• Cultura nu înseamna sa citesti mult,
  • nici sa stii multe; înseamna sa cunosti mult.
  • Fernando Pessoa

În dialog cu Maestrul Peter Oschanitzky, în pragul aniversării a 50 de ani de activitate artistică

Într-adevăr, pentru orice orchestră, revenirea Maestrului Peter Oschanitzky la pupitrul dirijoral e întotdeauna un prilej de bucurie. O personalitate caldă şi aleasă, Maestrul Oschanitzky a găsit balansul dintre profesionalism şi prietenie, realizând concerte şi spectacole cât mai aproape de perfecţiunea artistică într-o atmosferă care i-a adus atât respectul muzicienilor cât şi aprecierea publicului. O jumătate de secol de activitate artistică relevă o personalitate distinsă, sculptată de-a lungul anilor presăraţi cu succes sau cu dificultăţi şi obstacole, dar întotdeauna determinată spre a transmite fiecărui spectator şi ascultător mesajul atât de necesar al muzicii.

În cadrul unei Gale aparte, Maestrul Peter Oschanitzky va fi sărbătorit vineri, 9 octombrie 2015, la Opera Naţională Română Timişoara, atât de colectivul Operei, cât şi de spectatorii pe care i-a încântat de-a lungul carierei sale.

* * *

Cum aţi început să faceţi muzică? Părinţii dumneavoastră aveau alte aşteptări? Aţi întâmpinat dificultăţi pe parcursul formării dumneavoastră?

Muzica a început în familie – de ce spun asta: tatăl a fost compozitor, mama coristă în corul Operei – am crescut într-o atmosferă de muzicieni. Hotărârea luată de mine spre muzică a fost foarte discutabilă, fiindcă şi fratele meu a lucrat şi a fost tot în domeniul muzical, pianist excepţional şi cunoscut compozitor de jazz şi nu numai. Astfel tatăl meu, când a fost momentul meu să aleg a spus orice numai nu muzica, adică orice altă meserie serioasă. Dar eu eram hotărât de mic să îmbrăţişez şi eu domeniul muzical şi m-am gândit aşa: compozitori au fost, pianişti au fost, voce n-am şi am zis: dirijatul. Şi într-adevăr  pot să zic că de mic copil m-a preocupat această meserie, ascultând enorm de multă muzică şi urmărind partituri. Totuşi, când m-am hotărât s-a ridicat o problemă. În primul rând, în anii 1959-1960 când am terminat eu liceul Lenau, în acel an tatăl meu a fost dat afară din servici pe motive politice iar fratele meu în acelaşi an a fost exmatriculat din anul 4 de la facultate deoarece cântase jazz la o ambasadă care nu era socialistă şi dacă aş fi mers atunci într-o instituţie de muzică, din cauza acestor probleme nu aş fi fost luat în seamă. A doua problemă: la vremea aceea nu exista nicio clasă de dirijat în România, exista doar clasa de compoziţie-muzicologie, fără dirijat. S-a înfiinţat în schimb la Timişoara Institutul Pedagogic de Muzică, de 3 ani, dar era numai pentru pedagogie. Pot să vă spun totuşi că Institutul avea la vremea aceea profesori care erau nume cunoscute în zona aceasta: Nicolae Ursu, Vasile Ijac, Ioan Odrobot, Lucian Surlaşiu ca decan al Facultăţii, Ion Românu şi alţii. Acestea erau nume foarte cunoscute ca specialişti în muzică. După ce am terminat acest institut am fost 5 ani profesor de muzică la Caransebeş, la Liceul nr. 2 şi la Şcoala de Muzică. Apoi în 1970 am aflat că s-a deschis la Bucureşti secţia de drijat şi în 1971 m-am hotărât să mă înscriu la Bucuresti, la clasa Maestrului Constantin Bugianu. În această secţie de dirijat, printre colegii mei de facultate se aflau nume care astăzi conduc viaţa muzicală din România: Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Cristian Brâncuşi, Bujor Hoinic.

Au fost momente când v-aţi gândit că puteaţi opta pentru o altă carieră?

Nu, dar au fost momente când m-am gândit că aş fi putut fi mai curajos şi mai îndrăzneţ şi aş fi putut face o carieră în altă parte, puteam rămâne în Italia sau Germania.

Ce v-a determinat să nu plecaţi?

În primul rând familia, mama era singură şi m-am gândit că dacă rămân afară ea nu poate veni, pentru că nu se circula liber pe vremea aceea. Principalul motiv cred că a fost faptul că eu nu eram hotărât dacă să risc să rămân acolo şi să văd ce se întâmplă.

Regretaţi?

Nu, şi dacă ar fi să o iau de la început tot aşa aş face.

Care au fost factorii care v-au determinat să continuaţi studiul şi să faceţi muzică în pofida tuturor dificultăţilor?

Cred că în primul rând este şi o predestinare. Pe undeva, nu ştiu dacă neapărat ca intelect am hotărât să fac muzică, ci pur şi simplu m-am simţit atras pentru muzică şi pentru această meserie de dirijor care prin alţi oameni încearcă să realizeze propria interpretare a unei lucrări. Din toate meseriile, cea mai grea meserie şi cea mai dificilă de realizat este cea de dirijor, pentru că oricare alt muzician realizează ceea ce ştie el şi ceea ce poate el. Dirijorul degeaba are în cap o mie de lucruri pentru că el nu se aude, eventual se vede şi se comentează gestica lui, dar el nu poate interpreta fără a avea în faţa sa o masă de oameni. Şi lucrând cu oameni, fiecare este o individualitate, fiecare are personalitatea lui, iar eu vin cu o concepţie, iar prin diferite metode trebuie să îi conving să cânte ceea ce aş vrea eu să realizez. Astfel transmiterea cunoştinţelor mele nu este directă, ci eu arăt publicului prin alţii ce aş fi vrut să realizez – eu lucrez prin intermediari.

