• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

Uneori mai greu, alteori mai uşor, găsim sens între întâmplările ce par foarte disparate la prima vedere, fapt ce ne produce mirarea, îngrijorarea ori bucuria, după caz. Aşa s-a întâmplat şi când am descoperit un pasaj fabulos scris la cei şaptezeci şi şapte de ani de tânărul romancier Umberto Eco, pasaj ce l-am înţeles ca pe o lecţie de maestru despre cum se scriu cele mai fascinante texte ce redau descoperiri şi analize ştiinţifice (precum este şi cazul cărţii din această sâmbătă).

În “Confesiunile unui tânăr romancier“, Umberto Eco evocă, în cele câteva prelegeri, maniera şi precizia creativă în care lucrează scriitorii de ficţiune sau cei de non-ficţiune, asumându-şi din primele pagini o constatare atât de simplă şi atât de aplicată:

Orice carte ştiinţifică trebuie să fie un soi de whodunnit – relatarea călătoriei în căutarea Sfântului Graal. Şi cred că asta am făcut în toate operele mele academice ce au urmat

Ei bine, citind trimiterea critică a lui Umberto Eco, având apoi pe tot parcursul lecturării prelegerilor acestuia senzaţia puternică de naraţiune ce vorbeşte viu despre căutarea răspunsurilor, am găsit, mai mult sau mai puţin întâmplător, explicaţia stilului prietenos şi profund imprimat de Vasile Ernu în cea mai recentă carte documentară a sa, prima din anunţata “Mică trilogie a marginalilor“, “Sectanţii“.

Vasile Ernu, eseist, publicist, cercetător şi scriitor de stânga, născut în spaţiul fostului URSS şi critic militant al regimurilor totalitare – autoritare, este una dintre cele mai importante voci ale criticii de stânga de azi, cofondator al criticatac.ro şi prezenţă importantă în dezbaterile social-istorice.

Primul volum din “Mică trilogie a marginalilor“, este structurat ca o paralelă la Septuaginta, traducere în limba greacă a Bibliei ebraice, Vechiul Testament, care avea cinci părţi, structură repetată fidel în “Sectanţii“: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul. În “Sectanţii” vedem însă cum se contextualizează normele religioase în viaţa de zi cu zi a minorităţilor descrise  (prezente în Basarabia şi Bugeac, cumpuse din evrei mesianici, staroveri, rascolnici şi alte grupuri religios identitare), prin aplicarea pragmatică a regulilor desprinse din Vechiul Testament faţă de puterea Statului (Leviatanul), a bisericii pravoslavnice (majoritare) şi asupra lumii laice, lumea largă.

Povestea este legată de genealogia autorului, astfel că frumuseţea narativă vine tocmai din îmbinarea secvenţelor de istorii de demult cu reflecţiile critice asupra acestora, de pe marginea timpului, din prezentul frust, despre viaţa închinată salvării în cadrul minorităţilor discriminate ale celor ce erau numiţi de majoritari drept “sectanţi”.

Istoria uneia dintre minorităţile atent profilate prin naraţiune şi analiză critică este cea a molocanilor. Notele cele mai distincte ale acestei minorităţi se ivesc tocmai prin antiteza faţă de altă minoritate, a rascolnicilor:

În ciuda faptului că proveneau din comunitatea pravoslavnică majoritară, molocanii, ca şi rascolnicii, erau foarte diferiţi de tot ce era ortodox. Reprezentau despărţirea de comunitatea majoritară pravoslavnică, prin adoptarea modelului total opus rascolnicilor. Dacă primii aveau o abordare conservatoare, de păstrare a vechilor tradiţii autentice, opunându-se oricărei încercări de reformă, cei din urmă erau partizanii unei reforme radicale. Erau mai degrabă un soi de protestanţi ce negau cea mai mare parte a tradiţiei şi comunitatea din care proveneau, fiind atraşi de stilul de citire şi interpretare a Bibliei în cheie protestantă. Nu acceptau nicio formă de ritual pravoslavnic, niciun simbol, precum icoana, crucea sau biserica, înţelese în termeni tradiţionali. Nu acceptau ierarhiile preoţimii, liderul fiind ales prin vot democratic unanim.

După ce-i cunoşteai mai bine, îţi dădeai seama că, la rândul lor, erau destul de diferiţi între ei. Unele comunităţi se situau în linia orientării talmudice, devenind foarte aproape de interpretarea evreiască a cărţilor sfinte. Respectau în general regilile alimentare, comportamentul şi sărbătorile evreieşti. Erau un soi de molocani – adventişti. Alţii erau însă mai exaltaţi, mai apropiaţi de mişcările charismatice şi se numeau duhobori, un soi de luptători ai duhului, punând un mare accent pe Duhul Sfânt şi darurile acestuia.

În istoria nescrisă a familiei se povesteşte că străbunicul meu l-ar fi cunoscut pe Piotr Verighin, unul dintre liderii faimosi ai acestei comunităţi şi bun prieten al lui Tolstoi. Se spune că celebrul scriitor, devenit unul dintre sfinţii neoficiali ai sectanţilor în imperiul ţarist, le-ar fi dat bani celor din comunitatea lui Verighin ca să poată fugi în Canada şi să scape de represaliile ţarului. Dar nimeni nu poate dovedi acest lucru.

Molocanii s-au împrăştiat însă pe unde au apucat. Mulţi au plecat în Canada, care le amintea foarte mult de Rusia lor dragă. Alţii au plecat în Caucaz, încercând să găsească o limbă comună cu armenii, şi, culmea, chiar cu azerii de religie musulmană. Au mai fost şi cei care au poposit pe melegurile noastre şi se pare că au devenit foarte influenţi în această zonă pentru o anumită perioadă. Nu ştiu cât este de adevărat, însă cert e că ei au avut o influenţă copleşitoare asupra alor mei.

În familie am păstrat doar câteva amintiri de la ei. Câteva fotografii, cântece şi un samovar care se pare că e un cadou de la ei. Un samovar vechi de peste 100 de ani ce funcţionează pe bază de cărbuni aprinşi. Îl păstrez şi astăzi. Alături de biblia familiei, fizgarmonia şi abacul tatălui meu, samovarul face parte din relicvele valoroase ale familiei. Mai avem de la ei un soi de pânză albă dantelată, pe care e scris cu litere roşii croşetate un verset din Biblie: Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:16).

Alcoolul este primul mare diferenţiator ritualic şi chiar politic între comunitatea majoritarilor aparţinători ortodoxiei pravoslavnice şi micile comunităţi de alte altor confesiuni şi grupări religioase, conservatoare ori radicale. Ritualurile producerii vinului sunt puternice şi marchează viaţa de zi cu zi:

În zona noastră, presiunea socială şi culturală legată de băutură era imensă. Pe lângă tradiţionala stigmatizare din partea celor din jur, exista aici şi o puternică tradiţie vinicolă. Era un soi de rai al vinurilor, grădina edenului vinicol. Era “Ţara făgăduinţei”, unde în loc de lapte şi miere curgea vin peste tot. Mult vin. Pretutindeni, cât vedeai cu ochii, se întindeau rândurile lungi de viţă-de-vie. În Bugeac şi în sudul Basarabiei, via făcea parte din familie, aşa că fiecare ştie s-o îngrijească aşa cum face cu fratele său sau cu sora mai mică. Toţi ştiu când e vremea ei de praşă, de curăţat sau de cules. Iar toamna e un adevărat regal vinicol, cu o mulţime de ritualuri. Aici toată lumea cunoaşte ritualurile, participă la ele şi la întregul proces de producere a vinului. De la culesul şi trecutul strugurilor prin teasc şi lin, până la spălatul butoaielor şi aşezarea lor, pline, în beciuri. Aici, fiecare gospodar, oricât ar fi de amărât, are în beci cel puţin o tonă de vin care cu greu îl ajută să iasă din iarnă. Nu va rămâne însă el fără vin, căci aici acesta izvorăşte de peste tot. Vinul a devenit în această regiune un soi de apă care se bea la toate orele din zi şi cu toate ocaziile. Despre cantităţi nici nu are rost să vorbim.

A nu bea şi a nu produce alcool în acest context, în care presiunea cotidiană este atât de puternică şi vinul nu este doar apă, ci şi “sîngele lui Isus”, era pentru unii un act de blasfemie, iar pentru alţii un act de curaj nebun. Pentru a face faţă acestei presiuni şi tentaţii e nevoie nu doar de curaj şi de un caracter puternic, ci şi de adevărate strategii de rezistenţă şi luptă. Nu o luptă solitară, ci în grup. Ai mei ştiau că în grup se poate învinge orice, până şi alcoolul, bătălie pe care aici o pierde aproape toată lumea. A pierdut-o până şi temutul regim sovietic, nu însă şi sectanţii mei.

Raportul faţă de stat este probabil cea mai importantă trasătură prin care se specifică o ideologie a minorităţii celor ce erau numiţi sectanţi, pentru că se facea văzut mult mai bine decât rapotul cu biserica majoritară sau cu lumea largă:

Dincolo de suferinţă, prigoană şi martiriu însă, foarte preţuite de secta mea, în încercarea de a-şi lega originile de generaţia primilor creştini, mai exista un mod total diferit de a înţelege relaţia cu statul şi mai ales de a crea tehnici de rezistenţă faţă de acesta.

Principiul libertăţii, aşa cum îl înţelegeau şi-l practicau ei, e specific, probabil, mai tuturor grupurilor marginale. Mai întâi, sectanţii nu cred într-un stat neutru sau bun, fie el comunist sau capitalist. Statul e o formă de robie, de la care e bine să te sustragi. Nu trebuie neapărat să intri în conflict cu statul, ci să te eschivezi, să-şi creezi o lume paralelă. A lupta direct cu statul este pentru sectant ceva inutil: oamenii contează, nu statul în sine. Cel mai bine lupţi cu el doar ignorându-l total. Statul acceptă însă orice, dar nu şi cetăţeni nesupuşi. Ignorarea şi nesupunerea sunt armele cele mai puternice împotriva statului şi irită puterea cel mai mult.

Pentru noi, sectanţii, libertatea oferită de stat nu e decât un rezultat al capacităţii noastre de a rezolva limitările şi interdicţiile venite de la acesta. Libertatea venită din partea oricărei forme de putere este falsă. În esenţă, îmi explica bunelul: cheia lecturii Cezarului nu este darul, nu este ceea ce-ţi oferă el, ci ceea ce-ţi ia, ceea ce-ţi interzice.

