi îmbunătățesc abilitățile artistice și să fiu pregătit pentru ceea ce mă așteaptă. Vis-a-vis de oportunități, Megastar mi-a oferit șansa de a mă face cât de cât remarcat în ochii celor din domeniul muzical și să încep să colaborez și să iau legatura cu câțiva dintre marii producători din țară.

Care sunt proiectele tale muzicale actuale?

În prezent, proiectul muzical din care fac parte este semnat Fabio da Lera & Alex Mica de către casa de discuri Red Clover Media și este prima mea apariție în calitate de artist oficial pe piața muzicală, un proiect ce mă va propulsa în cariera pe care tocmai o încep. În materie de producție, colaborez cu Allexinno și Starchild care îmi sunt, de altfel, și prieteni, împreună producând atât piese pentru echipa noastră cât și pentru alți artiști cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, care doresc material semnat sub label-ul nostru (M.A.S. Production). În trecut, am făcut parte din trupa Sign formată, în urma concursului Megastar, alături de Răzvan și Andi, împreună rămânând în această formulă de trei timp de doi ani de zile.

Știu că ai colaborat și colaborezi cu artiști importanți ai momentului. Despre cine este vorba?

Așa este. Printre colaborările mele cu artiștii cunoscuți se numară cea cu Puya – Doamna şi Bagabontu, Randi & Miruna – Save save şi Allexinno & Starchild – Senorita.

Ești absolvent al C.N.A. “Ion Vidu” din Timișoara, secția canto. În ce măsură crezi că studiile tale liceale de aici te-au format ca și artist?

Studiile muzicale din liceu m-au ajutat să-mi clădesc o bază destul de solidă, astfel încât cunoștințele de specialitate acumulate de-a lungul liceului îmi sunt de folos și îmi permit să perseverez pe plan artistic. Am învățat mai presus de toate să simt muzica, să o percep ca pe o manifestare firească a omului, conștientizând esența ei ce pleacă din interior și reușind să o transpun într-un mod cât mai natural.

Spune-mi câteva nume ale oamenilor care au avut un rol important, îndrumător în cariera și formarea ta de până acum.

Profesorul meu de canto clasic din liceu, domnul Daniel Zah, care mi-a pus bazele muzicale în canto, doamna profesoară Crina Mardare care m-a ajutat foarte mult în abordarea stilului de muzică ușoară, domnul profesor de pian Nicolae Martin și Smiley care m-a îndrumat cu sfaturi bune despre ceea ce mă așteaptă în cariera muzicală.

Care e genul de muzică pe care îl abordezi acum? Ce alte genuri muzicale te-ar interesa?

În prezent stilul abordat este cel care are impact asupra publicului și anume dance-clubbing, dar sunt interesat să adopt și stiluri clasice precum pop-ul, r&b-ul, rock-ul și chiar și muzica clasică, dar asta cel mai probabil într-un viitor mai îndepărtat.

Talent sau muncă?

Aș putea spune că este mai mult talent pentru că nu muncesc încă suficient de asiduu, însă sunt foarte conștient că aportul muncii este unul esențial și de durată, așa că trebuie să mă implic și din acest punct de vedere pentru ca ceea ce fac să aibă un rezultat cât mai satisfăcător.

Cum te vezi în viitorul apropiat?

În viitorul apropiat mă văd unul dintre cei mai apreciați artiști de muzică, atât de la noi cât și de peste hotare și sper ca dorința mea să capete și un contur real.

Holurile Palatului Administrativ din Timişoara (bulevardul Revoluţiei din 1989) s-a transformat într-o spectaculoasă seră de… flori de mină. Peste 30 de exponate de granat, mică folioasă, malahit, azurit, cuarţ fumuriu, dar şi minereuri complexe şi chiar plante fosilizate, toate de o frumuseţe deosebită, pot fi admirate de timişoreni până pe 7 iulie, fiind vedetele expoziţiei Minerale estetice din Banat, eveniment pus la cale de Consiliul Judeţean Timiş şi Muzeul Banatului Timişoara.