Cum se poate transforma o orchestră dintr-un colectiv de muzicieni individuali, cu personalităţi proprii şi diferite,  într-o gândire omogenă, unitară?

Asta e foarte greu. Şi n-aş putea să dau o metodă standard, un stas, că aşa se face. Acesta e cel mai dificil lucru al dirijorului – partea tehnică şi partea de ştiinţă se poate învăţa. Problema începe la un dirijor când are un contact cu un ansamblu – şi metodele diferă de la dirijor la dirijor. Pot spune doar părerea mea personală – un singur lucru am învăţat în munca cu orchestra şi ansamblurile: muzica nu se poate face din obligaţie. Eu nu pot merge în faţa unui ansamblu să le spun că sunt obligaţi să cânte deoarece iau un salariu, nici să fiu prea sever, insuportabil. Un dirijor trebuie să ceară, să repete, dar nu trebuie să treacă în extrema cealaltă, căci rezultatul va fi spre rău. Cel mai bun lucru este să-i convingi pe cei cu care lucrezi că împreună trebuie să realizaţi o lucrare cât mai perfectă din punct de vedere interpretativ şi această lucrare să fie transmisă publicului, care este sau nu este, va fi sau nu va fi încântat de ceea ce s-a realizat. Şi mai am un fix: niciodată nu m-a încântat sau nu m-am bazat pe aprecieri ale criticilor muzicali, pentru  că fiecare poate avea părerea lui despre o lucrare şi poate fi sau nu de acord cu ceea ce am făcut. Pentru mine ca dirijor, cea mai mare mulţumire este când un ansamblu, atunci când mă întorc la pupitru, îmi spune: „Maestre, abia am aşteptat să reveniţi!”. Orchestra comentează: îşi face o părere şi rămâne cu aceea şi pot să spun că la Orchestra din Timişoara, o generaţie din orchestră s-a schimbat, cei noi sunt tineri, iar aceşti tineri nu mă cunoşteau personal dinainte, dar când am venit au ştiut că acesta e un om simpatic, cu acesta se poate lucra, cu toate că am fost criticat uneori că sunt prea moale.

Care sunt diferenţele între a dirija un concert la filarmonică sau un spectacol de operă?

Sunt două căi pentru un dirijor, ce preferă: filarmonica, unde el este pe scenă, în faţa publicului, sau opera, unde e în fosă iar cei aplaudaţi sunt pe scenă. Sigur că dirijorii preferă filarmonica, dar în istorie, de-a lungul timpului, dirijorii mari, Toscanini, Karajan, Bernstein, au pornit de la operă spre filarmonică, pentru că drumul invers nu există, sau există, dar cu riscuri. Dirijorul la filarmonică face o săptămână repetiţii cu o orchestră, îşi impune părerea iar în concert orchestra execută ceea ce a cerut el, în mare. La operă, în primul rând, acesta lângă orchestră are solişti, cor, ansamblu de balet, regie – sunt mult mai multe elemente pe care el trebuie să le cunoască. Eu ca dirijor de operă la repetiţii mă impun şi cer un anumit fel de interpretare a lucrării respective şi după ce am repetat şi ne-am înţeles vine spectacolul iar în spectacol din ce am repetat se păstrează doar un anumit procent. De ce? Fiindcă fiecare persoană poate avea în ziua respectivă o stare, personală sau fizică, care nu îi permite să interpreteze într-o anumită manieră. Eu trebuie să simt, ca dirijor, că solistul cutare sau cutare este sau nu în voce, iar datoria mea este să las din orgoliile mele personale, din ce am cerut, şi să mă adaptez pe moment. După părerea mea, publicul nu are voie să vadă o neconcordanţă între ceea ce dirijez eu şi ceea ce se cântă, eu trebuie să caut să duc spectacolul până la sfârşit cât mai pefect şi cât mai bine.

La ora actuală se fac compromisuri în muzică?

Compromisuri se fac, nu în muzică, în sensul că partitura se respectă, dar se fac compromisuri pe scenă, în ce priveşte montarea. Din păcate se fac compromisuri şi din păcate în defavoarea spectacolului. Nu sunt împotriva concepţiilor moderne, numai acest modernism trebuie să respecte totuşi stilul, atmosfera, conceptul în care s-a scris lucrarea. Eu nu pot face o Traviata în blugi, sau Carmen în care toreadorul este boxer şi apare pe scenă cu mănuşi de box. Acestea sunt lucruri care depăşesc o limită care este în defavoarea spectacolului. Din păcate există un public care este atras de astfel de concepte. Eu pot să transmit publicului un mesaj, dar prin mijloace artistice, specifice spectacolului, fără a deveni însă ordinar. Fiindcă se uită care este scopul nostru şi al spectacolului: scopul este educativ. Noi educăm un public, spre frumos, spre artă, iar aspecte scenice groteşti, obscene, nu au ce căuta pe scenă. Spre fericire, muzica nu se poate moderniza, Traviata cum a scris-o Verdi nu se poate schimba, doar dacă aş orchestra-o eu cu saxofoane şi ariile combinate cu rap şi ţipete, dar din fericire nimeni nu a intervenit încă astfel în muzică.

De ce există diferite versiuni de interpretare la diferiţi dirijori? Ce înseamnă a interpreta pentru un dirijor?