Una dintre cele mai şocante metafore despre dimensiunile de necuprins ale Statului şi despre dominarea hegemonică dusă de Leviatan este cuprinsă într-un paragraf din Iov al Vechiului Testament, atât de relevant încât a devenit şi titlul celui de-al doisprezecelea capitol: “Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Poţi să-i legi limba cu o funie?“. Un capitol în care se face saltul, printr-o adevărată ruptură, de la istoriile din secolul trecut la critica politică din societatea de azi:

Dacă privim în jurul nostru, observăm uşor cum toleranţa, corectitudinea politică şi alte valori liberale au pentru occidentul contemporan acelaşi rol pe care îl au pentru Rusia de acum valorile tradiţionalismului şi ortodoxiei. Problema nu constă însă doar în faptul că avem de-a face cu ceea ce conceptual numim “discurs hegemonic”, cel care legitimează actuala orânduire în diverse contexte politice. Astăzi, marea problemă e legată de o catastrofă intelectuală şi culturală de proporţii: discuţia despre fenomene este înlocuită de cea despre noţiuni, iar în loc să discutăm despre fenomenele şi interesele puse în joc, noi discutăm abstract despre aşa-zisele “valori”. Setul de valori poate fi diferit în fucnţie de specificul istoric, cultural şi social al fiecărei ţări şi regiuni. În Franţa, de exemplu, se pune mult accent pe o toleranţă ipocrită. În Rusia se militează cu la fel de multă ipocrizie pe valori precum tradiţionalismul şi ortodoxia, iar elitele din ţări precum Polonia, România sau Moldova jonglează în spaţiul public cu ambele seturi de valori. În toate cazurile însă se constată un fenomen comun: creşterea politicii represive construite pe afirmarea şi aderarea publică la un set clar de “valori”.

În toate aceste cazuri, nouă ni se cere recunoaşterea necondiţionată a ideologiei dominante drept primă condiţie de a fi acceptat în societatea respectivă ca membru integru, ca parte nealterată a corpului social şi statal. În Franţa trebuie să fii corect politic şi să ascunzi ura faţă de emigranţii de la periferie, în Rusia trebuie să fii pravoslavnic şi conservator fără a ţi se cere în mod obligatoriu să fii credincios, iar în Polonia, România şi Moldova trebuie să fii simultan catolic sau ortodox şi să adero la valorile liberale, chiar dacă ele se bat cap în cap. În Arabia Saudită trebuie să mimezi perfect cerinţele islamului medieval, chiar dacă tu ai alte convingeri intime. Peste tot, Leviatanul îţi cere să fii cu majoritatea, parte a ei, şi să vorbeşti limba ei. Nu e loc pentru eretici şi sectanţi. Cine eşti tu să-i legi limba cu o funie Leviatanului?

Sectanţii din Basarabia aveau omologi în “Pocăiţii” din România, desoperiţi în evocările din jurnalul de călătorie scris de tatăl scriitorului, care observa plin de mirare cum în România perioadei blocului comunist estic se găseau mii de biserici, sute de mânăstiri, preoţi plătiţi de stat ca funcţionarii publici, un adevărat Bizanţ comunist cu epicentrul într-un suprinzător Bizanţ rural. Realitate şocantă pentru un vizitator (de sorginte minoritară) venit din URSS.

Relaţia grupurilor minoritare cu regimul comunist din România este marcată, după 1978, de presiuni şi clandestinitate. Unchiul Dan este personajul în jurul căruia se ţese o descriere foarte atentă, din care se remarcă în mod special povestea Navigatorilor:

Comunitatea noastră avea nevoie în acea perioadă de mulţi “învăţători”, acei exegeţi ai Bibliei. Comunitatea se dezvolta, vremurile erau în schimbare şi, cum Biblia era axul nostru central, era o nevoie imensă de astfel de oameni. Cei mai buni erau împinşi spre acest domeniu. Atunci, în acele momente zbuciumate, când unchiul Dan era pe muchie de cuţit, prin intermediul unchiului Iosif au “debarcat” pe malurile râului Bahlui din târgul Ieşilor faimoşii “navigatori”. V-am spus că noi aveam ceva cu apele şi cu navigaţia.

“Navigatorii” era o grupare din spaţiul american, specializată în studiul bliblic şi în ceea ce în tradiţia creştină se numeşte ucenicie. Totul se făcea cospirativ, clandestin, după nişte rânduieli numai de ei ştiute. E cam greu să ascunzi un american de ochii Securităţii într-un regim ceauşist. Ei aveau însă tot felul de tactici: unii se înscriau la universitate pentru studii, alţii îşi motivau prezenţa în ţară prin diverse activităţi, iar alţii veneau pentru vacanţe la munte, unde de fapt organizau tabere de studiu. Mai mult de zece ani au durat aceste studii intense, cu aventuri demne de filmele poliţiste americane şi dramele ruseşti.

La început au fost opt ucenici ai navigatorilor, după care au rămas doi. În fiecare an, cei care terminau ucenicia îşi construiau propriile grupuri pe care le creşteau şi le trimiteau la rândul lor să pregătească alte grupuri. În munca lor de zece ani şi în perioada de după aveau să construiască adevărate reţele şi grupări. Acestea erau formate din oameni extraordinari, devotaţi, şi împânzeau toată ţara, şi, mai târziu, toată lumea. Ei au făcut adevărate minuni. Când i-am cunoscut, mult mai târziu, după 90, am văzut cît de puternică şi de eficientă poate deveni o astfel de reţea. Printr-un simplu mesaj se pune în mişcare o mşinărie şi o reţea umană invizibilă, dar reală, construită pe oameni concreţi, care activează în sectoare foarte diverse, dar co o forţă ce poate realiza lucruri inimaginabile. Aşa ceva se construieşte greu, cu un efort suprauman, cu un devotament şi nişte aptitudini speciale. Doar cunoscând astfel de oameni începi să înţelegi cum o mână de pescari amărâţi din Iudeea au urmat un “nebun” şi au schimbat total faţa acestei lumi. Ei reproduceau cumva în miniatură acel model. Şifuncţiona perfect.

Talentul cel mai mare al unchiului Dan nu era însă cel de a organiza grupurile de studenţi şi ucenici, deşi făcea minuni cu oamenii. Îi transforma. Le dădea un sens şi speranţă, le inspira pasiune şi motivaţie. Realizarea lui fascinantă, privită drept ceva riscant la noi, care eram o comunitate destul de închisă, era de a pune la un loc oameni de orientări, naţionalităţi, idei şi tipologii foarte diferite. La el puteai să te întâlneşti cu faimoasa familie de maghiari protestanţi din Ardeal, Visky, şi chiar să-l cunoşti pe renumitul Ferenc Visky (Feri bacsi), puteai să-i întâlneşti pe liderii mişcării Oastea Domnului, dar şi preoţi catolici, filozofi sofisticaţi, traficanţi de biblii, mistici stranii, călugări neînţelesi, medici şi ingineri hermeneuţi, rockeri şi punckişti, americani nonconformişti, arabi şi evrei creştinaţi, danezi şi francezi călători şi cîţi alţii. Ei bine, toţi aceşti oameni care altfel ar fi avut şanse minime să stea la aceeaşi masă şi să se accepte unii pe alţi, aici, în mica garsonieră din cartierul Alexandru din Iaşi, pe care o dedica întâlnirilor, sub bagheta lui magică deveneau prieteni. Aici se întâlneau şi discutau la o cană de ceai până uitau de ei“.

O adevărată mistică a salvării către libertate egală, exersată prin solidaritatea comunităţii, se găseşte şi în versurile acelor vechi imnuri cântate de “pocăiţii” români la întâlnirile lor clandestine, dar şi în neclintirea cu care se organiza zi de zi  protestul şi delimitarea faţă de putere în Basarabia, ba chiar şi – de ce nu? e firesc – în critica reflexivă cu care Vasile Ernu leagă între ele pasajele narative ale cărţii:

Creştinismul e de departe cel mai radical lucru despre care mi-a fost dat să aud şi să citesc. Ce Dumnezeu mai radical putem avea decât unul ce renunţă la puterea divină, la puterea nemărginită, pentru a salva şi a fi alături de cei “căzuţi în păcat”, adică nişte condamnaţi politic? Se sacrifică, devine unul dintre noi pentru a ne salva, un gest fără precedent în istorie.

Renunţă la toate atributele divinităţii, ale puterii supreme şi coboră printre noi, devine egal cu creatura sa, dar nu pentru a fi alături de dregătorii şi înţelepţii vremii, ci pentru a spăla picioarele curvelor, pentru a mângâia săracii şi pentru a vindeca bolnavii. Şi ce spune? Că nu aduce pacea, ci războiul, un război care nu se câştigă cu arme şi violenţă, ci cu vorba şi fapta. Nu e străin însă de bici. Oriunde apare El, în jur se naşte scandalul religios, politic, social, pentru că El răstoarnă toate regulile puterii, dizolvă cutumele, scandalizează “bunul simţ”. În noua lume politică propusă de el nu mai există iudeu, roman sau grec, nu mai există femeie sau bărbat, iar familia trece în plan secund. În templu, loc al puterii religioase. El dă năvală cu biciul, iar bogaţilor le spune că nu pot intra în “împărăţia cerului”, noua orânduire politică, ci că trebuie să renunţe la bogăţie. Şi îşi alege ucenici, cei care vor pune bazele unei revoluţii unice în istoria lumii, nu oameni din elita vremii, din rândurile dregătorilor şi cărturarilor, ci nişte amărâţi de pescari iudei, pentru a lua în derâdere cum numai El ştie puterea vremii.

Creştinismul oficial s-a deteriorat însă mult. Ce avem noi este o formă anchilozată, moartă, ritualizată. În mare parte avem exact rezultatul a ceea ce detesta Isus. Avem un Isus Hristos cuminte, care nu scandalizează, ci slujeşte puterea, pe bogaţii şi pe înţelepţii vremii. Respectă toate regulile şi cutumele vremii. Iubeşte – culmea! – până şi banii, le face chiar reclamă şi se supune la toate protocoalele puterii. Avem un Isus Hristos ultraconservator, cuminte, comod, şi care promovează o “teologie a bunăstării”.