Piesele expuse, fascinante prin culori şi forme care-ţi stârnesc imaginaţia, fac parte din colecţia Constantin Gruescu, fiind aduse în oraşul de pe Bega de la muzeul personal al acestuia, din localitatea cărăşeană Ocna de Fier. Pasiunea colecţionarului pentru cristale şi minerale datează încă din tinereţe, în cele peste şase decenii de experienţă, Gruescu reuşind să adune o colecţie de câteva sute de exemplare de flori de mină din aproape toate zonele României şi în special din zona Banatului: Ocna de Fier, Docnecea, Sasca Montană şi Moldova Nouă.

Cunoscut drept o personalitate remarcabilă în domeniul mineralogiei estetice atât în România, cât şi pe plan internaţional, Constantin Gruescu este membru al Societăţii Române de Ştiinţe Naturale şi membru al Asociaţiei Interanţionale a Mineralogilor din Basel (Elveţia).

Ateliere şi demonstraţii de hip-hop, battle street dance, breakdance şi Bboy, proiecţii de film, spectacole de dans stradal şi multă, multă bună dispoziţie… toate în plină stradă. Se întâmplă începând de vineri, 24 iunie, în Piaţa Traian din cartierul timişorean Fabric, unde va lua startul cea de-a V-a ediţie a festivalului StradArt – festival atipic de artă urbană.

Dedicat în întregime practicilor artistice în spaţiul public, proiectul StradArt a fost iniţiat începând din anul 2007 de către Institutul Francez din Timişoara, care şi-a propus, încă de la prima ediţie a festivalului, un dublu ţel: să promoveze arta contemporană românească şi străină la nivelul publicului larg timişorean, şi în special în rândul generaţiilor tinere, dar şi să revitalizeze prin acţiuni culturale Piaţa Traian – punct nevralgic al unui cartier mărginaş, popular şi multicultural din Timişoara.

Ediţia din acest an a festivalul – care a fost transformat, într-o primă etapă, într-o întâlnire internaţională de dans Hip Hop, ca apoi să devină o bienală a dansului, după modelul Bienalei de Dans de la Lyon – va debuta vineri, 24 iunie, de la ora 15, în Piaţa Traian, cu două ateliere simultane de Breakdance şi Streetdance, urmate la ora 19.30 de o proiecţie de film. Acţiunile din cadrul festivalului vor continua şi în weekend, după următorul program:

Sâmbătă, 25 iunie

10.30-12.00 şi 13.00-14.30: Ateliere simultane de Breakdance / Streetdance (Piaţa Traian, Piaţa Unirii)

16.30-18.00: Spectacole de dans oferite de dansatori locali (Piaţa Traian)

21.00-00:00: Seară hip hop maghiar cu ASK Hazai Márka (concert Hip-hop) şi DJ Suhov & Wowbagger (Casa Studenţilor)

Duminică, 26 iunie

14.00-14.45: Demonstraţia participanţilor la ateliere (Piaţa Traian)

14.45-15.15: Demonstraţie Pokemon crew, show case jury (Piaţa Traian)

15.15-17.00: BATTLE Breakdance / Streetdance / B-Boy (Piaţa Traian)

19.30-20.30: Spectacolul MURMURES al companiei Malka – Bouba Landrille Tchouda şi Nicolas Majou (Teatrul Naţional Timişoara)

Concerte, spectacole şi acţiuni pentru copii, demonstraţii în domeniul situaţiilor de urgenţă, cursa răţuştelor. În weekend, e sărbătoare pe malul Begăi, unde vineri seara a prins startul cea de-a patra ediţie a Festivalului Bega Bulevard.

Şi la această ediţie, agenda festivalului este una bogată, locuitorilor urbei fiindu-le pregătit un weekend plin de activităţi pentru toate vârstele. Vineri seara, manifestarea a fost deschisă de Fanfara Timişoara Big Band. Timişorenii care au ieşit să se bucure de răcoarea serii pe malul Begăi au avut parte de un program de cântece şi dansuri tradiţionale germane, pus la cale de Asociaţia FunkForum, în cadrul manifestării Germanii revin în Banat, care a reunit pe aceeaşi scenă formaţii locale, dar şi din Ungaria sau Germania.