Dirijorul are un dat în faţa lui: partitura, din care el nu poate să iasă, care trebuie respectată strict. Dar, pe partitură, are elemente scrise, tempo, dinamică, echilibru sonor, ce e important sau mai puţin important – elemente care sunt relativ date. De pildă, eu văd o lucrare pe care scrie Allegro, care e relativ, metronomul îmi arată Allegro de la 100 la 140. Desigur, un dirijor, când se pregăteşte pentru dirijorat, se documentează tot timpul pentru a se apropia cât mai mult de epoca în care s-a scris lucrarea. Azi se fac nişte greşeli: de exemplu, Allegro de Mozart nu poate fi egal cu Allegro de Ceaikovski, pentru că între timp epoca s-a schimbat. Dirijorul încearcă să se apropie tot mai mult de stil, de epocă, nu doar de muzică, ci şi din punct de vedere istoric, căci toate aceste elemente îi dau o viziune mai clară şi astfel el adaptează şi muzica la acea perioadă în care ea a fost compusă. A interpreta înseamnă că dirijorul, după ce a studiat partitura, o trece prin personalitatea lui, punându-şi anumite amprente asupra ei.

Aparte de asta, eu aş interzice în sala de concert caietele program care explică conţinutul lucrării, care povestesc ce a vrut să spună compozitorul (a se vedea diferitele concepţii asupra Simfoniei a cincea de Beethoven). Pentru că de fapt aceasta este frumuseţea muzicii: că lasă deschis un spectru foarte larg în care fiecare om care vine la concert poate veni cu o stare, cu o pregătire muzicală, cu un nivel de cunoştinţe – fiecare e un individ, dar muzica se adresează fiecăruia şi fiecare îşi va găsi echivalentul în ceea ce simte în momentul în care aude muzica. Acesta e aspectul cel mai frumos al muzicii. Se poate vorbi despre muzică, dar numai în termeni foarte generali: că există o muzică optimistă, veselă, sau există o muzică tristă, deprimantă sau o muzică dansantă. Acestea sunt lucruri care se pot deosebi, deoarece în niciun caz cineva care va asculta Marşul Funebru din Beethoven nu va spune ce această muzică l-a înveselit. Muzica are în mare nişte coordonate pe care le exprimă, bucurie sau fericire sau tristeţe, rău, boală, dar acestea sunt sentimente mari. Dincolo de ele, muzica are acest mare farmec de a se exprima oricui şi de a transmite altceva fiecărei persoane în parte.

Aveţi o lucrare, sau mai multe, care v-au schimbat radical concepţia asupra muzicii şi/sau asupra vieţii?

Nu, o piesă sau o muzică în mod particular, nu. Mă simt mai apropiat de un anumit gen de muzică, sau stil de muzică. Mulţi m-au considerat dirijor de operă, alţii au considerat că sunt la fel şi la filarmonică şi la operă. Sunt păreri, fie în ce mă priveşte personal, fie în comparaţie cu ceilalţi. Adevărul este că mă simt mult mai apropiat de muzica romantică decât de cea clasică sau preclasică, atât în simfonic, cât şi în operă. Toate operele de Puccini îmi sunt mai la îndemână decât Mozart. Explicaţia ar fi că muzica romantică îţi dă mai multe libertăţi de interpretare şi aceasta sigur mă apropie mai mult, a avea această libertate de a mă „juca” puţin.

Care este povestea operetei Mädel aus dem Kockeltal, în traducere Fata dragă  din Banat?  Cum a luat naştere această lucrare? S-a jucat în vreun teatru?

Opereta este a tatălui meu, el a scris-o original, doar că în timpul războiului s-a pierdut tot materialul, rămânând doar o reducţie de voce şi pian. Eu am rescris-o, pentru că în tinereţe când vorbeam despre muzică, în familie s-a vorbit şi despre această operetă. În perioada în care am fost în Croaţia am reluat această reducţie, am reorchestrat-o şi cu ajutorul unor oameni de literatură care ştiau foarte bine şi limba germană şi limba română am realizat şi o nouă variantă de libret. Nu s-a jucat în întregime şi nu s-a montat, dar au fost prezentate selecţiuni din operetă în Germania, într-un concert, atunci când saşii şi-au sărbătorit ziua lor. Este legată de saşi pentru că tata s-a născut la Sibiu. Este în gândul meu să o fac, să o includ în repertoriu, eventual aici la Timişoara, pentru că muzical este destul de pretenţioasă – este o muzică destul de modernă, a anilor 1940, când a apărut foxtrot-ul, dar este şi o copie, din punctul de vedere al construcţiei şi conceptului, a unei operete clasice, precum cele de Lehár sau Kálmán.

Care sunt elementele (pe lângă calităţile tehnice) din care se constituie o orchestră bună?

Spiritul de colectivitate – orchestra trebuie să se simtă precum un organism care funcţionează pe aceleaşi principii, toţi din orchestră să aibă acelaşi interes şi anume realizarea unui spectacol sau a unui concert în cele mai bune condiţii artistice. Cum? În primul rând prin profesionalism, aceasta e prima condiţie. O orchestră te va respecta pe tine dirijor dacă vede că eşti bine pregătit, aşa cum şi eu respect un instrumentist când văd că este bine pregătit şi ştie ce are de cântat.

Cum vă construiţi relaţia cu orchestra? Pe ce se bazează comunicarea cu ea?

Prietenia nu înseamnă ca nu sunt şi momente de cerinţă, când impun şi cer anumite lucruri. Am un principiu al meu foarte sever, care văd că se respectă. La pupitru sunt Maestrul Oschanitzky şi eu la rândul meu respect calitatea celuilalt cu care stau de vorbă când mă adresez, iar când ieşim din instituţie, când suntem pe stradă sau la o întâlnire amicală, suntem la per tu. Aceasta e foarte important a nu se confunda situaţiile atunci când suntem în orchestră.

De ce e nevoie de muzică în lume? Care este rolul ei în viaţa oamenilor?

Are un foarte mare rol, nu degeaba Biblia este plină cu pasaje care se referă la muzică – muzica este lăsată ca prin ea să lăudăm tot ce a fost creat şi inclusiv Creatorul. Biblia putea alege şi literatura, sau pictura, dar până acum muzica este cea mai deschisă şi mai apropiată artă de sufletul omenesc, de nevoile lui, de necesităţile sale.

După 50 de ani de activitate artistică, cum aţi defini succesul în cariera unui artist?