Undeva, spre final de carte, vine timpul şi pentru mărturisirile cele mai personale ale autorului, despre “memoria celui diferit”, despre stigmatul diferenţei perceput în timpul şcolii, depăşit datorită femeilor aflate în apropiere, cu grija lor. La care se adaugă, în ritmul vieţii de zi cu zi, trimiterea la cea mai mare şi mai grea luptă pe care grupul minoritar religios a dus-o permanent, lupta cu lumea imediată, lumea largă, cu societatea, cu tentaţiile, cu oferta şi cu ispitele, toate arătând ca laptele şi mierea din câmpiile mănoase ale Canaanului. O luptă definitiv pierdută, intrată în istorie, căzută în uitare tot mai mult, dezradăcinantă pentru minoritatea în care axul central al vieţii era salvarea împreună a celor ce simt dezavantajul puterii de sistem, care însă sunt singurii capabili de salvare, chiar datorită diferenţei.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Bibliotecile în aer liber revin pentru a cincea oară la Timişoara!

Publicat de Pagini de Cultura 11 Iunie 2015 Comments Off

Dacă îţi place lectura în aer liber, eşti invitat la cea de-a cincea ediţie a „Bibliotecilor în aer liber”. Organizat de Mediateca „André François” a Institutului Francez şi Biblioteca Centrului Cultural German Timişoara, evenimentul are loc în zilele de 12 şi 13 iunie 2015, în cadrul festivalului urban Street Delivery.

Anul acesta „Bibliotecile în aer liber” îşi stabilesc „sediul” în curtea Institutului francez, de pe Bd. C. D. Loga din Timişoara. Prin această acţiune, organizatorii doresc sa promoveze biblioteci moderne cu fonduri actualizate şi să atragă publicul spre lectură. Accesul este gratuit.

Vă aşteptăm cu mic, cu mare să răsfoiţi reviste, cărţi şi benzi desenate în limbile franceză şi germană, să ascultati muzică şi să descoperiţi oferta noastră de filme artistice şi documentare. Pentru cei mai mici dintre cititori, am pregătit un spaţiu special amenajat pentru lectură, desen şi jocuri. Puteţi de asemenea participa la tombola organizată cu această ocazie şi câştiga cardul Confluenţa Culturilor. Cu acest card aveţi acces liber la ambele biblioteci şi reduceri importante la cei 41 de parteneri culturali, declară organizatorii evenimentului.

Program:

12 iunie 2015 (între orele 15:30-19:00)

13 iunie 2015 (între orele 11:00-18:00)

Ediţia din acest an a Festivalului Street Delivery este despre Amprenta de Carbon şi se desfăşoară în zilele de 12 şi 13 iunie 2015 pe Bulevardul C.D.Loga (de la Rene Brasey la strada Ludwig van Beethoven) și Institutul Francez Timișoara.

BJT întinde „Pătura care citeşte” în Parcul Justiţiei

Publicat de Pagini de Cultura 27 Mai 2015 Comments Off

Pătura care citește, picnic urban de lectură, a ajuns la cea de a III-a ediție. De data aceasta, „iarba verde de acasă” e cea din Parcul Justiției (Bd. C. D. Loga). Ineditul eveniment organizat de Biblioteca Judeţeană Timiş va avea loc joi, 28 mai, de la ora 18.00.

Cuprinsul/Sumarul include „capitole” precum: vernisaje, concerte, Lecturi aprinse (lecturi în surse inedite de lumină) și autori-personaj pe care îi vei descoperi live, declară Tudor Creţu, manager BJT.

Programul evenimentului este următorul:

18.00 – Prezentarea participanților

18.30 – Concert: Radu Stoica și Trupa Vest

19.00 – Vernisaj Fototeca BJT, Amazoana cu mop

19.30  – Concert (2)

20.00 – Vernisaj Fototeca BJT, Reclame-n-clame

20.30 – Concert (3)

21.00 – Lecturi aprinse

StudentFest 2015: zece zile de CONFLICT… dedicate creaţiei

Publicat de Pagini de Cultura 7 Mai 2015 Comments Off

Conflictul dintre generații, conflictul dintre culturi, conflicte familiale, conflicte naționale, conflicte interpersonale, interetnice sau internaționale sunt toate prezente în viața noastra cotidiana. În 2015 StudentFest vrea să tragă un semnal de alarmă asupra conflictelor în general, îndemnând transpunerea acestora doar în artă, fapt pentru care a lansat tema CONFLICT ca idee de pornire pentru fiecare dintre secțiunile festivalului.

StudentFest se va desfășura anul acesta în perioada 7-16 mai, cea de-a 24-a ediție fiind structurată în 15 secțiuni: Arhitectură, Arte stradale, Arte video, Ceramică, Dans, Design Vestimentar, Experimentarium, Fotografie, Grafică, Literatură, Muzică, Pictură, Publicitate, Sculptură și Teatru.

Festivalul se va întinde pe o perioadă de 10 zile, primele 7 fiind dedicate unor ateliere intensive de creație unde participanții vor avea ocazia să-și dezvolte spiritul artistic și abilitățile sub îndrumarea unor profesioniști în domeniu și artiști consacrați, ultimele zile fiind destinate promovării acestor creații. Astfel, în urma celor 7 zile de ateliere vor rezulta expoziții, happeninguri, piese de teatru și concerte, toate expuse publicului larg.

Mai mult, pe parcursul întregului festival vor fi organizate expoziții, happeninguri, conferințe, dezbateri, piese de teatru sau concerte susținute atât de artiști tineri, cât și de cei consacrați, publicul timișorean și bucurându-se de evenimente diverse, de calitate.

Program General StudentFest 2015: CONFLICT

Joi, 7 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în Curtea Facultății de Arte și Design,cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian, cu Asociația Transformatori

12:00 Sculptură: Ciuperca în Curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

16:00 Sculptură: „Lecturi obligatorii” în Curtea Facultății de Arte și Design, cu Claudiu Cobilanschi și surprizele

16:30 Deschiderea StudentFest 2015: CONFLICT în Aula Magna „Ioan Curea” a Universității de Vest din Timișoara

19:00 Teatru: Revizorul la Casa Studenților – Sala Thespis, cu Răzvan Ciocoi, Andrei Zgabaia, Oana Tudoran, Ramona Bodoi, Cristian Busuioc, Paul Balaj, Marina Faitinschi, Jaqueline Bugilan, Horia Bite, Raoul Horn, Alexandru Chilom, Ilior Sparar

20:00 Dans: Workshop de hip-hop în sala de dans Magnum, cu Irksousi Mohamed

20:00 Muzică: Concert Blues în El Che, cu Soul Serenade, Big Time Band și Jeanov

20:30 Teatru: Măicuța Maria Ignatius vă explică totul la Casa Studenților – Sala Thespis, cu Moni Karman, Diana Velescu, Alexandra Măcean, Lăcrimioara Petricescu, Flavius Hudișteanu și Ionel Mărginean

Vineri, 8 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor în holul Universității de Vest

08:00 Ceramică: Cabina de spovedit în curtea Facultății de Arte și Design, cu Nicolas Leș

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian, cu Asociația Transformatori

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultăți de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

12:00 Sculptură: Workshop Arhitectură experimentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ana Maria Șerban și Michael Wieczorek

14:00 Sculptură: Conferință „Cu și despre artă” cu Ioana Ciocan

17:00 Sculptură: Workshop Armurărie în curtea Facultății de Arte și Design, cu Dan Daniel și Rareș  Moldovan

18:00 Muzică: Concert de muzică populară și expoziție de costume tradiționale în Amfiteatrul Centrului de Artă și Cultură

19:00 Teatru: One woman show: noi două, noi doi și ea în Casa Studenților – sala Thespis, cu Claudia Moroșanu

20:00 Muzică: Concert punk &ska-punk în Club Daos, cu Ska-nk, Garagatze și Just Another Life

20:00 Teatru: Handmaid’s tale în Casa Studenților – Sala Festivă

21:00 Sculptură: Vatra și Țestul în curtea Facultății de Arte și Design, cu Radu Cristuinea

21:30 Dans: Dance vs Fire, în Piața Operei, cu Andrada Lascău

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design, cu Daniel Dan, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

Sâmbătă, 9 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor în holul Universității de Vest

08:00 Ceramică: Cabina de spovedit în curtea Facultății de Arte și Design, cu Nicolas Leș

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian, cu Asociația Transformatori

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultății de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

12:00 Sculptură: Workshop Arhitectură Experimentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ana Maria Șerban și Michael Wieczorek

14:00 Sculptură: Workshop Dark Design în Curtea Facultății de Arte și Design, cu Matei Lucian

17:00 Grafică: Discuții libere despre domeniul public la TamTam, cu Duo-ul artistic Monotremu

17:00 Sculptură: Workshop Armurărie în curtea Facultății de Arte și Design, cu Daniel Dan și Rareș Moldovan

19:00 Literatură: Generații Pavel Dan: Conflict sau/șicontinuitate? Lansarea antologiei „Cuprins sau un fel de imperiu”, Moderator: Marcel Tolcea, Invitați: Eugen Bunaru, Simona Constantinovici, Ion Bogdan Lefter, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Adrian Bodnaru, Rodica Bărbat, Mircea Mihăieș, Cornel Ungureanu, Șerban Foarță, Alexandru Ruja, Ana Pușcașu, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Alexandru Potcoavă

19:00 Teatru: One woman show – Paricidul în Casa Studenților-Sala Thespis, cu Cristina Varga

20:00 Muzică: Concert Metal în Club Daos, cu Krepuskul, The Hourglass, Damage Case, Crimena Crossbone și Tenebros

20:30 Teatru: One man show – Hamletule în Casa Studenților – Sala Thespis, cu Denis Stancsuy

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design, cu Dan Daniel, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

Duminică, 10 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

08:00 Ceramică: Cabina de spovedit, în curtea Facultății de Arte și Design, cu Nicolas Leș

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian, cu Asociația Transformatori

10:00 Arte Video: proiecție scurtmetraje + expoziție „Istoria filmului” în holul principal al Universității de Vest

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în Curtea Facultății de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

11:00 Grafică: Atelierul de intervenții în spații publice la TamTam, cu Monotremu

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

12:00 Sculptură: Curățenia de primăvară la Atelierul Modelaj, cu Biserica Arad

12:00 Sculptură: Workshop Arhitectură Experimentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ana Maria Șerban și Michael Wieczorek

14:00 Pictură: Conferință „Collecting Contemporary Art sauDe ce să colecționezi arta contemporană?” în Mansarda Facultății de Arte și Design, cu Andrei Jecza și Ovidiu Șandor

17:00 Pictură: „Trei galerii. Despre expoziții, artă și scenă de artă” în mansarda Facultății de Arte și Design, cu Sorin Neamțu, Daria Dumitrescu și Andrei Jecza

17:00 Sculptură: Workshop Armurărie în curtea Facultății de Arte și Design, cu Daniel Dan și Rareș Moldovan