Festivalul continuă şi în următoarele două zile. Astfel, sâmbătă, 18 iunie, de la ora 10.00, pe “bulevardul verde” sunt aşteptaţi copiii, la PitiShow. Tot pentru pitici au fost pregătite ateliere de pictură pe basorelief, modelaj cu lut, teatru şi confecţionare de păpuşi. O serie de workshop-uri şi ateliere de creaţie sunt pregătite şi pentru cei mari, de la ora 14.00, de către membrii Fundaţiei Rubin, iar pe seară, de la ora 19.00, voluntarii de la SALVO vor face o demonstraţie în domeniul situaţiilor de urgenţă: căutare cu ajutorul scafandrilor, salvări de la înălţime, activităţi de dresaj cu căini rescue, precum şi prezentarea tehnicii din dotare. Seara se va încheia cu un concert susţinut de formaţiile Mircea Bunea Trio, Bega Blues Band şi Adi Bărar Band, urmat de un spectacol cu foc oferit de trupa Shadows.

Duminică, 19 iunie, copiii vor avea parte, de la ora 11.00, de un spectacol susţinut de Teatrul Merlin. Şi în această zi, timişorenii sunt invitaţi să-şi etaleze creativitatea în cadrul atelierelor de pictură pe sticlă, pastel, caricatură sau modelaj, iar de la ora 16, organizatorii vor da startul deja tradiţionalei Curse a Răţuştelor, eveniment caritabil menit a strânge fonduri pentru reamenajarea şi dotarea secţiei de ATI din cadrul Clinicii de Chirurgie Generală Oncologică II, a Spitalului Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara.

Unul dintre pionierii agro-ecologiei, cunoscutul scriitor şi filosof Pierre Rabhi, le va vorbi timişorenilor despre protecţia mediului. Gânditorul francez de origine algeriană se va afla la Timişoara joi, 16 iunie, fiind invitatul Institutului francez (IFT), unde va susţine, începând cu ora 18.00, o conferinţă despre Pământ şi umanism.

Cunoscut în întreaga lume pentru acţiunile sale din domeniul protecţiei mediului, ecologiei şi agriculturii, Pierre Rabhi apără un mod de viaţă respectând omul şi natura şi susţine dezvoltarea practicilor agricole accesibile tuturor, mai ales celor nevoiaşi, fără impact asupra patrimoniului natural. Din 1981, Pierre Rabhi transmite cunoştinţele sale în ţările aride din Africa, în Franţa şi în Europa, căutând să le redea populaţiilor locale autonomia alimentară. În prezent, este un recunoscut expert internaţional în securitatea alimentară şi a participat la elaborarea Convenţiei Naţiunilor Unite pentru lupta împotriva deşertificării.

Fondator al Mişcării COLIBRIS (mişcare pentru pământ şi umanism www.colibris-lemouvement.org), iniţiator al proiectului Amanins (asociaţie care vrea să reconcilieze ecologia şi economia: www.lesamanins.com), este autorul multor lucrări, printre care: Parole de Terre, Du Sahara aux Cévennes, Conscience et Environnement sau Graines de Possibles, unde îl are co-autor pe Nicolas Hulot.

Conferinţa din oraşul de pe Bega, la care accesul este gratuit, este organizată de Centrul de Resurse pentru Educaţie Ecologică (CREE) din cadrul Institutul francez din Timişoara, în parteneriat cu CRIES şi ASAT.

Un show incendiar de lumină, culoare şi sunete. Asta îi aşteaptă pe timişoreni în seara de miercuri, 15 iunie, când sunt invitaţi să fie părtaşi la o călătorie imaginară în jurul lumii… în paşi de dans. Spectacolul de dans sportiv Dansul în jurul lumii, care oferă o nouă abordare dansurilor tradiţionale din diferitele zone ale globului, se va desfăşura la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul, de la ora 20.00.

Pornim în paşi de dans într-un tur în jurul lumii de la cele două Americi, prin Europa şi Asia pentru a ajunge, în cele din urmă, acasă, la dansurile româneşti. În cadrul spectacolului, dansurile apărute în aceste zone geografice vă vor fi prezentate de către elevii clubului nostru, de la cei mai mici până la cei mari, campioni ai multor competiţii interne şi internaţionale, precizează reprezentanţii clubului Magnum Team, organizatorul ineditului eveniment.

Biletele la spectacol se găsesc la Sala festivă a Liceului C.D. Loga, între orele 17.00-21.00, precum şi la Sala Capitol a Filarmonicii Banatului. Preţul unui bilet variază între 10 şi 15 lei.