Să vă spun sincer, succes a fost, trebuie să recunosc că în tot ce am făcut, indiferent unde, totdeauna pot să spun că succes a fost iar acest lucru, aici pot să mă auto-laud, aceste succese niciodată nu mi s-au urcat la cap, ci dimpotrivă, m-au ambiţionat întotdeauna pentru a mă pregăti să realizez spectacole cât mai bune. Am emoţii de fiecare dată când urc pe scenă, dar emoţii care îmi ridică ştacheta, care mă fac să mă concentrez şi mai puternic pentru a realiza ce mi-am propus.

Maestrul Peter Oschanitzky va fi sărbători vineri, 9 octombrie, începând cu ora 19.00 într-o Gală de Operă, Operetă şi Balet, la Opera Naţională Română Timişoara.

Sursa foto: Facebook/OraRegiunii, Tion

Festivalul Baroc reînvie spiritul Timişoarei de altădată

Publicat de Pagini de Cultura 6 Octombrie 2015 Comments Off

Sunteţi invitaţi şi în acest an să rememoraţi evenimentele care au marcat oraşul nostru şi a căror peceţi sunt încă vii în monumentele, clădirile şi valorile artistice care se află peste tot în jurul nostru şi care aşteaptă răbdătoare ca cineva să le spună povestea. Cum? Prin concerte de muzică veche, spectacole de teatru, expoziţii, prin artiştii invitaţi, maeştri ai barocului.

Primăria Municipiului Timişoara şi Asociaţia Festivalul Baroc Timişoara organizează cea de-a patra ediţie a Festivalulului Baroc, în perioada 09 – 23 octombrie 2015, eveniment ce îşi asuma misiunea de a prezenta istoria şi curentul artistic al veacului baroc (secolul 18) în context local, dar şi internaţional.

În cadrul Festivalului Baroc vor avea loc o serie de evenimente ocazionate şi de trecerea în revistă a unor personalităţi ale muzicii vechi: un concert eveniment cu Jordi Savall şi unul cu Vincent Ségal.

Celebrul Jordi Savall, unul dintre cele mai importante nume din lumea muzicii occidentale vechi este creditat la nivel mondial pentru readucerea la viaţă şi pe scenă a violei da gamba. Un obişnuit al scenelor din întreaga lume, dar şi al scenelor româneşti, muzicianul a înregistrat în anul 2009 un CD cu nouă piese scrise de Dimitrie Cantemir, intitulat „Cartea ştiinţei muzicii”.

Vincent Ségal, muzician francez, a absolvit Academia de Muzică din Lyon şi pe cea din Canada. Este cunoscut mai ales pentru varietatea de colaborari cu nume precum: Steve Nieve, Elvis Costello, Cesaria Evora, Blackalicious şi mulţi alţii.

Totodată, Festivalul Baroc îşi propune să prezinte viaţa de zi cu zi a Cetăţii Timişoara şi a locuitorilor acesteia, înainte şi după 1716, precum şi legăturile între comunităţile prezente în zona Bantului: români, sârbi, otomani, austrieci, şvabi.

Festivalul Baroc doreşte să reînvie spiritul Timişoarei de altădată, un vechi oraş important al monarhiei dunărene şi al Europei Centrale şi să readucă în memoria contemporanilor gloria „oraşului ideal” baroc din secolul al XVIII-lea.

PROGRAM

09 octombrie – Ambasada (str. Anton Seiller 2)

ORA 19.00

Zilele Muzicii pentru lăută şi chitară –recitaluri, cursuri de măiestrie, prezentări de instrumente, invitaţi din ţară şi din străinătate, coordonator: drd. prof. Caius Hera.

Recital de lăută renascentistă Costin Soare (Bucureşti) – Lucrări de John Dowland şi Francesco da Milano.

Dragostea în vremea barocului – scenete şi sonete din Shakespeare şi Moliereprezentate de Andrei Ursu.Regia artistică: Ana-Maria Cazacu.

10 octombrie – Ambasada (str. Anton Seiller 2)

ORA 11.00

Masterclass Costin Soare, Caius Hera, Michele Carreca, Judit Andrejszki

ORA 17.00

Caius Hera – Lăuta în Europa Occidentală, din cele mai vechi timpuri până în secolul XX

ORA 18.00

Lorinczi Gyorgy – Prezentare de instrumente din familia lăutei

ORA 19.00

Zilele Muzicii pentru lăută şi chitară

Recital de lăută barocă Michele Carreca (Roma)

Dragostea în vremea barocului – scenete şi sonete din Shakespeareprezentate de Oana Petrescu.Regia artistică: Ana-Maria Cazacu

11 octombrie – Ambasada (str. Anton Seiller 2)

ORA 11.00

Masterclass cu Michele Carreca, Costin Soare, Caius Hera, Judit Andrejszki

ORA 17.00

Liviu Saşa – prezentare instrumente orientale

ORA 18.00

Michele Carreca – prezentare repertoriu pentru lăută

ORA 19.00

Zilele Muzicii pentru lăută şi chitară

Recital de muzică din perioada Renaşterii şi a Barocului timpuriu

Dragostea în vremea barocului – scenete din Shakespeare şi Moliere, cu Andrei Ursu şi Oana Petrescu.Regia artistică: Ana-Maria Cazacu

În toate cele trei zile, respectiv 9, 10 şi 11 octombrie, interpreţii participanţi: Judit Andrejszki (Budapesta) – canto baroc şi clavecin, Michele Carreca (Roma) – lăută barocă, Costin Soare (Bucureşti) – lăută renascentistă, Caius Hera (Timişoara) – lăută, Saşa Liviu Stoianovici (București) – saz, tambur, cobzăşiLorinczi Gyorgy (Târgu Mureş) – constructor de instrumente vor oferi cursuri de măiestrie şi workshop-uri dedicate chitariştilor şi interpreţilor. Intrarea la toate recitalurile şi cursurile de măiestrie este gratuită, iar la final participanţii vor primi diplome.