18:00 Literatură: „Conflictul altora, conflictul nostru”, lansarea volumului „Bosnia. Partaj” în Dada Café, cu Miruna Vlada, Ion Bogdan Lefter și Tudor Crețu

19:00 Teatru: Adevărata poveste a Scufiței Roșii în Casa Studenților – Sala Thespis, cu George Bunescu, Rebecca Ghiebaura, Andreea Olteanu, Cătălin Grozav, Nicu Milena, Bogdan Valran și Alexandra Mecean

20:00 Teatru: Monoloagele vaginului în Casa Studenților – Sala Thespis, cu Moni Karman, Ana-Macrina Codrea și Oana Petrescu

21:00 Muzică: Concert Reggae în El Che, cu One Lion, Megga Dillah și Serious Dub

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design, cu Daniel Dan, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

Luni, 11 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

08:00 Ceramică: Cabina de spovedit în curtea Facultății de Arte și Design cu Nicolas Leș

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian cu Asociația Transformatori

10:00 Arhitectură: Expoziție Concurs „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian

10:00 Arhitectură: Workshop „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian, cu arh. Oana Coarfă (Republic of Architects, „asociația cu a mic”) și arh. Marius Miclăuș (Studio Arhaeus)

10:00 Arte Video: proiecție scurtmetraje + expoziție „Istoria filmului” în holul principal al Universității de Vest

10:00 Sculptură: Cazanele Încinse ale Porții de Gheață – Bandă Desenată Monumentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Akira (Crisitan) și Nae

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultății de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

12:00 Sculptură: Curățenia de primăvară la Atelierul Modelaj, cu Biserica Arad

12:00 Sculptură: Workshop Arhitectură Experimentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ana Maria Șerban și Michael Wieczorek

15:00 Dans: workshop de hip-hop în sala de dans Magnum, cu Irksousi Mohamed

15:00 Experimentarium: Conferință „Experiment artistic vs Experiment științific” în clădirea Experimentarium, cu Gabriel Kelemen

16:30 Dans: Electro Dance în sala de dans Magnum, cu Blau Matthaus

17:00 Sculptură: Workshop Armurărie în curtea Facultății de Arte și Design, cu Daniel Dan și Rareș Moldovan

18:00 Literatură: Maraton de poezie și muzică în mansarda Facultății de Arte și Design, moderator: Ion Bogdan Lefter, invitați: Radu Vancu, Ștefan Baghiu, Ștefan Manasia, Ana Pușcașu, Claudiu Komartin, Sorin Despot, Roxana Diaconescu, Alexandru Potcoavă, Nicoleta Papp, Miruna Vlada, Călin Neacșu, Andrei Ene, Robert Șerban, Tudor Crețu, Mariana Gunță și Emil Kindlein

19:00 Teatru: Copii răi, la Casa Studenților – Sala Thespis, de Mihaela Michailov, regie Alexandru Mihăescu, cu Katia Pascariu și muzică live, Jak Neumann

19:00 Teatru: Spectacol Mihaela Lichiardopol la Casa Studenților – Sala Thespis

19:00 Teatru: Spectacol Ovidiu Dan la Casa Studenților – Sala Thespis

20:30 Teatru: Spectacol Teatru – Dans: Cântăreața cheală la Casa Studenților – Sala Thespis, cu Flavius Retea, Luana Lute, Iulia Țunea, Andrei Dobra, Dragoș Drondoe, Irina Breilean și Cristina Farkas

21:30 Dans: Dance vs Fire în Piața Operei, cu Andrada Lascău

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design, cu Dan Daniel, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

Marți, 12 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

10:00 Arhitectură: Workshop „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian, cu arh. Oana Coarfă (Republic of Architects, „asociația cu a mic”) și arh. Marius Miclăuș (Studio Archaeus)

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian cu Asociația Transformatori

10:00 Arte Video: Expoziție „Istoria filmului” în holul principal al Universității de Vest

10:00 Sculptură: Cazanele Încinse ale Porții de Gheață – Bandă Desenată Monumentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Akira (Crisitan) și Nae

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultății de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

11:00 Arte Stradale: „Before I die…” wall pe Aleea Studenților

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

12:00 Sculptură: Curățenia de primăvară la Atelierul Modelaj, cu Biserica Arad

12:00 Sculptură: Workshop ArhitecturăExperimentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ana Maria Șerban și Michael Wieczorek

15:00 Experimentarium: Experimente științifice în clădirea Experimentarium, cu Ioan Damian

17:00 Sculptură: Workshop Armurărie în curtea Facultății de Arte și Design, cu Daniel Dan și Rareș Moldovan

18:00 Dans: Electro Dance în sala de dans Magnum, cu Blau Matthaus

18:00 Literatură: 100 de minute în companía anticipației la Cartea de Nisip, cu Ciprian Baciu, Alexandru Maniu și Cristian Vicol

18:00 Teatru: Oneman show – Hand Made la Casa Studenților – Sala Thespis, cu Constantin Podu

19:00 Teatru: Mălăieș în călcăieș la Casa Studenților – Sala Thespis, cu Ioana Corban, Loredana Cosovanu, Andreea Spătaru, Tiberiu Enache, Alex Iurașcu, George Coco și Daniel Chirilă.

20:00 Muzică: Concert hip-hop & party în Club Daos, cu Echo, Fentăm Terra, Lil’ X & Zmarty, Swyzz & Tyrin, Abel Cain & 3Fun, Dax, DJ Kuky & Happy Flow (Subsound Kru), Elarith (Freenetik Kru) și  Mi-Tzu (Freenetik Kru)

21:30 Arte Video: proiecție film Love Building pe Vaporul Cafenelei d’Arc

22:00 Publicitate: Noaptea Albă a Reclamelor în Sala Vega

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design cu Dan Daniel, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

Miercuri, 13 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

10:00 Arhitectură: FABRICăm spațiu creativ pe triunghiul verde din spatele Bisericii Ortodoxe Sârbe din Piața Traian cu Asociația Transformatori

10:00 Arhitectură: Workshop „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian, cu arh. Oana Coarfă (Republic of Architects, „asociația cu a mic”) și arh. Marius Miclăuș (Studio Archaeus)

10:00 Publicitate: Evenimentul „Altfel” în curtea Facultății de Arte și Design, cu Diana Ghiba

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultății de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

11:00 Arte Stradale: „Tramvai Remake” pe bulevardul Dâmbovița – Depoul RATT, cu EASY, WIZE, Chill, Skeny-Boy și ESAR

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

12:00 Sculptură: Workshop Arhitectură Experimentală în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ana Maria Șerban și Michael Wieczorek

14:00 Experimentarium: Make revolution, not war în mansarda Facultății de Arte și Design, cu Dan Raul Pintea

16:00 Experimentarium: Performance „Timișoara” în curtea Facultății de Arte și Design, cu Dan Raul Pintea

17:00 Sculptură: Workshop Armurărie în curtea Facultății de Arte și Design cu Daniel Dan și Rareș Moldovan

19:00 Muzică: Concert de muzică de cameră în sala Orpheum a Facultății de Muzică

19:00 Teatru: One Man Show: Colateral Oedip la Casa Studenților – Sala Thespis cu Cristian Iorga

20:00 Arhitectură: Conferință – Inițiative pentru îmbunătățirea mediului urban în Mansarda Bastionului Theresia, cu Asociația Transformatori

20:00 Experimentarium: Proiecție film „Muzică experimentală” în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriel Kelemen

20:00 Muzică: Concert folk/acustic în El Che cu Marion Krautner, Bogdan Racz, Mihai Nistor și Cocktail Acoustic

20:30 Arte Video: Filmulețe motivaționale în Filarmonică, sala Capitol cu Bogdan Romanică

20:30 Teatru: Textul, înainte de toate la Casa Studenților – Sala Thespis cu Sebastian Vălcea, Cristi Dionise, Rareș Zimbran, Raluca Grumăzescu și Claudia Drăgan

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design, cu Dan Daniel, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

22:30 Arte Video: Reclametraje la Filarmonica Banatul, sala Capitol

22:30 Publicitate: Seara de reclame la Filarmonica Banatul, Sala Capitol

Joi, 14 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

10:00 Arhitectură: Workshop „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian, cu arh. Oana Coarfă (Republic of Architects, „asociația cu a mic”) și arh. Marius Miclăuș (Studio Archaeus)

10:00 Publicitate: Evenimentul„Altfel” în Ambasada, cu Diana Ghiba

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultății de Arte și Design, cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

11:00 Arte Stradale: „Tramvai Remake” pe bulevardul Dâmbovița – Depoul RATT, cu EASY, WIZE, Chill, Skeny-Boy și ESAR

11:00 Teatru: Workshop deschis: atelier de mișcare scenică la Casa Studenților – Sala Balet cu Mădălina Ghițescu Petre

11:00 Teatru: Workshop deschis: dezvoltare personală prin antrenamentul teatral la Casa Studenților – Sala 103, cu Cristian Iorga

12:00 Sculptură: Ciuperca în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriela Ursu

14:00 Sculptură: Conferința Corpul – element principal în construcția unui performance la mansarda Facultății de Arte și Design cu Cosmin Paulescu

15:00 Experimentarium: Experimente chimice în curtea Facultății de Arte și Design cu Horațiu Moldovan

15:00 Literatură: Atelier de creație poetică la Cărturești Mercy, cu Simona Popescu

16:00 Dans: Zumba Fitness Masterclass în curtea Facultății de Arte și Design, cu Andreea Petrea

18:00 Muzică: Concert indie – alternative – rock în curtea Facultății de Arte și Design, cu We Singing Colors, The Case, Sonatic, Flare, A. L. L. Friends Band și The Travellers

18:00 Literatură: Expoziție de poezie „Distopia poetică” și concert în Cuib d’Arte cu Claudiu Komartin, Sorin Despot, membrii cenaclului Pavel Dan, participanți, Irina Nica și David Rogojan

19:00 Grafică: Conferința Practică artistică personală cu Dan Perjovschi, în Mansarda Facultății de Arte și Design

19:00 Experimentarium: Performance „Dragoste” în curtea Facultății de Arte și Design, cu Dan Raul Pintea

19:00 Teatru: Farsa jupânului Pathelin la Casa Studenților – Sala Thespis, cu Iulian Carabulea, Cristina Varga, Jasmina Mitrici, Dragoș Lupau, Diana Melinda Stampar, Lorena Struescu, Olivera Iovanovici, Alexandru Olariu, Simion Caragia, Ștefan Birce