Cursurile sunt dedicate în mod special chitariştilor şi interpreţilor care au în repertoriu muzică din perioada Renaşterii sau din perioada Barocă, şi care vor putea să lucreze alături de muzicieni profesionişti acest repertoriu abordat dintr-o perspectivă cât se poate de autentică. Nu există limită de vârstă pentru participanţi.

Intrarea este liberă.

12 octombrie – Biserica Millennium din Piaţa Traian

ORA 19.30

Concert W. A Mozart şi G. B. Pergolesi susţinut deArt Kammerorchester, coordonator muzical: Ovidiu Rusu. Invitaţi: dirijor – David Crescenzi (Italia), soprana Rasha Talaat (Egipt). Moderator: Christian Rudik.

Intrarea este liberă.

17 octombrie – Filarmonica Banatul Timişoara

ORA 19.00

Concert de muzică veche susţinut de Jordi Savall (viola da gamba & dirijor) şi AnsamblulHESPÈRION XXI. Componenţa: Andrew Lawrence-King (harpă barocă spaniolă), Rolf Lislevand (chitară & teorbă), David Mayoral (percuţie)

Intrarea se va face pe bază de bilete. Biletele sunt gratuite şi se pot obţine de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.

18 octombrie – Bastionul Theresia

ORA 19.30

Aetheris – Elementele nopţii – spectacol de foc şi muzică în aer liber, susţinut de Peregrinii, tinerii menestreli ai cetăţii, împreună cu Pyraessence Fireshow by Amaris Agni, artiştii focului.

21 octombrie – Filarmonica Banatul Timişoara

ORA 19.00

Concertul Unicorn – O călătorie în istoria noastră susţinut de Formaţia vocal -instrumentală de Muzică VecheAnton Pann.

Componenţa: Constantin Răileanu, Alexandru Stoica, Andrei Zamfir, Ghassan Bouz, Sabin Penea, Oana Răileanu.

Intrarea se va face pe bază de bilete. Biletele sunt gratuite şi se pot obţine de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.

23 octombrie – Liceul de Muzică „Ion Vidu”

ORA 19.00

Concertul 1001 Poveşti Muzicale, susţinut deVincent Ségal – Franţa (violoncel),

Derya Türkan – Turcia (kemence), Emmanuel Hovhannisyan – Armenia (duduk) şi Formaţia vocal – instrumentală de Muzică Veche„Anton Pann”

Intrarea se va face pe bază de bilete. Biletele sunt gratuite şi se pot obţine de la casieria Filarmonicii Banatul Timişoara.

BarOK reDESIGNed – Expoziţie realizată de Corina Nani

9 – 11 octombrie 2015, la „Ambasada” (adresa: Strada Anton Seiller 2)

12 – 18 octombrie 2015, la „Galeria Primăriei” (Piaţa Victoriei, nr. 5)

„Arhitectura este arta unei linişti pietrificate… devine un muzeu al aşteptării, al liniştii răbdătoare… ” – Corina Nani

Intrarea este liberă.

Mai multe informatii pe www.festivalulbaroctimisoara.ro şi pagina de facebook: Festivalul Baroc Timişoara.

“Muzică de divorţ” cu Alexandru Andrieş, la Filarmonica Banatul

Publicat de Pagini de Cultura 30 Septembrie 2015 Comments Off

Alexandru Andrieş revine la Timişoara cu ocazia celui mai recent turneu al său, intitulat “Muzică de divorţ”. Concertul va avea loc în data de 3 octombrie, la ora 19:30, la Filarmonica „Banatul” din Timişoara. Pe scenă, Andrieş va fi acompaniat de Ioana Mîntulescu, Sorin Romanescu şi Berti Barbera.

Turneul naţional poartă numele primului album înregistrat integral în studioul lui Victor Panfilov (care va fi, de asemenea, prezent la spectacolul de la Filarmonica “Banatul”), în anul 2001, pentru care artistul a câştigat Premiul Industriei Muzicale Româneşti 2002, secţiunea cel mai bun album jazz-blues.

Ideea numelui “Muzică de divorţ” a venit în urma discuţiei cu doi prieteni timişoreni, George Torz şi Mihai Farcaş, care au observat că există concerte pentru toate evenimentele posibile, mai puţin pentru divorţ.

Am ales acest nume şi pentru turneu pentru că, între timp, ştiu sigur: publicul se împarte în trei categorii clare: cei care nu sunt căsătoriţi – dar se vor căsători -, cei care sunt deja căsătoriţi şi cei care au divorţat sau sunt pe cale de a divorţa (mai ales că s-a descoperit că motivul principal al divorţului e căsătoria), iar un artist îşi doreşte să atingă toate categoriile publicului, pe cât posibil. Iată, problema e rezolvată încă de la titlu! Nici măcar nu pot spune că am ales eu acest titlu, el s-a aşezat singur pe afiş, plutind diafan – dar implacabil – şi, gata, din clipa aia nici nu mi-am mai bătut capul, spune Alexandru Andrieş.

Biletele pot fi achiziţionate de la casieria Filarmonicii, iar preţul lor variază între 30 şi 50 de lei.

O nouă ediţie a Festivalului Fanfarelor, în week-end, la Timişoara

Publicat de Pagini de Cultura 25 Septembrie 2015 Comments Off

Muzica de fanfară va răsuna din nou la Timişoara în acest sfârşit de săptămână. Centrul de Cultură şi Artă al judeţului Timiş, organizează duminică, 27 septembrie 2015, o nouă ediţie a Festivalului Fanfarelor, manifestare finanţată prin Agenda Culturală a Consiliului Judeţean Timiş. Intrarea este liberă.