22:00 Sculptură: Sportul Întunericului în sala de sport a Facultății de Arte și Design cu Dan Daniel, Eugen Țibuleac și Rareș Moldovan

Vineri, 15 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor, în holul Universității de Vest

10:00 Arhitectură: Workshop „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian, cu arh. Oana Coarfă (Republic of Architects, „asociația cu a mic”) și arh. Marius Miclăuș (Studio Archaeus))

10:00 Pictură: Atelier liber în curtea Facultății de Arte și Design

10:00 Sculptură: LandArt – Cuiburi în curtea Facultății de Arte și Design cu Eugen Țibuleac și Ilie Duță

11:30 Literatură: Demnitatea scriitorilor în comunism și postcomunism în Aula BCUT cu Simona Popescu, Petru Ilieșu, Bogdan Munteanu și Alexandru Potcoavă

14:00 Grafică: Conferință „Timp alternativ / perspective conflictuale recente” în mansarda Facultății de Arte și Design, cu Ciprian Ciuclea

15:00 Experimentarium: Experiment Antagonic RGB în curtea Facultății de Arte și Design, cu Gabriel Kelemen

15:00 Literatură: Atelier de proză la Cărturești Mercy, cu Simona Popescu

16:00 Dans: Final show StudentFest Conflict în curtea Facultății de Arte și Design

16:00 Publicitate: Atelierul Creativ în Curtea Facultății de Arte

17:00 Pictură: Performance Pictură în curtea Facultății de Arte și Design, cu Ștefania Crișan și Andreea Medar

17:00 Muzică: Concert alternative & progressive rock în curtea Facultății de Arte și Design, cu Luna Amară, Razna, Mercedes Band, Mindspeak, FronT și B. E. A. R.

19:00 Teatru: Spectacol Teatru – Dans: Hyppolitos la Casa Studenților – Sala Festivă cu Iulian Carabulea, Cristina Varga, Jasmina Mitrici, Dragoș Lupau, Diana Melinda Stampar, Lorena Struescu, Olivera Iovanovici, Alexandru Olariu, Simion Caragia, Ștefan Birce

Sâmbătă, 16 mai

08:00 Fotografie: Expoziția Artiștilor în holul Universității de Vest

10:00 Arhitectură: Workshop „FABRICăm Piața Traian” în Piața Traian, cu arh. Oana Coarfă (Republic of Architects, „asociația cu a mic”) și arh. Marius Miclăuș (Studio Archaeus)

10:00 Pictură: Performance pictură în curtea Facultății de Arte și Design cu Ștefania Crișan și Andreea Medar

11:00 Pictură: Atelier liber în curtea Facultății de Arte și Design

13:00 Prezentare „Artist vs Galerist” în curtea Facultății de Arte și Design cu Mihai Zgondoiu

14:00 Fotografie: Expoziția Participanților în curtea Facultății de Arte și Design

15:00 Prezentare „Instalații și creații vizuale” în curtea Facultății de Arte și Design cu Mihai Zgondoiu

16:00 Publicitate: Atelierul Creativ în Curtea Facultății de Arte

16:00 Experimentarium: Gold & Silver Acoustic Sonicity în curtea Facultății de Arte și Design cu Gabriel Kelemen

17:00 Design Vestimentar: Conferință cu și despre modă cu Cezar Ionașcu

18:00 Arhitectură: Conferință: Descentralizarea și participarea publică în reconfigurarea imaginii urbane ca promotori ai dezvoltării locale – provocări și oportunități în Piața Traian, moderator: Rudolf Gräf, invitați: Dan Diaconu, Ciprian Cădariu, Vlad Gaivoronschi, Oana Coarfă, Alex Boguș, Mihai Danciu și Gaiță Loredana.

18:30 Muzică: Concertul participanților înscriși la atelierul de trupe și lansare de album Robin and the Backstabbers în curtea Facultății de Arte și Design

18:30 Design Vestimentar: Prezentare de modă în mansarda Facultății de Arte și Design

19:00 Teatru: Spectacol participanți StudentFest 2015 la Casa Studenților – sala Thespis

Lansarea Seriei de autor Gheorghe Crăciun la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 18 Aprilie 2015 Comments Off

Triplu eveniment cultural la Librăria Cartea de nisip din Timişoara. Vineri, 24 aprilie, la ora 18.00, la librăria de pe Str. Victor Vlad Delamarina nr. 1, va avea loc lansarea Seriei de autor Gheorghe Crăciun, un nou proiect editorial Cartea Românească, dedicat unuia dintre cei mai importanți scriitori români contemporani.

Cu acest prilej va avea loc și vernisajul expoziției „15 desene originale semnate de Gheorghe Crăciun”, expoziție ce va putea fi vizitată în perioada perioada 24 aprilie-24 mai 2015. Evenimentul, la care sunt invitaţi să participe Carmen Mușat, Oana Crăciun, Gabriela Glăvan, Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, se va încheia cu proiecţia unui film documentar cu Gheorghe Crăciun şi Alexandru Vlad.

Seria de autor dedicată scriitorului Gheorghe Crăciun apare sub îngrijirea criticului literar Carmen Muşat şi a fiicei autorului, Oana Crăciun. Aceasta reunește atît lucrări de proză, eseistică, publicistică, teorie și critică literară deja consacrate, cît și volume inedite, rămase în manuscris în arhiva sa. Seria debutează cu volumele Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină) și Mecanica fluidului, ale căror coperte sunt ilustrate cu desenele originale ale autorului. Acestora li se vor adăuga romanele Compunere cu paralele inegale, Frumoasa fără corp și Pupa russa, o ediție revizuită a volumelor de publicistică Cu garda deschisă și Reducerea la scară, cărțile de eseuri deja publicate În căutarea referinței și Teatru de operațiuni, precum și alte lucrări inedite (Lentila sferică, Operații pe cărți deschise, Mono-stereo).

Vor fi incluse în seria de autor lucrările sale de teorie și critică literară Aisbergul poeziei moderne, „una dintre cele mai solide şi înnoitoare cărți scrise la noi în ultimele decenii”, în opinia criticului și teoreticianului literar Mircea Martin și Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu. Seria va fi completată de Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), de volume de poezie şi proză inedite, precum și de corespondența și interviurile lui Gheorghe Crăciun.

Fiecare volum conţine o prefaţă semnată de Carmen Muşat, o notă biobibliografică extinsă, un dosar critic pentru opera antumă şi documente inedite din Arhiva Crăciun.

***

GHEORGHE CRĂCIUN (1950-2007), prozator, eseist, publicist, teoretician și critic literar este unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani.

A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982), Compunere cu paralele inegale (1988), apărut și în limba franceză, Composition aux parallèles inégales (2001), Frumoasa fără corp (1993, 2007), Mecanica fluidului (2003), Pupa russa (2004) –, volume de eseuri, publicistică, de teorie şi critică literară, precum şi Falsul jurnal la Pupa russa. Trupul știe mai mult (1993-2000)(2006). Este prezent în numeroase antologii de proză, precum Desant ’83 (1983), Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice (1994, 1999), Generaţia ’80 în proza scurtă (1994), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999), Literatura română postbelică între impostură și adevăr (2000), Tizenegy. Kortárs román prózaíró (2005), Top 22. Teil II. The Only Way Is Up… (2005), Les Belles Étrangères. Douze écrivains roumain (2005), Plural [26:2 2005]. Eromania (2005).

A primit, între altele, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 2003), premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de critică a anului (1997, 2002).

De acelaşi autor la Polirom: Femei albastre (2013).

Sursa foto: http://translations.observatorcultural.ro/

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: Spirala prejudecăţilor

Publicat de Horea Bacanu 18 Aprilie 2015 Comments Off

Am deschis cartea scrisă de Margaret K. Nydell cu curiozitate pentru ce promitea să conţină, iar titlul este foarte clar – “Ce ştim despre arabi?” – dar şi cu teama de a întâlni o abordare ideologizată în stilul american de după Patriot Act.

După primele cincizeci de pagini am avut răspunsurile, iar cartea a intrat pe nesimţite în categoria celor pe care le citeşti până la final, fără ezitare. Profesor de dialectologie arabă de la Universitatea Georgetown, Margaret K. Nydell nu este un cercetător de laborator al lumii arabe, ci aduce în paginile acestei cărţi documentare o experienţă de o viaţă trăită în ţările aparţinând ariei lumii arabe, servind multă vreme Departamentul de Stat american în Maroc, Arabia Saudită şi Tunisia. Foarte multe dintre întrebările esenţiale despre lumea arabă îşi găsesc răspunsuri în această carte pătrunzătoare, neutră ideologic, foarte bine documentată cu statistici şi cifre de dinamică socio-economică. Şi, surpriză, inclusiv perspectiva psiho-socială asupra societăţii arabe este foarte bine formulată, iar la această parte a cărţii mă voi concentra în acest comentariu, adică la capitolele despre fundamentalismul islamic şi antiamericanism, capitole ce nu conţin ceea ce ne-am aştepta, nu sunt scrise în clişeele mass-media obişnuite, utilizează instrumente de cunoaştere şi noţiuni ştiinţifice şi oferă surpriza unei descrieri a fenomenului relaţiilor dintre arabi şi occidentali în cei mai corecţi termeni ai dinamicii percepţiilor. Adică lasă la o parte orice propagandă despre pericolele ce vin pentru occidentali din lumea arabă şi analizează pătrunzător şi sofisticat realităţi ce nu pot fi descifrate decât prin explicaţiile subiective legate de percepţii şi semnificaţii culturale.

Mai întâi este necesară o minimă precizare a noţiunilor, aşa cum riguros o face şi autoarea. Lumea arabă este formată din 17 ţări (este o acoperire dată de cercetările acestui autor, însă formal, în Liga Arabă sunt 22 de ţări) în care se vorbeşte limba arabă, gruparea lor fiind pe criteriul limbii şi nu al etnicităţii. Şi, mai ales, trebuie să înţelegem foarte exact distincţia dintre arabi şi musulmani (definiţi prin religia lor, islamică). Dacă musulmanii sunt o majoritate în 55 de ţări, cu o populaţie totală de circa un miliard şi jumătate, definiţi prin religia islamică, cea care are cea mai mare rată de extindere din lume, mai ales datorită imigrării (devenind a doua religie, ca membri, atât în Statele Unite cât şi în Europa), arabii sunt aproximativ trei sute de milioane, cu o pondere de 5% creştini sau de alte religii decât cea islamică.