Toţi cei care vor să se delecteze cu muzica celor mai bune fanfare din întreg Banatul, sunt aşteptaţi, de la ora 16.00, în Piaţa Victoriei din Timişoara, unde va avea loc parada fanfarelor participante. Programul artistic propriu-zis va începe o oră mai târziu, adică de la ora 15.00, pe scena Sălii “Capitol” a Filarmonicii Banatul.

La cea de-a XXVII-a ediţie a Festivalului Fanfarelor participă Big Band Timişoara (dirijor Franz Hoffner), Fanfara Garnizoanei Timişoara, “Pro Amicitia”, fanfara “Mihai Eminescu” din Coştei – Serbia, fanfarele din Mercina şi Răcăjdia – Caraş-Severin, fanfarele din Recaş şi Giroc, fanfarele “Salem” din Jimbolia şi “Betel” din Timişoara.

Festivalul Produselor Tradiţionale, la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara

Publicat de Ana Brunner 23 Septembrie 2015 Comments Off

Muzică populară şi produse tradiţionale de calitate: ROADELE TOAMNEI revin la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara în acest sfârşit de săptămână. De vineri până duminică, 25-27 septembrie 2015, producători agricoli din zona de vest a ţării vor oferi timişorenilor, la preţuri convenabile, toate roadele pământului, dar vizitatorii vor găsi la Muzeu şi produse artizanale realizate de meşteri populari. Intrarea este liberă.

Festivalul Produselor Tradiţionale, sub denumirea generică de ROADELE TOAMNEI, va avea deschiderea oficială vineri, 25 septembrie 2015, la ora 13.00, iar programul pe următoarele două zile, sâmbătă şi duminică, va fi în intervalul orar 10.00 – 20.00.

La Muzeul Satului Bănăţean se vor putea găsi, la sfârşitul săptămânii, şi produse din carne, brânză, renumita pâine de Pecica, mierea de albine, must, vin şi alte produse tradiţionale. Totodată, vor fi prezenţi, parţial, şi acei meşteri populari care au mai rămas în Timişoara în urma Târgului Meşterilor Populari, eveniment încheiat duminica trecută.

Nu va lipsi nici voia bună. Pe întreaga durată a evenimentului, programul folcloric va fi asigurat de Centrul de Cultură şi Artă a judeţului Timiş şi de asociaţia culturală Vatra Banatului.

Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Timiş, Camera Agricolă a judeţului Timiş, Centrul de Cultură şi Artă a judeţului Timiş şi Muzeul Satului Bănăţean Timişoara.

Concursul internaţional de orgă Timorgelfest, ediţie jubiliară în 2015

Publicat de Pagini de Cultura 19 Septembrie 2015 Comments Off

Tineri organişti din Italia, Slovacia, Ungaria, Cehia şi România se întrec în măiestrie la Timişoara, în cadrul Concursului internaţional de orgă. Ajuns la cea de-a V-a ediţie, concursul are loc în perioada 20-24 septembrie 2015, în cadrul manifestărilorTimorgelfest 2015 Jubiliar, eveniment organizat sub egida Universităţii de Vest din Timişoara şi a Filarmonicii Banatul din Timişoara.


Concursul se desfăşoară în trei etape şi se adresează tinerilor cu vârsta între 16-35 de ani, indiferent de naţionalitate, care pot atesta parcurgerea unei forme de învăţământ. Etapa eliminatorie (pe baza unei înregistrări realizate de concurent cu o lucrare dificilă de Bach şi o lucrare din Barocul transilvănean) a fost deja jurizată în luna mai a acestui an, de către un juriu internaţional format din: Gianluca Libertucci (Vatican), Jean Galard (Paris), Felician Roşca (Timişoara). Din cei 16 candidaţi înscrişi au fost selectaţi 12 concurenţi din Italia, Slovacia, Ungaria, Cehia şi România.

Deschiderea concursului are loc în data de 20 septembrie, de la ora 10, la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea (Str. Independenţei nr. 19, Timişoara), unde are loc etapa I a concursului pe orga de factură barocă a lui Pap Zoltan. Concurenţii vor interpreta o lucrare din repertoriul Baroc transilvănean şi o lucrare de amploare din creaţia lui Johann Sebastian Bach, orarul acestei etape fiind 20 septembrie, orele 11-13 şi 15-17; 21 septembrie, orele 9-14.

Etapa II a concursului are loc pe orga de factură romantică Wegenstein din Domul Romano-Catolic Sf. Ştefan din Piaţa Unirii, Timişoara şi se va desfăşura în zilele de 22 septembrie, orele 14-17 şi 23 septembrie, orele 9-13. Se cere o lucrare modernă din repertoriul românesc sau universal şi o lucrare romantică de amploare. Intrarea publicului este gratuită.

Gala concursului are loc miercuri, 23 septembrie, de la ora 20, pe orga din Domul Romano-Catolic din Piaţa Unirii, Timişoara. Intrarea la concert este pe bază de invitaţii nominale sau bilete.

Premiile concursului sunt: 2500 euro premiul I; 1500 euro premiul II; 1000 euro premiul III; 8 menţiuni a câte 300 lei şi alte premii oferite de sponsorii concursului.

Juriul concursului este alcătuit din Prof. univ. dr.  Felician Roşca – preşedinte (Universitatea de Vest din Timişoara), Prof.univ. dr. DLA Vanicek František (Universitatea din Hradec Králové, Cehia), Prof. dr. DLA Csanádi László (Universitatea din Szeged, Ungaria), Conf. univ. dr. Erich Türk (Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj Napoca) şi Conf. univ. dr. Molnar Tünde (Universitatea de Arte din Târgu Mureş).

Partenerii concursului sunt: Ministerul Culturii, Consiliul Judeţean Timiş, Consiliul Local Timişoara, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş din Timişoara.

Noua stagiune Incanto Quartetto se deschide marţi, 22 septembrie 2015, la Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş, de la ora 19.00, sub tematica My Way. Alături de cvartetul timişorean format din Ovidiu Rusu, Nada Petrov, Veaceslav Mînzat şi Marius Bernecker, va fi prezent Peter Oschanitzky, omagiat cu ocazia a 50 de ani de activitate artistică, evenimentul fiind moderat de Cristian Rudic.

Au trecut patru ani de concerte lunare susţinute de Incanto Quartetto, cu sala întotdeauna plină, cu un public deschis şi dornic de a se lăsa purtat de muzica clasică din sălile de bal în cele mai frumoase producţii cinematografice, în poveşti şi în ţări exotice. Incanto Quartetto sunt parte integrantă din viaţa culturală a oraşului şi publicul lor nu doar îi apreciază, ci îi îndrăgeşte şi îi aşteaptă, îmbrăţişând cu căldură fiecare tematică pe care cvartetul timişorean o abordează în evenimentele sale. În pragul noii stagiuni Incanto Quartetto ne-am aşezat între ei şi public pentru a observa că după patru ani, între artişti şi ascultători s-a creat o relaţie în care primii întâmpină aşteptările celorlalţi, întrecându-le, iar publicul, nu doar primeşte cu entuziasm fiecare surpriză ce îi este pregătită, ci se deschide pentru a permite fluxului de artă şi de frumos să-l contopească cu artiştii pe care îi admiră.

***

Ce vă atrage la evenimentele Incanto Quartetto?

Oana Eremie: În primul rând trebuie menţionat faptul că în fiecare lună concertele Incanto au o temă diferită, aşadar nu ai cum să te plictiseşti. Ideea de a acompania un Hauskonzert cu informaţii despre compozitorii şi piesele din program împreună cu prezenţa colaboratorilor Incanto pot spune că fac o ofertă culturală de nerefuzat. Pentru unii o aducere aminte, pentru alţii ora de educaţie muzicală de care nu au avut parte în şcoală.

Alina Emandi: Mie îmi place muzica clasică, pentru acest lucru merg la concertele Incanto Quartetto.

Ovidiu Rusu: În primul rând varietatea repertoriului şi faptul că se întâmplă altceva muzical, cultural,  în oraş.

Cristian Rudic: Muzica „clasică”, adică tot bunul cultural sonor care s-a născut din Renaştere până în contemporaneitate, hărăzit sălii de concert, fie că e muzică sacră, de cameră, de operă, de teatru, etc.

Evenimentele lor cuprind o varietate de genuri şi de artişti. Pentru noua stagiune, ce v-aţi dori să vedeţi într-o seară Incanto?

O.E.: Îmbinarea muzicii cu poezie/actorie sau teorie muzicală de bază (pentru publicul neştiutor)  exemplificată live.

A.E.: Pentru că eu practic dansul sportiv, mi-aş dori să văd mai mult dans în concerte: dansatori profesionişti sau balerini.

O.R.: Exact cum ne-am obişnuit până acum, să existe o diversitate a programelor de la un concert la altul.

C.R.: Dacă aş fi public, aş vrea să revăd ce mi-a plăcut sau pe cine am îndrăgit, şi desigur, „omne varietas delectat” – diversitatea delectează. Ca orice artă, muzica este alcătuită din contraste, ceea ce m-ar atrage şi la programele Incanto: contrastele, varietatea, diversitatea.

În urma stagiunilor trecute, prin ce şi-au lăsat Incanto Quartetto amprenta asupra dumneavoastră?

O.E.: Cuvântul cheie este profesionalism, dar dacă ar fi să mă rezum la un moment sau lucru anume, concertele care au avut invitaţi precum domnul  Emmanuel Hovhannisyan sau solişti ai Operei mi-au rămas nu doar în memorie, ci şi în suflet.

A.E.: După o zi încărcată, un concert Incanto e un real balsam pentru suflet! Mi-au plăcut toate tematicile. Pur şi simplu îi iubesc!

O.R.: În primul rând, o seară plăcută petrecută împreună, dar cu imprimarea în conştiinţa auditivă a unor melodii cunoscute.

C.R.: Colaborarea cu familia Incanto m-a determinat să-mi reiau vicii de mult uitate, pentru care ne căutăm scuza că nu mai avem timp, şi anume să caut în cărţi, în propria raţiune şi propriul afect.

Iar pentru că domnii Ovidiu Rusu şi Cristian Rudic sunt protagonişti ai evenimentelor Incanto, ne-am strecurat în spatele cortinei pentru a cunoaşte şi alte laturi ale unei seri Incanto.

Ce înseamnă a modera un eveniment Incanto Quartetto?

Cristian Rudic: Misiunea e ingrată, dacă nu imposibilă, de a prinde muzica în cuvinte, de fapt, e imposibil. Când am asistat la moderări am fost fie plictisit îngrozitor de banalităţile care erau enumerate, chiar jignit, fie n-am înţeles o iotă din ceea ce se spunea. Am evitat întotdeauna să ajung în postura aceasta. O înşiruire de piese muzicale poate deveni monotonă. Muzica este o artă care, cu anumite excepţii, puţine, nu reprezintă nimic, ci se reprezintă pe sine însăşi. Limbajul muzical este direct, profund şi universal, dar poartă mesaj. Şi pentru ca acel mesaj să ajungă la receptor, uneori e nevoie de cineva care să călăuzească acel flux. Asta încerc să fac: mă pun în postura ascultătorului cu un anumit bagaj spiritual şi încerc să fac să deschidă de la sine poarta intelectului şi afectului unui mesaj care de obicei e dorit de un geniu precum Mozart, Haydn, etc. Când e un program vast dedicat unui compozitor, de exemplu concert de concerte de Vivaldi, mă restrâng la câteva cuvinte încercând să creez o atmosferă, atât. În niciun caz nu vreau să mă erijez în instanţă, catedră, nu dau sentinţe, apelez mai degrabă ofuri, doruri ale unei minorităţi preocupată de spirit şi afect într-o lume în care postul România Cultural este din ce în ce mai ignorat.