Cele 17 ţări ale lumii arabe sunt grupate în patru zone:

- Magrebul – Maroc, Algeria, Tunisia, Libia

- Africa de Nord-Est – Egipt şi Sudan

- Levantul – Liban, Siria, Iordania, Irak

- Peninsula Arabică – Arabia Saudită, Yemen şi statele Golfului Arab: Kuweit, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi Oman

Este interesantă analiza diferenţelor dintre ţările arabe, pentru o trimitere directă la realităţile prezentului, la noul stat SI, la primăvara arabă desfăşurată în revoluţiile şi convulsiile sociale din Tunisia, Egipt, Siria, şi de curând chiar în criza din Yemen. Între aceste ţări, aparţinând toate lumii arabe, sunt diferenţe importante.

Magrebul, termen care în arabă înseamnă Vestul Arab, constituie o zonă puternic dominată de naţionalismul berber, cel mai important factor politic ce diferenţiază această zonă.

Africa de Nord-Est este săracă, agricolă (Egiptul) şi tribală (Sudanul).

Levantul, zonă din răsăritul Mării Mediterane, grupează ţări cu o populaţie ce îşi are aceleaşi origini semitice, Liban, Siria şi Palestina, şi imediat învecinate acestora sunt Iordania şi Irakul – vechea Mesopotamie – (cu o populaţie cu rădăcini venind din triburile beduinilor).

Peninsula Arabică (denumită şi Al-Jazeera) este adevăratul leagăn al civilizaţiilor semitice în sensul cel mai puternic etnic, care a fost, de-a lungul timpului, cel mai puţin influenţată de contacte cu alte civilizaţii, populaţia rămânând profund tradiţionalistă şi conservatoare, primul semnal despre aceste caracteristici fiind vizibil în vestimentaţie: bărbaţii poartă haine lungi şi o bucată de stofă pe cap, iar femeile sunt îmbrăcate tot în haine lungi, cu văl pe cap, acoperirea feţei fiind destul de răspândită (iar în Arabia Saudită obligatorie). Diferenţele sunt semnificative între statele din Peninsula Arabică: Arabia Saudită este extrem de conservatoare şi este bogată, Yemenul este sărac, iar statele Golfului deţin cele mai mari cote ale nivelului de trai şi averilor acumulate.

Ajungând însă la discutarea sofisticată a profunzimilor culturale ale lumii arabe, descoperim cauze şi factori explicativi ale marilor diferenţe faţă de occident:

Credinţe şi valori:

De exemplu, vesticii tind să considere individul ca punct central al existenţei sociale. Legile se aplică în mod egal fiecăruia, oamenii au dreptul la anumite genuri de intimităţi, iar mediul înconjurător poate fi controlat prin mijloace tehnologice. Toate aceste consideraţii influenţează puternic atât viziunea vesticilor faţă de lumea înconjurătoare, cât şi comportamentul social.

Arabii, caracteristic, gândesc aşa: multe, dacă nu cele mai multe lucruri în viaţă sunt controlate, în cele din urmă, mai degrabă de soartă decât de om. Potrivit concepţiei lor, toată lumea iubeşte copiii, înţălepciunea creşte odată cu vârsta, iar personalităţile înnăscute ale bărbaţilor şi femeilor sunt foarte diferite. Toate acestea joacă un rol important în conturarea culturii arabe.

Prieteni şi străini:

În cultura occidentală, faptele sunt mult mai importante şi mult mai valoroase decât cuvintele. În cultura arabă, o promisiune verbală este la fel de valoroasă ca şi un răspuns favorabil. Dacă evenimentul nu mai are loc, cealaltă persoană nu mai poate fi în întregime responsabilă de nereuşită.

Emoţie şi logică:

Cultura occidentală pune un accent deosebit pe obiectivitate, în timp ce cultura arabă consideră subiectivitatea mai presus de orice.

Un capitol important al culturii arabe tradiţionale este reprezentat de fatalism, conform căruia oamenii nu au nicio putere în controlarea evenimentelor. …

Pentru arabi, fatalismul se bazează pe credinţa că Dumnezeu are controlul direct şi ultimativ asupra a tot ceea ce se întâmplă. Dacă ceva nu merge bine, oamenii nu sunt vinovaţi şi pot, fără nicio justificare, să nu întreprindă nimic pentru schimbarea sau îmbunătăţirea situaţiei, deoarece la mijloc este voinţa Domnului. Prea multă încredere în controlarea evenimentelor reprezintă un semn al aroganţei asociată cu blasfemia.

Realitatea:

Realitatea este ceea ce tu percepi – dacă tu crezi că ceva există, atunci acel ceva este cât se poate de adevărat pentru tine. Dacă selectezi şi reordonezi faptele şi apoi ţi le repeţi destul de des, ele, în cele din urmă, devin realitate ….

Diferenţa dintre vestici şi arabi constă nu în faptul că acestă selecţie are loc, ci în felul în care fiecare face selecţia. Arabii înclină să permită percepţiilor subiective să hotărască ce e real sau nu, şi, astfel, să-şi direcţioneze acţiunile. Aceasta reprezintă o sursă obişnuită de frustrări pentru vestici, care adesea nu înţeleg de ce oamenii din Orientul Mijlociu fac ceea ce fac. Ceea ce nu înseamnă că arbii nu pot fi obiectivi – ba pot. Dar de multe ori există diferenţe în comportamentul lor exterior.

Dacă arabii simt că ceva le ameninţă propria lor demnitate, este posibil ca ei să fie obligaţi să nege acel ceva, chiar dacă li se demonstrează contrariul. Un occidental poate evidenţia uşor lipsurile în argumentaţia lor, dar nu aceasta e importantă. Dacă nu vor să accepte evidenţele, ei le vor respinge şi vor acţiona în conformitate cu propriul punct de vedere asupra situaţiei. Rareori arabii vor recunoaşte deschis că greşesc, mai ales dacă aceasta înseamnă să-şi păteze obrazul.

Pentru arabi onoarea este mai importantă decât faptele.

Dimensiunea umană:

Arabii văd viaţa într-un mod aparte, fiind preocupaţi de oameni şi sentimentele lor. De aceea pun accent  pe factura umană când iau decizii sau analizeayă evenimente. Ei consideră că occidentalii sunt înclinaţi să privească faptele într-un mod mult prea abstract şi teoretic; ca urmare, cei mai mulţi sunt lipsiţi de sensibilitate în faţa semenilor.

Sigur, mai sunt şi multe alte diferenţe între comportamentele şi semnificaţiile acordate de occidentali şi de arabi (cum discută probleme personale, subiectele sensibile despre politică şi religie, distanţa necesară unui dialog direct, gestica specifică, diferenţele de gen, drepturile politice, poligamia, convenţiile sociale, bunele maniere şi eticheta, structura socială, căsătoria, divorţul, familia, elocinţa, limbajul şi credinţa arabă în puterea cuvintelor de a afecta evenimentele ulterioare).

Până la acest stadiu al materialului documentar s-au structurat primele zece capitole ale cărţii, care sunt, de fapt, pregătitoare pentru cele două capitole ce urmează, miezul acestei cărţi.

În partea dedicată Fundamentalismului islamic (islamism militant sau politic), se arată fără nicio urmă de îndoială faptul că acesta reprezintă doar o manifestare politică şi socială, fără să aparţină corpului central al religiei islamice.

Musulmanii obişnuiţi, “celelalte 99 de procente”,  nu îi consideră pe creştini sau evrei infideli sau necredincioşi. Nu ar face asta, aşa cum nici noi, occidentalii obişnuiţi, nu am folosi în privinţa lor termenii stânjenitori şi depreciatori ai epocii Criciadelor. În 40 de ani nu am auzit nici măcar o dată acest termen folosit de musulmanii de pe stradă pentru a-i caracteriza pe occidentali ori societăţile şi instituţiile lor.

Musulmanii nu pot iniţia un atac pe care să-l numească Jihad. El trebuie proclamat numai ca autoapărare. Extremiştii consideră însă că, de vreme ce Vestul nu încetează să-i asuprească, ei se justifică prin Jihadul de autoapărare.

Jihadul nu este unul din cei cinci stâlpi ai islamului (Declamarea Declaraţiei de Credinţă, Rugăciuni de cinci ori pe zi, Acte de caritate pentru nevoiaşi, Postul în luna Ramadanului, Pelerinajul la Mecca) şi nici nu reprezintă reazemul de bază al religiei, indiferent de perspectiva occidentalilor…..Dar a fost şi va rămâne o datorie a musulmanilor de a se angaja într-o luptă pe toate planurile – moral, spiritual şi politic, cu scopul de a făuri o societate dreaptă şi decentă.

Relaţia reciprocă dintre percepţiile arabe şi cele americane este surprinsă plecând de la datele de sondaj actuale: gradul de aprobare globală a Statelor Unite este situat în Ţările Arabe între 2% în Egipt şi 20% în Liban, cu 4% în Maroc, 11% în Emiratele Arabe Unite, 15% în Iordania. Adică cifre dezastruoase. Explicaţiile acestor nivele minimale în percepţiile globale despre Statele Unite se referă la politica externă americană:

Din ambele părţi, sentimentele antiamericane şi antiarabo-musulmane se bazează tot atât de mult şi pe percepţii şi pe realitate; e important cine şi ce fel de persoane ascultă şi la ce fel de concluzii au ajuns. Ambele părţi generalizează, şi până acum, fiecare şi-a format deja o părere în mare parte negativă, o imagine stereotipă despre cealaltă. Deşi oamenii nu cunosc nimic despre o regiune şi despre locuitorii săi, ei sunt nevoiţi să de mass-media pentru a-şi forma convingerile.

Iar spirala percepţiilor, care se alimentează antitetic şi evoluează amplificându-se reciproc între arabi şi americani, poate să ducă la realităţi percepute ce nu mai au nicio legătură cu viaţa de zi cu zi a americanilor şi arabilor.

Arabii ajung să fie supăraţi pentru că operaţiunile militare şi nemilitare desfăşurate de SUA în Orientul Mijlociu sunt percepute de localnici ca un amestec american în regiunea lor. O relatare The Washington Post din 11 iulie 2004 sub tilul: “CIA Insider: The Threat We Refuse to Get” arată:

În ceea ce priveşte modul de confruntare cu ameninţările Islamului, unul dintre cele mai mari pericole pentru americani este să continue să creadă – impulsionaţi de liderii Americii – că musulmanii ne urăsc şi ne atacă pentru ceea ce suntem şi gândim şi nu pentru ceea ce facem… America este detestată şi atacată, deoarece musulmanii consideră că ei ştiu precis ce fac Statele Unite în lumea arabă.

La rândul lor, americanii sunt şi ei supăraţi, pentru că percep aşa-zisul atac la valorile americane:

Ei urăsc libertatea noastră, valorile şi felul nostru de viaţă.

Ei detestă succesul nostru.

Ei nu ştiu destule despre noi.

Antiamericanismul este o scuză.

Am avut parte de o lungă istorie a urii.

Şi totuşi, dincolo de prejudecăţi, cultura americană este apreciată de arabi (peste 80% din arabi iubesc muzica, filmele, hainele americane, valorile democraţiei şi libertăţii, iar aproape 70% îşi doresc să cunoască sau să întâlnească americani), iar potenţialul cel mai ridicat de emigrare al arabilor se îndreaptă tot spre Occident, Europa şi America. Iar majoritatea populaţiilor din ţările arabe cred că democraţia de tip occidental ar funcţiona şi la ei (primăvara arabă a venit pe acest fundal de socio-dinamică pro-democratică):

În Iordania, peste 90% din numărul strudenţilor consideră că învăţăturile islamului nu vin în contradicţie cu demorcaţia sau drepturile omului.

Multe ţări din lumea arabă nu sunt pregătite însă de democraţie, iar acest fir roşu al clasificării ţărilor în funcţie de decalajul resurselor pentru democraţie este un bun indicator al evoluţiei pe viitor al ţărilor arabe:

Numeroşi americani, când se gândesc la democraţie, o analizează prin prisma propriei experienţe, ce este şi ce înseamnă. Dar pentru că o democraţie să funcţioneze sunt necesare câteva lucruri: cetăţeni informaţi (cu un nivel rezonabil al ştiinţei de carte), încredere în opoziţie (vor renunţa la putere dacă nu vor fi votaţi) şi o identitate naţională ce depăşeşte devotamentul faţă de rude, triburi, religie sau origine etnică. Ceea ce este dificial în Orientul Mijlociu, unde multe graniţe au fost trasate arbitrar şi incorect la sfârşitul Primului Război Mondial de către Anglia şi Franţa, după ce au preluat controlul în regiune. Ca urmare, s-a ajuns la formarea unor naţiuni din oameni care nu aveau nicio dorinţă să fie uniţi. Pentru prima dată, popoarele din Orientul Mijlociu s-au descoperit caracterizate prin geografie. Chiar şi astăzi, nu putem considera graniţele din zonă ca fiind fixate.

Nimeni nu spune că arabii nu-şi doresc demoraţia, ca ideal; mai degrabă se poate spune că aceste condiţii nu se întrunesc încă în ţările lor. Probabil că nici democraţia nu va fi prea curând atinsă. Reformele ce privesc pluralismul, autoritatea legii, responsabilitatea vor apărea prin efortul vechilor elite din fiecare ţară.

Mi-au atras atenţia câteva cifre ale prezenţei musulmanilor în SUA: din cei cinci milioane de musulmani ce trăiesc în SUA, aproximativ 25% sunt arabi, 33% au originea sud-asiatică (India, Pakistan, Bangladesh), 30% sunt negri americani, iar restul sunt Africa sau Asia de Sud-Est. Peste zece mii de musulmani servesc în armata SUA.

Toate percepţiile antagonice ori evaluările favorabile reciproce dintre arabi şi occidentali sunt speculate de liderii lumii pentru jocuri strategice şi sunt folosite ca pretexte în conflicte geo-strategice şi pentru resurse. Învârtirea acestei spirale a prejudecăţilor în mâna unora dintre liderii politici şi militari ai lumii chiar ajunge să potenţeze terorismul instituţionalizat, aşa cum este şi în cazul SI.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Gabriel Liiceanu și Dan C. Mihăilescu vin în premieră la Bookfest Timișoara

Publicat de Pagini de Cultura 21 Martie 2015 Comments Off

Salonul de Carte Bookfest, singurul eveniment expozițional care mai promovează cartea în Timișoara, revine în perioada 26-29 martie 2015, în oraşul de pe Bega. În cele patru zile de sărbătoare a cărții, vizitatorii vor avea ocazia să se întâlnească cu cele mai importante titluri ale momentului, cât și cu unii dintre cei mai memorabili autori.

Printre invitații de marcă ai celei de-a IV-a ediții Bookfest Timișoara se numără Gabriel Liiceanu, cunoscutul eseist și fondator al Editurii Humanitas, care va vorbi și despre cel mai recent volum al său, Declarație de iubire, care grupează amintiri despre cei care l-au construit și i-au influențat destinul (dintre care amintim pe Monica şi Virgil Ierunca, Constantin Noica, Petru Creţia, Mihail Sebastian, Henri Wald, Andrei Pleşu, Horia Bernea).

Binecunoscutul critic literar Dan C. Mihăilescu va veni la Bookfest Timișoara pentru a-și prezenta volumul Castelul, biblioteca și pușcăria în care vorbește despre „feminitatea încoronată, nobleţea superb, infantil sau parşiv alintată…”. În acest opus original despre feminitate cititorul va întâlni exemple precum Regina Maria, Maria Cantacuzino-Enescu, Zoe Cămărăşescu, Cella Delavrancea, Alice Voinescu, Jeni Acterian, Pia Pillat, Cornelia Pillat, Annie Bentoiu, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, Lena Constante, Adriana Georgescu, Oana Orlea, Aniţa Nandriş.

Printre autorii locali ce vor încânta publicul se vor număra Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Gabriela Glăvan, Irina Diana Mădroane, Simona Constantinovici, Dan D. Lazea, Cristina Chevereșan, Adina Baya.

Cei care vor hotărî să poposească printre cărți vor avea ocazia să intre gratuit la cinematograful de artă Bookfest, unde vor putea viziona filme de artă, premiate la festivalurile internaționale. Peliculele vor fi proiectate în Sala Europa din cadrul Centrului de Afaceri Timișoara.

Evenimentul va avea loc la Centrul Regional de Afaceri Timișoara (CRAFT) din Bd-ul Eroilor de la Tisa nr. 22 (vizavi de Sala Olimpia). Intrarea în cadrul salonului, cât și la evenimentele ce vor avea loc în perioada acestuia, va fi gratuită. Programul de vizitare este între 10:00-20:00, zilnic.

Evenimentul este organizat de Asociația Editorilor din România, sub egida Federaţiei Editorilor din România, și este co-finanțat de Consiliul Județean Timiș și Consiliul Local Timișoara.

CARTEA DE SÂMBĂTĂ: 89 de grame

Publicat de Horea Bacanu 14 Martie 2015 Comments Off

Lumea este o carte ce se rescrie la infinit. Această afirmaţie universală a lui Jorge Luis Borges se află pe contracoperta cărţii aproape imponderabile a lui Jorge Luis Borges, numită în cheie mistică, lingvistică, numerologică şi ficţional-magică “Aleph”.

Despre carte

În prima sa ediţie, “Aleph” a cuprins treisprezece povestiri, dintre care doar două nu aparţin genului fantastic. Mai apoi, la ediţia din 1952, s-au adăugat încă patru povestiri, care fac o colecţie de şaptesprezece proze scurte borgesiene, fundament al babelului literar modern.

De aici începe povestea numerologică a acestei cărţi. Adică de la cele treisprezece povestiri scurte, completate cu patru povestiri noi, despre care Borges scrie un Epilog critic, atât de critic precum va fi chiar apariţia modernă a autorului în ultima dintre povestiri (cu siguranţă veţi ţine minte această apariţie a autorului în rândurile propriei scrieri, dar despre asta amân comentariul pentru partea a doua şi a treia a acestui text):

“Epilog.

În afară de Emma Zunz, (al cărei subiect minunat, cu mult superior tratării lui nesigure, mi-a fost dat de Cecilia Ingenieros) şi Povestea războiniucului şi a captivei, care-şi propune să interpreteze două fapte vrednice de crezare, povestirile din această carte aparţin genului fantastic. Dintre toate, prima este cea mai elaborată; tema ei este efectul pe care nemurirea l-ar avea asupra oamenilor. Această schiţă de etică pentru nemuritori e urmată de Mortul: aici, Azevedo Bandeira e un bărbat din Rivera ori din Cerro Largo şi, totodată, o divinitate rudimentară, o versiune mulatră şi necioplită a neasemuitului Sunday plăsmuit de Chesterton (În capitolul XXIX din Decline and Fall of the Roman Empire se povesteşte destinul unui om care seamănă cu cel al lui Otalora, dar mult mai măreţ şi mai greu de crezut). Despre Teologi e de ajuns să spun că e un vis, un vis mai curând melancolic, despre identitatea personală; despre Biografia lui Tadeo Isidoro Cruz, că e un comentariu la Martin Fiero. Unui tablou de Watts, pictat în 1896, îi datorez Casa lui Asterion şi caracterul sărmanului protagonist. Cealaltă moarte e o plăsmuire fantastică despre timp, pe care am urzit-o în lumina unor raţionamente ale lui Piere Damiani. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, nimeni nu şi-a dorit mai mult ca mine ca Germania să fie înfrântă, dar, în acelaşi timp, nimeni n-a putut simţi mai dureros ca mine tragedia destinului german; Deutsches Requiem încearcă să înţeleagă acest destin, pe care n-au fost în stare să-l plângă, ba nici măcar să-l bănuiască germanofilii nostri, care nu ştiu nimic despre Germania. Scriptura Zeului a fost judecată cu multă generozitate; jaguarul m-a silit să pun în gura unui preot al piramidei din Qaholom argumente ale cabaliştilor ori ale teologilor. În Zahirul şi Apleph cred că se poate observa o influenţă a povestirii The Crystal Egg (1899) de Wells.

Post-scriptum din 1952. În această reeditare am introdus patru povestiri noi. Abenjacan el Bojari, ucis în labirintul său nu este (mi s-a spus) vrednică de luare-aminte, în pofida titlului său înfiorător. Putem socoti că e o variaţiune la Cei doi regi şi cele două labirinturi, pe care copiştii au intercalat-o în cartea celor O mie şi una de nopţi şi pe care, din precauţie, Galland a omis-o. Cât despre Aşteptarea, pot să vă spun că a fost sugerată de o cronică poliţistă pe care Alfredo Doblas mi-a citit-o acum vreo zece ani, pe când catalogam împreună un vraf de cărţi după Manualul Institutului Bibliografic din Bruxelles, cod pe care l-am uitat cu totul, în afară de faptul că lui Dumnezeu îi corespundea numărul 231. Bărbatul din cronică era un turc; eu am făcut din el un italian, pentru a-l înţelege mai uşor. Imaginea fugară, ce revenea adesea în mintea mea, a unei curţi interminabile cu camere de închiriat, din colţul străzii Parana, din Buenos Aires, mi-a oferit povestea intitulată Omul din prag; am situat acţiunea în India pentru ca neverosimilul să fie tolerabil.”