Ce îşi doreşte Incanto Quartetto pentru următoarea stagiune?

Ovidiu Rusu: În primul rând aş dori ca în tot tumultul acestor vremuri să putem aduce liniştea, într-o seară pe lună, auditoriului care ne ascultă, prin invitarea unor persoane mai mult sau mai puţin cunoscute şi creând un eveniment din fiecare seară Incanto. Primul invitat din stagiune este un foarte apropiat şi drag colaborator al nostru şi al Operei, Maestrul Peter Oschanitzky, pe care îl şi omagiem cu ocazia aceasta la aniversarea pe care el o va sărbători şi cu alte instituţii de cultură din oraş. Aportul Maestrului în activitatea culturală din oraş se dovedeşte a fi foarte prolific, chiar dacă a avut o perioadă în care a lipsit din Timişoara, dar colaborând cu noi în continuare. Calitatea dânsului ca dirijor este deosebită, dar noi ne dorim ca în seara Incanto să prezentăm şi valoarea imensă a muzicianului Peter Oschanitzky.

De ce acest concert are tematica “My Way”?

Ovidiu Rusu: Noi am ales nu doar tematica ci şi sugestia titlului, având în vedere drumul parcurs până acum, pe care îl parcurgem şi pe care îl vom parcurge: trecutul, prezentul şi viitorul Incanto Quartetto, alături de  invitaţii săi.

La început de toamnă, într-o lume a agendelor şi a termenelor limită, Incanto Quartetto ne invită să ne transpunem într-o lume a eleganţei şi şarmului, marţi, 22 septembrie 2015, începând cu ora 19.00 în Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş.

Festivalul-Concurs Naţional de Interpretare Vocală “Mariana Drăghicescu”

Publicat de Pagini de Cultura 13 Septembrie 2015 Comments Off

Iubeşti doinele şi baladele româneşti? Dacă ai între 16 şi 30 ani, iar cântul popular îţi este unul dintre cei mai buni prieteni, te poţi afirma la ediţia din acest an a Festivalului-concurs „Mariana Drăghicescu”. Ajuns la cea de-a XIII-a ediţie, concursul naţional de interpretare vocală ce poartă numele îndrăgitei interprete se va desfăşura în perioada 23-27 septembrie 2015.

Pentru probele de concurs, fiecare participant va trebui să pregătească minim două doine sau balade (fără acompaniament muzical), din care se va alege una potrivită concurentului şi o piesă cu acompaniament muzical din zona pe care o reprezintă concurentul. Pentru preselecţie, tinerii interpreţi sunt invitaţi să-şi aleagă, în plus, o piesă din repertoriul Marianei Drăghicescu (fără partitură).

Cei interesaţi se pot înscrie în concurs până pe 22 septembrie 2015. Până atunci, concurenţii vor trimite pe adresa Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş (Timişoara, strada E. Ungureanu, nr. 1), la numărul de fax 0256/435566 sau pe adresa de email a instituţiei (ccajt@ccajt.ro) partitura piesei cu acompaniament muzical şi Fişa de înscriere. Nu pot participa soliştii vocali care au câştigat la ediţiile anterioare ale festivalului “Mariana Drăghicescu”, Marele Premiu.

Regulametul concursului şi fişele de înscriere se găsesc pe siteul ccajt.ro, pe paginile de Facebook: Festivalul Concurs Mariana Drăghicescu şi Asociaţia Pro Datina.

Concursul se va desfăşura după următorul calendar:

Miercuri, 23 septembrie, începând cu ora 14.00 – Preselecţia, la sediul Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş (Timişoara, strada E. Ungureanu, nr.1);

Joi, 24 septembrie, începând cu ora 19.00 – Concursul, la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timişoara;

Vineri, 25 septembrie şi Sâmbătă, 26 septembrieExcursia “Meleaguri dragi Marianei Drăghicescu” pentru finaliştii concursului;

Duminică, 27 septembrie, începând cu ora 13.00 – Gala Laureaţilor şi recitalurile invitaţilor, la Bogâltin-Cornereva, Caraş-Severin.

Se vor acorda următoarele premii:

Trofeul “Mariana Drăghicescu” – 2500 RON

Premiul I – 2.000 RON

Premiul II – 1.500 RON

Premiul III – 1.000 RON

Menţiune I – 500 RON

Menţiune II – 500 RON

Premiul Special “Mariana Drăghicescu” – 500 RON

***

Ediţia a XIII-a a Festivalului Concurs Naţional de Interpretare Vocală “Mariana Drăghicescu” este organizată de TVR Timişoara, CCAJT, Asociaţia Mariana Drăghicescu, cu sprijinul financiar al C. J. Timiş, C. J. Caraş-Severin şi Primăria Timişoara.

Peste 100 de lucrări semnate de Corneliu Baba, la Muzeul Național al Banatului

Expoziția prezintă „fața din umbră” a pictorului, înfățișând un Baba retras în liniștea atelierului său, în intimitatea creației.

Proiectul Memoriile Cetății continuă: După 30 de ani #1

Proiectul Memoriile Cetății continuă cu o serie de evenimente dedicate filmului, teatrului, muzicii și poeziei: După 30 de ani.

LANSARE DE CARTE: “Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francez”

La invitația Institutului Francez, Grégory Rateau își lansează cartea la Timișoara, la librăria independentă La Două Bufniţe.

EXPOZIȚIA Magdalena Abakanowicz (1930-2017): Prezență, esență, identitate.

Impresionanta colecție de lucrări, din toate etapele de creație ale artistei, așteaptă să fie vizitată până în 25 noiembrie.

#plaiX

11-13 septembrie #TimisoaratraiestePLAI

Posted by PLAI Festival on 8 Septembrie 2015