Despre Borges, despre centru

Nu voi face trimiteri la primele şaisprezece povestiri scurte. Doar despre ultima dintre povestiri, “Aleph”, voi spune că se deschide cu o mostră de scris elaborat, frazat lung, incredibil de curgător, exemplar text din cliclul marilor debuturi ale povestirilor moderne (atenţie la temperatura anotimpului din perioada ce este amintită):

“În dimineaţa toridă de februarie în care a murit Beatriz Viterbo, după chinuri îngrozitoare care n-au coborât nicio clipă la nivelul de prost-gust al sentimentalismului ori al spaimei, am băgat de seamă că pe panourile de metal pentru reclame din Piaţa Constituţiei fusese schimbat un afiş pentru ţigări din tutun galben; faptul acesta m-a durut, fiindcă mi-am dat seama că vastul şi schimbătorul univers începuse să se depărteze de ea şi că această schimbare era prima dintr-o serie nesfârşită.”

În această ultimă povestire din carte, există cu adevărat un centru. El este chiar la pagina 163, acolo unde autorul, chiar el, Borges (modernul), se întâlneşte cu Aleph-ul (greutatea universului cuprins într-o sferă de doar doi-trei centimetri), descriindu-şi starea:

“Acum ajung la inefabilul centru al povestirii mele; de aici începe disperarea mea de scriitor. Orice limbaj e un alfabet de simboluri a cărui utilizare presupune un trecut pe care interlocutorii trebuie să-l cunoască: cum să transmiţi altora infinitul Aleph, pe care memoria mea înfiorată de teamă abia îl poate cuprinde? Într-un moment de cumpănă similar, misticii apelează la simboluri: pentru a-l numi pe Dumnezeu, un persan vorbeşte despre o pasăre care, într-un fel, e toate păsările. Alanus de Insulis vorbeşte despre o sferă al cărui centru se află pretutindeni, iar circumferinţa nu se află nicăieri; Iezechiel vorbeşte despre un înger cu patru feţe care se îndreaptă în acelaşi timp spre Răsărit şi spre Apus, spre Miazănoapte şi spre Miazăzi. (Nu pomenesc la întâmplare aceste analogii neînţelese; au, desigur, o legătură cu Aleph-ul). Poate că zeii n-or să mă oprească să descopăr un chip echivalent, dar mărturia scrisă ar fi contaminată de literatură şi de falsitate. Iar problema fundamentală, de altfel, nu poate fi dezlegată: cum ar putea fi enumerat, măcar în parte, un ansamblu infinit? În acea clipă necuprinsă am văzut milioane de lucruri plăcute sau înspăimântătoare; nici unul nu m-a uimit mai tare decât faptul că toate ocupau acelaşi punct, fără a se suprapune şi fără a fi transparente. Ceea ce mi-au văzut ochii a fost simultan, pe când ceea ce transcriu e succesiv, fiindcă numai aşa îngăduie limbajul. Totuşi, o să încerc să surprind ceva.

În  partea de jos a treptei, în dreapta, am văzut o mică sferă în ape, de o strălucire orbitoare. La început am crezut că se învârteşte; pe urmă mi-am dat seama că acestă mişcare era o iluzie provocată de ameţitoarele spectacole pe care le cuprindea. Diametrul Aleph-ului să tot fi fost de vreo doi-trei centimetri, dar spaţiul cosmic era întreg acolo, fără să-şi fi micşorat dimensiunile impresionante. Fiecare lucru (bunăoară, cristalul de oglindă) era nenumărate lucruri, fiindcă eu îl vedeam desluşit, din toate punctele universului. Am văzut marea necuprinsă, am văzut revărsatul zorilor şi asfinţitul, am văzut mulţimile Americii, am văzut o pânză de păianjen argintie în vârful unei piramide negre, am văzut un labirint năruit (era Londra), am văzut nenumăraţi ochi deschişi scrutându-se în mine ca într-o oglindă, am văzut toate oglinzile de pe pământ şi nici una nu mi-a înapoiat chipul, am văzut într-o curte din strada Soler aceleaşi dale pe care acum treizeci de ani le-am văzut în vestibulul unei case din Fray Bentos, am văzut ciorchini, zăpadă, filoane de metale, vapori de apă, am văzut înalte pustiuri ecuatoriale şi fiecare fir de nisip din care sunt alcătuite, am văzut în Inverness o femeie pe care nu pot s-o uit, am văzut pletele răsfirate, trupul zvelt, am văzut un cancer de sân, am văzut un petic de pământ ars pe o potecă unde înainte era un copac, am văzut o casă din Adrogue, un exemplar din prima versiune englezească a lui Pliniu, realizată de Philemon Holland, am văzut în acelaşi timp fiecare literă de pe fiecare pagină (încă de mic mă minunam că literele unui volum închis nu se amestecă şi nu se împrăştie în timpul nopţii), am văzut noaptea şi ziua în faţă, am văzut un apus de soare la Queretaro care părea să răsfrângă culorile unui trandafir de Bengal, am văzut un iatac pustiu, am văzut, într-un cabinet din Alkmaar, un glob pământesc între două oglinzi care-l multiplicau la nesfârşit, am văzut cai cu coamele în vânt pe  o plajă de la Marea Caspică în zori, am văzut delicata încheietură a unei mâini, i-am văzut pe supravieţuitorii unei bătălii trimiţând epistole, am văzut într-o vitrină din Mirzapur un pachet de cărţi de joc spaniole, am văzut umbrele alungite ale  unor ferigi într-o seră, am văzut tigri, pistoane, bizoni, talazuri şi oştiri, am văzut toate furnicile care există pe pământ, am văzut un astrolab persan, am văzut într-un sertar de birou (şi scrisul m-a înfiorat) scrisori neruşinate, cu neputinţă de crezut, cu amănunte precise, pe care Beatriz i le trimisese lui Carlos Argentino, am văzut un monument îndrăgit din Chacarita, am văzut înspăimântătoarea relicvă a fiinţei încântătoare care fusese Beatriz Viterbo, am văzut circulaţia sângelui meu vâscos şi mohorât, am văzut păienjenişul iubirii şi putreziciunea morţii, am văzut Aleph-ul, din toate punctele de vedere, am văzut în Aleph pământul, mi-am văzut chipul şi măruntaiele, am văzut chipul tău şi m-a cuprins ameţeala şi m-a podidit plânsul, fiindcă ochii mei văzuseră acest obiect tainic şi ipotetic, al cărui nume îl uzurpă oamenii, dar pe care niciun om nu l-a privit: universul cu neputinţă de plăsmuit.”

Despre ficţiune şi despre Aleph-ul fals

Personajul Borges se destăinuie la finalul acestei scurte şi totale povestiri:

“Ţin să adaug două observaţii: una, despre natura Aleph-ului; cealaltă, despre numele său. Acesta, cum se ştie, este numele primei litere din alfabetul limbii sacre. Aplicarea sa la discul din povestirea mea nu pare a fi întâmplătoare. Pentru Cabală, această literă reprezintă En Soph, divinitatea nelimitată şi pură; s-a mai spus că are forma unui om care arată cerul şi pământul, pentru a ne atrage atenţia că lumea de jos e oglinda şi harta celei de sus; pentru Mengenlehre este simbolul numerelor transfinite, în care întregul nu e mai mare decât una dintre părţile sale. Aş fi vrut să ştiu un lucru: oare Carlos Argentino a ales singur acest nume ori citise despre el, aplicat la alt punct la care converg toate punctele, într-unul dintre nenumăratele texte pe care Aleph-ul din casa lui i le-a dezvăluit? Oricât de necrezut ar părea, cred că există (ori a existat) un alt Aleph, cred că Apleph-ul din strada Garay era un Apleph fals….

Oare există un Apleph în adâncul pietrei? Oare l-am văzut atunci când am văzut toate lucrurile şi le-am uitat? Mintea noastră e poroasă faţă de uitare; eu însumi, ca urmare a eroziunii tragice a anilor, falsific şi pierd trăsăturile Beatricei.”

Nu am găsit nimic mai simplu şi mai rotund scris decât este acestă magică povestire despre centru, centrul pe care îl caută fiecare om. Îl caută în trecerile consecutive ori simultane (depinde de fiecare), în imaginea dintre fiecare nouă clipire a pleoapelor, în distanţa de lumină dintre zi şi noapte, între sentimentalismele de tinereţe şi nostalgiile de bătrâneţe, în viaţa dintre naştere şi moarte, în trecerea dintre anotimpuri, în simplitatea şirului numerelor perfecte, între ceea ce comunică oamenii cu charismă (alternând emoţia caldă cu raţiunea cea rece), în alăturarea verdelui de tulpină cu roşul din petale, în cercul viu dintre capătul din pământ al rădăcinilor şi vărfurile frunzelor copacilor, în atracţia dintre Soare şi Lună.

Am avut curiozitatea să văd ce greutate are acestă carte rară scrisă de Borges, în ediţia sa de buzunar, tipărită de Polirom, cu tot cu ultimul său capitol, în care se află şi Aleph-ul, purtând toată greutatea universului în el (descoperită ca prin minune de Higgs). Are 89 de grame. Greutate numerologică şi ficţională aproape perfectă, cu puţin peste ceea ce ne-am fi aşteptat oricare dintre noi, chiar şi cei ce au foarte multă imaginaţie.

http://horeabacanu.blogspot.ro/

Zilele Filmului de Umor, pentru a zecea oară la Timișoara

Serile de vară se împacă bine cu o doză de umor franțuzesc! Zilele Filmului de Umor au loc între 28 și 30 iunie la Grădina Capitol!

Nume sonore ale creației muzicale contemporane, la Fête de la musique 2019

Institutul Francez din Timișoara vă invită din nou să marcați începutul verii prin muzică! Capul de afiș al ediției – Arnaud Rebotini.

FEST Outdoor aduce zburători și iluzii optice pe platoul din fața Teatrului Național din Timișoara

Teatrul Național propune publicului o serie de 6 show-uri spectaculoase în aer liber, reunite sub umbrela FEST-FDR2019.

Actorii Vlad Ivanov, Maria Drăguş şi Mălina Manovici, în juriul Festivalului Ceau, Cinema!

Cea de-a şasea ediţie a Festivalului Ceau, Cinema! va avea loc între 18 şi 21 iulie la Timişoara şi Gottlob.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015